Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 717/2015 din 08 octombrie 2015 dată de Tribunalul ALBA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul ALBA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
717/2015 din 08 octombrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 717/A/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ F______

Judecător B_____ M_____ B___

Grefier V_______ L___

Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant I____________ DE P______ JUDETEAN A___ împotriva sentinței civile nr. 694/12.03.2015, pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul G______ G______ I____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic C________ G_______ A______ pentru iapelant, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

Reprezentantul apelantului depune la dosar delegație de reprezentare juridică.

Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.

Reprezentanta apelantului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.

Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.

Reprezentanta apelantului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.

Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.

Totodată acordă cuvântul asupra probațiunii.

Reprezentanta apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În deliberare, instanța încuviințează, pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile soluționării pricinii.

La interpelarea instanței, reprezentanta apelantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal așa cum a fost întocmit, pentru motivele arătate pe larg în acțiune.

Solicită totodată să se aibă în vedere faptul că, chiar dacă din înregistrarea video nu se evidențiază cu exactitate numărul de înmatriculare al autovehiculului, având în vedere că filmarea a fost efectuată pe timpul nopții, consideră că trebuie să se aibă în vedere că la momentul înregistrării contravenției, nu apare nici o mașină în cadru, astfel că nu există dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

Totodată, petentul a semnat procesul verbal de constatare a contravenției, fără a formula obiecțiuni și de asemenea, nu a contestat că a condus autoutilitara m,arca Citroen cu nr.XXXXXXXXX la data de 27.06.2014 orele 12:09 pe ______________________ mun. A___ I____. Astfel, se apreciază că nu există nici un dubiu u privire la identitatea persoanei care a condus autovehiculul.

Instanța lasă cauza în pronunțare.

TRIBUBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 09.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul G______ G______ I____ a chemat în judecată pe intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN A___, solicitând în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27.06.2014 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 170 lei, anularea avertismentului și anularea celor 2 puncte de penalizare, având la bază art.1 din OG 2/2001 republicată. În subsidiar în baza art. 7 din OG 2/2001 republicată să se dispună înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment și anularea măsurii complementare, mai precis anularea celor 2 puncte de penalizare acordate.

În motivarea acțiunii petentul a arătat că, organul constatator reține că la data de 27.06.2014 ora 00:09 în localitatea A___ I____ a condus autoutilitara marca Citroen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 64 km/h înregistrat cu aparatul radar, totodată având defecțiuni la sistemul de iluminat. Precizează că cele descrise de organul constatator prin actul contestat nu corespund realității întrucât nu a condus peste limita legală având în vedere că traficul era aglomerat iar în momentul surprinderii în trafic putându-se acumula mai multe viteze ale mai multor participanți la trafic. Potrivit considerațiilor legale asupra măsurătorilor efectuate cu aparatele radar în cazul contravențiilor rutiere legate de depășirea vitezei regulamentare, are în vedere faptul că aparatele radar necesită o verificare metrologică periodică și totodată să fie operat de o persoană atestată în acest sens. Totodată, precizează că este necesar să se aibă în vedere și poziționarea aparatului radar. Se impune anularea procesului verbal în cauză întrucât aparatul radar a fost montat într-o astfel de zonă cu obstacole care duce la o eroare a aparatului radar în stabilirea vitezei de deplasare conform Dispoziției 46 din 01.08.2008 emisă de Direcția Poliției Rutiere București. Viteza reținută de organul constatator este una eronată și poate fi rezultatul unor interferențe de viteze a mai multor autoturisme în trafic deoarece autoturismul pe care îl conducea nu a fost vizualizat în obiectivul radar, sigur fiind în obiectiv mai multe autoturisme deoarece tronsonul de drum era foarte aglomerat. Fapta arătată în procesul verbal nu poate fi reținută în seama sa întrucât nu circula cu o astfel de viteză, aflându-se în coloană, iar cu siguranță s-a acumulat viteza cu alte autovehicule ce se aflau în trafic.

În sprijinul apărării invocă practica judiciară conturată la nivelul CEDO în astfel de situații, mai precis cazul A_____ vs. România de la data de 04.10.2007, întrucât se impune persoanei sancționate contravențional sarcina de a proba netemeinicia procesului verbal de contravenție și a stării de fapt reținute în acest act, însemna a încălca acestei persoane drepturile garanțiile fundamentale printre care și prezumția de nevinovăție. Curtea a apreciat că autorii contravențiilor, pentru care legislația internă nu prevede prezumția de nevinovăție, nu trebuie să fie într-o situație defavorabilă față de autorii infracțiunilor pentru care legislația penală prevede expres această prezumție. În concluzie, potrivit practicii CEDO în materia contravențională, contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei cade în seama autorităților care aplică sancțiunile contravenționale.

În drept a invocat prevederile Ordonanței 2/2001 republicată, Dispoziției 46 din 01.08.2008 emisă de Direcția Poliției Rutiere București, pct 3.1.1 lit b și lit c din Norma de Metrologie Legală nr. 021-05- Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor.

A anexat cererii înscrisuri (f. -9-10): copia cărții de identitate aparținând petentului, copia procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 27.06.2014.

Plângerea a fost timbrată cu taxa de timbru în valoare de 20 de lei.

În data de 12.12.2014, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a depus la dosar întâmpinare (f. 20), solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că prin fapta sa de a circula cu viteză peste limita legală, petentul a încălcat dispozițiile art. 121 alin 1 din HG nr. 195/2002. la momentul încheierii procesului verbal petentul nu a formulat obiecțiuni. Precizează că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx. aparatul radar de tip AUTOVISION permite operatorului radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar. Ca radar staționar, AUTOVISION permite polițistului să monitorizeze traficul din apropiere, în timp ce vehiculul de patrulă este oprit. Ca radar în mișcare, AUTOVISION permite monitorizarea vitezelor în trafic în timp ce sunt îndeplinite alte activități obișnuite de patrulă. Unitatea radar monitorizează viteza fiecărui autovehicul care se apropie din aceeași direcție sau din direcția opusă. Aparatul radar realizează funcția de autotestare automat, în momentul punerii în funcțiune a acestuia, fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului radar.

Intimatul a mai arătat că în prezenta cauză a fost îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 27.06.2014, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar are atestat de operator radar. Prin buletinul de verificare metrologică, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcționare a aparatului radar – a cinemometrului. Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, aceasta fiind limitele prevăzute de lege.

În drept a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, și OUG 195/2002 republicată.

A anexat întâmpinării înscrisuri (f. 21-25): raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, Buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI – xxxxx, înregistrarea radar pe CD cu fapta contravențională săvârșită de petent, cazier auto al petentului.

În data de 05.01.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 31-32), solicitând respingerea motivelor invocate de intimată prin întâmpinare întrucât sunt netemeinice și nelegale și în consecință admiterea plângerii contravenționale.

În motivarea răspunsului la întâmpinare petentul a arătat că, apărările intimatului sunt nefondate și nesusținute întrucât înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea nu pot fi luate în considerare nefiind probe utile și concludente acre să ducă la concluzia clară că a săvârșit fapta contravențională de depășirea vitezei. În ceea ce privește raportul agentului constatator H____ C_______ din data de 07.12.2014, acesta indică o stare de fapt incertă, ba chiar în cuprinsul acestuia se trece o altă marcă de autovehicul, respectiv „Citroen” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deși în realitate conducea un autovehicul marca „Citroen” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Cazierul contravențional depus prezintă sancțiunile contravenționale aplicate în cursul anului 2007 și până în prezent. Astfel, având în vedere că sancțiunile contravenționale se prescriu în termen de 6 luni de la aplicarea acestora ar trebui luate considerare doar cele două din data de 13.06.2014.

În drept a invocat prevederile art. 201 alin 3 Cod procedură civilă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 694/2015, Judecătoria A___ I____ a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul G______ G______-I____ , în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014.

A anulat ca netemeinic procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014 în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravenției constând în depășirea vitezei maxim admise pe drumurile publice.

A înlăturat sancțiunea amenzii în cuantum de 170 de lei și cele două puncte de penalizare aplicate petentului G______ G______-I____ prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014.

A menținut în rest celelalte prevederi ale procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 27.06.2014 (f.9) întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului A___, petentul G______ G______-I____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 170 de lei și cu sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.121 al.1 și de art.147 al.3 din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.99 al.2 și art.108 al.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002 republicată.

În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că petentul a condus autoutilitara CITROEN cu nr.XXXXXXXXX cu viteza de 64 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar, totodată având defecțiuni la sistemul de iluminat.

Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat „NU AM”.

Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, dispozițiile O.G. nr.2/2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă. Potrivit art.249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, conform art.269 din Codul de Procedura Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art.270 din Codul de Procedură Civilă prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă , față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.

Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Însă, în prezenta cauză, procesul-verbal nu cuprinde decât parțial o constatare personală a agentului constatator, fiind aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu 2-3 puncte amendă și cu 2 puncte de penalizare depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Conform art. 49 alin. 1 din același act normative, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

În fața instanței, organul constatator a înțeles să probeze săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar (f.24), pe suport tehnic, înregistrarea video a faptei pentru care a fost sancționat contravențional, petentul.

Potrivit art.3.5.1 din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

În cazul înregistrării video depuse la dosar în cauza de față, instanța reține că pe imaginile surprinse nu este pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehicului petentului, fapt invocat și de către reprezentantul convețional al petentului, după vizionarea înregistrării video în ședință publică.

În condițiile în care petentul nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, susținând că nu se poate stabili faptul că mașina din imagine îi aparține, instanța se află în imposibilitatea de a stabili cu exactitate existența faptei contravenționale și vinovăția petentului. Mai mult, aplicând garanțiile conferite contravenientului de dispozițiile art. 6 parag. 2 din Convenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu, nefiind respectată condiția impusă de art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021 – 05 referitoare la înregistrarea efectuată care trebuie să cuprindă imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, iar în aceste condiții, situația îndoielnică beneficiază petentului.

Ca urmare, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție nu îndeplinește condiția de temeinicie în ceea ce privește fapta privind depășirea limitei de viteză maxim admise pe drumurile publice.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment, cea referitoare la defecțiunea la sistemul de iluminare la faza scurtă pe față, instanța a constatat că petentul nu a contestat temeinicia acesteia.

Potrivit art.147 pct.3 din HG nr.1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, conducătorul de autovehicul este obligat să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii.

Față de motivele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul G______ G______-I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014.

A menținut în rest celelalte prevederi ale procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.06.2014.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit

La Judecătoria A___ I____ a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr.XXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de către petentul G______ G______ I____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/27.06.2014, încheiat de către agent constatator H____ C_______, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A___ - Serviciul Rutier.

Prima instanță a admis în parte plângerea contravențională și a anulat în parte procesul- verbal de contravenție menționat mai sus, în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravenției constând în depășirea vitezei maxim admise pe drumurile publice, pe motiv că în cazul înregistrării video depuse la dosar, pe imaginile surprinse nu este pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului petentului.

În drept, apelul nostru se întemeiază pe dispozițiile art.476-479 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate.

A apreciat că sentința civilă nr. 694/2015 a Judecătoriei A___ I____ nu este legală și temeinică din următoarele motive:

-în primul rând arătăm faptul că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, la momentul întocmirii, fără a formula obiecțiuni,

-la momentul înregistrării contravenției, nu apare nicio altă mașină în cadru, astfel că nu există dubii cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar,

-trebuie luate în considerare și circumstanțele concrete în care a fost realizată înregistrarea: pe timp de noapte - ora 00.09, pe o stradă relativ luminată,

- petentul nu a contestat că a condus autoutilitara marca Citroen Berlingo, du număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, la data de 27.06.2014, ora 00.09, pe ________________________ municipiul A___ I____,

În probațiune a depus la dosar suportul magnetic nr. xxxxx/28.05.2015, cu

abaterea săvârșită de petent. Depunem practica judiciară: Decizia civilă nr. 363/A/2015 pronunțată de către Tribunalul

A___.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.07.2015, intimatul petent a solicitat să se dispună in sensul respingerii apelului formulat de intimata întrucât sunt netemeinic si nelegal si in consecința sa mențineți Sentința civila nr.694/2015, pronunțata de Judecătoria A___ I____, in ședința publica de la 12.03.2015, ca fiind temeinica si legala.

In fapt, prin sentința civila nr.694/2015, pronunțata in Ședința publica din 12.03.2015, instanța a dispus admiterea in parte a plângerii contravenționale formulate de petentul Giyrgiu G______-I____, a anulat ca netemeinic procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 27.06.2015 in ceea ce privește constatarea si sancționarea contravenției constând in depășirea vitezei maxim admise pe drumurile publice si a înlătura sancțiunea amenzii în cuantum de 170 lei cele două puncte de penalizare aplicate petentului G______ G______-I____.

Sub aspectul temeiniciei

Hotărârea instanței este total temeinica si legala din următoarele motive:

In primul rând, a arătat că fapta contravenționala nu exista, ca petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținuta in sarcina sa. Intimata nu a făcut o justa individualizare a răspunderii contravenționale si a aplicat in acest sens petentului sancțiunea principala a amenzii si cea complementara a reținerii permisului de conducere pentru fapta prevăzută de art 121/1 lit h din HG nr 1391/2006 regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 rep. , mai precis pentru neacordarea de prioritate uui pieton.

In al doilea rând, procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției, in cazul de față, nu a constituit o dovada suficienta a vinovăției contestatorului, atâta timp cat acesta din urma a prezentat o proba contrara. Deși dispozițiile O.G. 2/2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscuta procesului-verbal de sancționare si constatare a contravențiilor, in art.47 din O.G. 2/2001 se Stabilește faptul ca, in materie contravenționala sunt aplicabile prevederile Codului de procedura civila. In art.249 din Codul de procedura civila este stipulat expres si neechivoc faptul ca:”cel care face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească.” In acest sens înscrisurile depuse de intimata la dosarul cauzei nu constituie probe concludente, atâta timp cât veridicitatea procesului verbal contestat a fost răsturnată prin inserarea in cuprinsul acestuia unui alt număr de înmatriculare a autovehiculului, ceea i-a îndreptățit să considere ca agentul constatator a făcut o confuzie in momentul constatării contravenției, indicând o stare de fapt incerta.

In drept, a invocat prevederile art. 201 si urm. Cod pr. civilă și O.G. 2/2001.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ .nr. xxxxxxx/27.06.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 170 lei si avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art.121 al. 1 și 147 aș.3 din HG 1391/, constând în aceea că a condus autovehiculul cu o viteză de 64km/oră în localitate, având totodată și defecțiuni la sistemul de iluminat.

Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .

Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.

La dosar s-a depus o probă video din care reiese viteza avută , petentul neputând face dovada contrară.

Mai mult, din proba video, reiese clar numărul mașinii acestuia și viteza de 64 km/oră, care este superioară vitezei legale prevăzută pentru o stradă situată într-o localitate, încălcând astfel supozițiile art.121 al.1din HG 1391/2006 de aprobare a OUG nr.195/2002 care obligă conducătorii auto să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă.

Reținerile instanței de fond în sensul că nu se poate identifica numărul mașinii, nu pot fi reținute, din vizionare CD-ului depus de apelantă la dosarul cauzei observându-se că la momentul înregistrării petentul a redus mult viteza. În spatele său se mai observă o altă mașină care circula cu viteză regulamentară. Fapta petentului este cu atât mai gravă cu cât acesta circula cu viteză mărită pe timp de noapte.

Mai, mult, petentul nu a contestat că ar fi condus autoutilitara XXXXXXXXX la ora 00,09 pe _________________________ A___ I____.

Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională de depășire a vitezei legale există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile analizate anterior.

În ce privește ceas de-a doua faptă, ceea de a conduce având sistemul de iluminare defect, faptă prevăzută de art.147 pct.3 din HG 1391/2006 se reține că petentul nu a contestat consemnările agentului constatator, fiind astfel de acord cu acestea.

Având în vedere acestea, în baza art.48o al.2 cod pr.civ., instanța de apel va admite apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr.694/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, va schimba în tot sentința atacată în sensul că, va respinge plângerea formulată de petentul G______ G______ I____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit de IPJ A___ la data de 27.06.2014. și va menține procesul verbal atacat.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată..

În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr.694/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petentul G______ G______ I____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit de IPJ A___ la data de 27.06.2014.

Menține procesul verbal atacat.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015.

Președinte,

C______ F______

Judecător,

B_____ M_____ B___

Grefier,

V_______ L___

Red. FC

Tehnored. FC