Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3443/2015

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S____ I_____ Ț____

Judecător A____ A____

Grefier I____ B____

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de apelantul - intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR împotriva Sentinței civile nr. 754/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. V___ P______ NATUR S.R.L., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție p.v. ___________ nr. xxxxxxxx din 19.09.2014 - OG nr. 37/2007”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - petentă prin avocat C________ E____, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat judecarea în lipsă.

Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul intimatei privind strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, ca rămasă fără obiect.

Apărătorul intimatei arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului, reținând că apelantul a solicitat judecarea în lipsă.

Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, având în vedere considerentele expuse în întâmpinare, arătând că s-a reținut în sarcina societății contestatoare faptul că ar fi emis o diagramă tahometrică care ar fi putut produce efecte juridice. Apreciază că instanța de fond a reținut corect faptul că acea diagramă tahometrică nu putea să creeze efecte juridice. Arată că înainte de a efectua această activitate de transport societatea a trebuit, în primul rând, să își introducă această activitate de transport în obiectul de activitate al firmei. Există la dosar dovada de la registrul comerțului că petenta a luat această modificare privind obiectul de activitate, după care a trebuit să încheie un contract de închiriere pentru mașina cu care urma să aibă loc transportul, aflat la fila 61, s-a efectuat ITP-ul pentru mașină, s-a încheiat contractul de muncă pentru persoana care urma să conducă mașina în vederea efectuării acestei activități de transport. De asemenea, arată că activitatea de transport a societății în integralitatea ei era suspendată, după care s-a încercat această activitate de transport special, fiind nevoie de licență de transport, contract de închiriere și reactivarea activității societății care era suspendată. Astfel, la momentul controlului efectuat în data de 19 septembrie se putea observa că diagrama tahometrică este făcută în 20 iunie, iar toate celelalte autorizații erau obținute după această dată. Activitatea societății a fost reactivată la data de 24 septembrie, astfel că nu se putea derula activitatea de transport până la această dată.

În raport de motivele expuse, apreciază că procesul verbal de contravenție este nul pentru că nu au fost create efecte juridice, activitatea societății începând practic de la 1 octombrie, astfel că acel control nu avea ce să sancționeze înainte de data de 31 septembrie, cât timp societatea a fost inactivă. Arată că la filele 61, 64, 72 ale dosarului, se regăsesc înscrisuri care arată clar ce acte erau necesare și ce etape a trebuit să parcurgă societatea ca să poată să efectueze acest transport și să de valabilitate unei asemenea diagrame tahometrice.

Sub un alt aspect, arată că apelantul susține că societatea avea în activitate transportul, aspect ce nu este adevărat, întrucât societatea nu avea în acte ca obiect de activitate transportul, iar când a introdus ca obiect de activitate transportul nu avea contract de închiriere.

Totodată, învederează că a fost plătită suma de 40.000.000 lei, petenta având acestă posibilitate, potrivit procesului verbal de contravenție, întrucât amenda era de xxxxxxxxxxx lei, iar în situația în care instanța va anula procesul verbal de contravenție, solicită să se dispună restituirea acestei sume, existând la dosar dovada că a fost achitată.

Concluzionând, solicită respingerea apelului, să se mențină ca legală hotărârea pronunțată, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 10 oct. 2014 petenta _____________________ SRL. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la 19.09.2014, de I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului de sancționare și exonerarea sa de plata amenzii ce i-a fost aplicată.

În motivarea plângerii sale în termen legal formulată, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale și că situația de fapt redată în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității.

A arătat de asemenea petenta că prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat s-a reținut că la data de 17.09.2014 s-a efectuat un control la sediul _____________________ SRL, ocazie cu care s-a întocmit „Nota de constatare nr. 2370/AG/19.09.2014, iar în urma verificărilor s-a constatat că nu a păstrat înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorului auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordinea cronologică și separat pe fiecare conducător auto și nici înregistrările tahografice în perioada 18.09.xxxxxxxxxxxxxxx14, prezentând doar diagrama tahografică din 20.06.2014.

Arată totodată că nu i s-a comunicat „Nota de constatare nr. 2370/AG/19.09.2014. Agentul constatator s-a prezentat la sediul social al societății, a discutat cu reprezentantul petentei despre obiectivul controlului, dar nu a încheiat n ici o notă de constatare și nici ulterior nu i-a fost comunicat un astfel de act.

În ce privește fondul cauzei, petenta susține că nu a săvârșit fapta reținută în procesul verbal de contravenție, întrucât _____________________ SRL până la data de 17.09.2014, data controlului, nu a efectuat nici un transport și nici nu a avut vreun mijloc de transport înregistrat.

În perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx14 a avut activitatea suspendată, iar la reluarea activității a fost preschimbat obiectul de activitate, acesta cuprinzând și - Transporturi rutiere de marfă - CAEN 4941, conform certificatului constatator eliberat de registrul comerțului la data de 05.05.2014 (anexat), însă până la data controlului societatea nu a deținut nici un mijloc de transport marfă în proprietate sau închiriat, și nici nu a efectuat vreun transport.

Ca atare, la data controlului nu existau înregistrări tahografice și înregistrări privind activitatea conducătorului auto în timpul efectuării transportului.

În susținerea cererii sale petenta a depus în copie la dosar, procesul verbal de constatare a contravenției și cel de afișare întocmit la momentul comunicării, certificatul contestator din 28.04.2014, rezoluția 3186/10.03.2014 emisă de ORC Argeș și deciziile asociatului unic al societății nr. 1/29.08.2011 și respectiv 1/18 martie 2014.

Intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea plângerii.

În principal intimatul a susținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și că măsurile dispuse în baza acestui act sunt de asemenea legale.

A arătat de asemenea intimatul că: fapta contravențională există, petenta a fost înștiințată cu privire la faptul că va fi efectuat un control la sediul întreprinderii și obiectivele acestuia, privind modul de respectare a legislației în vigoare din domeniul transporturilor. Data verificării a fost stabilită de comun acord, agentul constatator comunicând și documentele pe care operatorul de transport trebuie să le prezinte, acte ce ar fi trbuit să existe la sediul societății contraveniente.

Cu ocazia controlului s-a constatat nerespectarea obligației ce îi revenea petentei de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și odihna ale conducătorilor auto cel puți 1 (unu) an de la efectuarea acestora în ordine cronologică și separat pe fiecare șofer.

Intimata solicită a se avea în vedere periculozitatea ridicată a faptei comise (stabilită și de legiuitor ca fiind foarte gravă), deoarece este îndeobște cunoscut faptul că, lipsa înregistrărilor activității desfășurate de șofer fac imposibil de stabilit dacă acesta a respectat sau nu perioadele de conducere, repaus sau odihnă.

Învederează totodată faptul că agentul constatator a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției pe baza documentelor puse la dispoziție la momentul controlului. Conduita operatorului de transport, anterior constatării faptei arată că petenta nu a demonstrat că a înțeles că obligația de a respecta prevederile legale și nu a depus diligențele pentru a-și corecta conduita în sensul conformării cu prevederile legale în domeniul transporturilor, de a îndeplini obligațiile ce îi reveneau.

Alăturat întâmpinării s-a depus la dosar în copie, licența pentru transport rutiere internațional demersuri contra-cost _________ xxxxxx/6.06.2014 emisă pe numele societății petente.

La 12 ianuarie 2015 intimatul a depus la dosar un set de concluzii scrise și în copie actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției - filele 37 - 44 dosar.

În dovedirea plângerii sale petenta a solicitat iar instanța i-a încuviințat proba cu acte și martori.

În acest sens a fost audiat martorul D_______ C_________ (fila 60 dosar) și s-au depus la dosar actele de la filele 61-66.

La solicitarea instanței prin adresele depuse la fila 54 și 71 dosar intimatul și-a exprimat punctul de vedere față de actele invocate de petentă susținând că administratorul societății fost încunoștințat în legătură cu data efectuării controlului, că acest control a fost stabilit avându-se în vedere dispozițiile OMTI 980/2011 și prevederile regulamentului CE 1071/2009.

De asemenea că în nota de constatare 2370/AG/19.09.2014 la pct. 13 este consemnat faptul că „nu au fost prezentate înregistrările privind perioadele de conducere, repaus sau odihnă”, „încadrarea sancțiunii (art. 8 alin. 1 pct. 21 din OG nr. 37/2007) și ______________ sancționator” cu privire la fapta sau motivul derogării, această notă fiind semnată și ștampilată de reprezentantul legal al societății; că petenta prin administratorul său, cunoștea care îi sunt obligațiile, că obiectivele controlului au fost stabilite anterior controlului inspectorul a anunțat obiectivele verificării și documentele ce trebuiau să existe la sediu, în conformitate cu prevederile art. 134 lit. s din OMTI nr. 980/2011.

Prin sentința civilă nr. 754/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă plângerea și a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx încheiat la 19.09.2014 de Ministerul Transporturilor - ISCTR Argeș și măsurile dispuse în baza acestuia.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx din 19.09.2014, încheiat de reprezentanții intimatului petenta a fost sancționată cu xxxxx lei amendă contravențională și obligată la plata sumei de xxxxx lei cu titlu de despăgubiri pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 al. 1 pct. 21 și OG 37/2007, fapta constând în nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto astfel: OT nu a făcut dovada păstrării înregistrărilor tahografice pentru perioada 18.09.xxxxxxxxxxxxxxx14 pentru conducătorul auto, prezentând doar diagrama tahografică din data de 20.06.2014.

Astfel cum rezultă din actele dosarului societatea are ca unic asociat pe numitul D______ V_____ L____ și a avut activitatea suspendată începând cu 16 oct. 2011 (fila 10 dosar).

Activitatea societății a fost reluată la data de 11.03.2014 (fila 11 dosar), dată cu care s-a și decis și schimbarea activității principale și extinderea obiectului secundar de activitate, activitatea principală constând în transportul rutier de mărfuri Cod 4941.

Această din urmă cerere a fost aprobată prin rezoluția 3186/2014 a ORC Argeș ( fila 9 dosar).

Declarația privind reluarea activității și modificarea obiectului de activitate a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș la 28.04.2014 (fila 8 dosar).

În raport de conținutul acestor acte instanța va reține ca întemeiate susținerile reprezentantului petentei în sensul că în perioada 1 oct. 2011 - 11 martie 2014 activitatea societății a fost suspendată și că prin urmare, în acest interval nu au fost desfășurate activități de transport ce formau obiectul principal de activitate al societății.

La 6.06.2014 petentei i-a fost eliberată licența de transport LTM xxxxxx- fila 29 dosar.

Nu s-a făcut nici o dovadă din partea intimatului că anterior acestei date și în condițiile în care activitatea societății fusese suspendată, petenta ar fi desfășurat activitate de transport anterior datei obținerii licenței.

Apărarea petentei a fost că nici ulterior acestei date nu a fost desfășurată o astfel de activitate și că diagrama tehnograf prezentată organelor de control nu se referă la transporturi efectuate de societate.

Petenta, prin reprezentantul său, a susținut că abia în luna septembrie 2014 a finalizat toate formele pentru desfășurarea activității de transport ( primirea autovehiculului, obținerea avizului SATP pentru conducătorul auto (fila 61-66 dosar), până la această dată societatea neefectuând în fapt nici un transport.

Nici împotriva acestor apărări susținute de actele depuse la dosar de către petentă nu s-au făcut dovezi contrare din partea organului constatator.

În ce privește respectarea condițiilor prevăzute de lege cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție instanța reține următoarele:

Petenta, prin reprezentantul său a arătat că toate aceste aspecte au fost prezentate și cu ocazia controlului agentului constatator însă nu s-a ținut seama de acestea, nefiindu-le acordată nici o relevanță.

Nota de constatare întocmită de agentul constatator menționează datele managerului de transport, faptul că la data de 9.09.2014 a fost încheiat contractul de muncă cu acesta (fila 38) și de asemenea că sancțiunea a fost aplicată pentru lipsa înregistrărilor privind perioadele de conducere și odihnă a conducătorului auto din intervalul de un an anterior controlului - pv. xxxxxxxx/10.07.2014.

Procesul verbal a fost întocmit ulterior notei de constatare sus menționată, este nesemnat de petent și i-a fost comunicat acestuia prin afișare.

Instanța a reținut că din punct de vedere formal acest act a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale.

Reprezentantul petentei nu a semnat procesul verbal de contravenție, act care a fost întocmit în lipsa sa. În acest context, petenta a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa și pentru care a fost sancționată, că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001 ca act normativ cadru în materie contravențională astfel încât, din punctul său de vedere, nu a încălcat în nici un fel obligațiile legale ce îi reveneau.

Raportat la cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și susținerile petentei, instanța va reține că într-adevăr, situația de fapt este expusă sumar în actul de sancționare, iar această situație de fapt consemnată de organul constatator este contestată de petentă.

Lipsa oricărui mijloc de a dovedi această situație de fapt în baza căreia petenta a fost sancționată contravențional atrage incidența prezumției de nevinovăție, care, în astfel de cazuri se aplică prioritar celei de legalitate a procesului verbal având în vedere consecințele pentru contravenient ale măsurilor dispuse de organele de control.

În concret, instanța a considerat că sancțiunea contravențională aplicată petentei întrunește prin cuantumul amenzii contravenționale, toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, deoarece produce vătămări concrete pentru petentă, superioare chiar și consecințelor ce decurg uneori din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Ca o consecință a faptului primordialității prezumției de nevinovăție față de cea a legalității sus menționată, petenta va beneficia de această prezumție sarcina probei, revenind pe cale de consecință, organului constatator.

În ce privește conținutul procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut ca fiind întemeiate susținerile petentei din considerentele următoare:

Potrivit art. 16 din OG 2 /2001 Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea(…)În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Procesul verbal de contravenție este unicul act probator al săvârșirii unei contravenții astfel încât elementele lipsă din conținutul său nu pot fi complinite prin acte anterioare și exterioare întocmirii acestuia, cum ar fi nota întocmită de agentul constatator.

În cauza de față, împrejurările săvârșirii contravenției sunt insuficient individualizate iar chestiunile lămuritoare din nota agentului constatator nu pot fi avute în vedere din considerentele sus expuse.

În același sens a fost reținută și insuficienta descriere a faptei contravenționale, care în act este menționată ca fiind nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto în sensul că OT nu a făcut dovada păstrării înregistrărilor tahografice pentru perioada 18.09.xxxxxxxxxxxxxxx14 pentru conducătorul auto, în condițiile în care, din această descriere trebuie să rezulte că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care petenta a fost sancționată.

Potrivit disp. art. 8 alin.1 pct. 21 din OG 37/2007 în forma în vigoare la data constatării contravenției, Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale(…) nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto;

După cum s-a statuat în practica judiciară, insuficienta descriere a faptei contravenționale echivalează cu nedescrierea ei și conduce la anularea procesului verbal de contravenție, dat fiind faptul că în fața instanței acest act este unicul act probator al contravenției.

S-a reținut de asemenea instanța, că actul de sancționare a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei cu toate că a fost aplicată o sancțiune cu consecințe semnificative pentru petentă.

În consecință, verificarea situației de fapt consemnată în actul de sancționare nu poate fi realizată de instanță în mod complet în condițiile în care reprezentantul petentei contestă situația de fapt consemnată în nota de constatare și în care, din probatoriile administrate în cauză a rezultat o altă situație de fapt.

Pe de altă parte, potrivit disp. art. 19 din OG 2/2001Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Raportat la caracterul imperativ al normelor conținute de art. 19 din OG 2/2001 sancțiunea nerespectării acestui text legal este reprezentată de nulitatea procesului verbal dat fiind că, rolul acestor dispoziții este cel de a proteja interesul major de înlăturare a posibilității de încheiere abuzivă a procesului verbal de contravenție în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să-l semneze. Aceste mențiuni, precum și cele prevăzute de dispozițiile art. 16 din același act normativ, se referă practic la descrierea stării de fapt care va fi avută în vedere în momentul în care se va face încadrarea juridică a pretinsei fapte contravenționale. Pe baza acestei stări de fapt se poate analiza dacă în concret este angajată răspunderea contravențională și va constitui un criteriu important în individualizarea sancțiunii contravenționale.

Întrucât procesul verbal reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții el trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta de instanță dacă în realitate s-a comis o asemenea faptă și dacă în concret se poate angaja răspunderea contravențională a unei persoane.

În măsura în care din datele conținute în procesul verbal nu se poate aprecia că fapta contravențională există și a fost săvârșită de o persoană care răspunde contravențional, este evident că petentei, prin nerespectarea mențiunilor arătate i se cauzează un prejudiciu care nu poate fi înlăturat altfel decât prin anularea procesului verbal în considerarea și a faptului că mențiunile lipsă din procesul verbal nu pot fi complinite prin acte anterioare și exterioare întocmirii acestuia.

În cauza de față indicarea în termeni generici a împrejurărilor săvârșirii contravenției determină imposibilitatea de a verifica realitatea comiterii contravenției iar insuficiența descrierii faptei contravenționale încalcă prezumția de nevinovăție în condițiile în care legalitatea și temeinicia unui proces verbal de contravenție nu pot fi analizate decât prin prisma descrierii faptei cuprinsă în procesul verbal și prin prisma contravenției pentru care sancțiunea a fost aplicată.

În lipsa acestor mențiuni procesul verbal încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta și raportat la care, sarcina probei incumbă agentului constatator.

Reținând, prin urmare, că petenta a făcut dovada unei situații de fapt contrară celei consemnată în actul de sancționare, că acest act a fost întocmit din punct de vedere formal cu încălcarea dispozițiilor art. 16 - 19 din OG 2/2001 și că petenta din cauza de față beneficiază de prezumția de nevinovăție în sensul pe care jurisprudența CEDO îl dă acestui concept, instanța va constata întemeiată prezenta plângere și o va admite ca atare.

De asemenea, sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța va analiza actul de sancționare prin prisma măsurilor concrete dispuse și consecințelor acestor măsuri în contextul descris de martorul audiat în cauză și care rezultă și din actele depuse la dosar.

Instanța a avut în vedere că pentru a proceda la analiza tuturor elementelor cauzei este necesar a se stabili dacă faptele reținute în sarcina petentei se încadrează în noțiunea distinctă de materie penală, așa cum a fost aceasta definită cu ajutorul celor trei criterii aplicare de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gradul de gravitate al sancțiunii ce urmează a fi aplicate autorului faptei.

Raportat la natura și gravitatea sancțiunii ce a fost aplicată petentei respectiv sancțiunea amenzii într-un cuantum destul de ridicat, instanța va considera că faptele pentru care a fost sancționată petenta și care fac obiectul analizei în prezenta cauză, se încadrează în noțiunea de ,,materie penală” consfințită prin practica CEDO. Ca o consecință a acestui fapt, petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, sens în care sarcina probei incumbă agentului constatator.

Dincolo însă de teoretizarea noțiunii, analiza vizează aplicarea efectivă a acestor garanții, în special a prezumției de nevinovăție, în procesul contravențional.

Din interpretarea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care: ”Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege…” și ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că ”… Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” rezultă ca o cerință de primă necesitate a răspunderii contravenționale este existența faptei, cerință imperativă având în vedere că, rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității sancțiunii prin raportare la vinovăția contravenientului, stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.

Cea de-a doua cerință este reprezentată de săvârșirea faptei cu vinovăție art. 11 din același act normativ prevăzând situațiile în care este înlăturat caracterul contravențional al faptei.

În raport de probatoriile administrate în cauză și conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, instanța a constatat că petenta a făcut dovada contrară situației de fapt reținută în actul de sancționare și prin urmare, că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa. Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi, operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise. Aceste prezumții operează însă în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga v Aktiebolag si Vulic v. Suedia). Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, ca act normativ cadru în materie contravențională, reiese faptul ca persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în actul de sancționare nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale ale unei persoane acuzate de săvârșirea unei contravenții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România). Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită iar dacă sancționarea contravenției nu pune probleme în sine, respectarea garanțiilor fundamentale, printre care și prezumția de nevinovăție, protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Așadar, trebuie să existe un echilibru între garanțiile acordate autorului prezumat al faptei nelegale și cele atribuite va autorității desemnate să-l urmărească și sancționeze.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

Sentința a fost pronunțată prin aplicarea și interpretarea greșită a legii și fără să țină cont de toate dovezile prin care s-a înțeles să se probeze acțiunea. astfel încât în cauză sunt aplicabile disp.art.22 alin.2 C.pr.civ. .

Nota de constatare în cuprinsul căreia a fost consemnată, fapta, încadrarea și sancțiunea a fost semnată de administrator fără obiecțiuni.

Contestatoarea nu a demonstrat prezumtivul fapt că, de la obținerea LTM nu deține mijloace de transport.

Intimata petentă în materialul probator nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal atacat, neexistând probe la dosarul cauzei care să ateste că și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbă, fapt consemnat și în sentința civilănr.754/2015.

Tribunalul, examinând sentința civilă atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/19.09.2012 încheiat de intimat (f.5 dos.fond), intimata-petentă _____________________ S.R.L a fost sancționată cu amendă de xxxxx lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 8 alin. 1 pct.21 rap. la art. 9 alin. 1 lit.a din OG 37/2007, reținându-se că în urma controlului efectuat la sediul petentei, aceasta nu a făcut dovada păstrării înregistrărilor tahografice pentru perioada 18.09.xxxxxxxxxxxxx14 pentru conducătorul auto, prezentând doar diagrama din data de 20.06.2014.

Conform art. 8 alin. 1 pct.21 din OG n. 37/2007 reprezintă contravenție nerespectarea obligației întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puțin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică și separat pentru fiecare conducător auto;

Tribunalul reține că activitatea intimatei-petente a fost suspendată pentru perioada 16.10.xxxxxxxxxxxxx14.

Ulterior, reluării activității și schimbării activității de comerț pe care o desfășura, la data de 06.06.2014 intimatei-petente i-a fost eliberată licența de transport LMT173823.

Tribunalul reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de validitatea în privința situației de fapt, până la proba contrară.

În speța de față se constată că intimata-petentă a făcut dovada unei situații de fapt diferită față de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.

Astfel, acesta a făcut dovada că anterior datei de 20.06.2014, când a efectuat un transport și pentru care a prezentat diagrama aparatului tahograf, nu a efectuat activitate de transport, de altfel anterior datei de 06.06.2014 nu era autorizată să desfășoare o astfel de activitate.

Se mai reține că la data de 18.09.2013, dată de la care s-a reținut în procesul-verbal de contravenție că ar fi trebuit să dețină înregistrările privind perioadele de conducere, activitatea societății era suspendată.

Prin urmare, apelanta nu a făcut dovada că intimata-petentă a desfășurat activitate de transport timp de un an fără a păstra înregistrărilor tahografice pentru conducătorul auto, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.8 alin.1 pct.21 din OG nr.37/2007.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR cu sediul în București, _______________________.38, sector 1împotriva Sentinței civile nr. 754/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. V___ P______ NATUR S.R.L., cu sediul în comuna Țițești, ______________________________ Argeș

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.11.2015.

Președinte, S____ I_____ Ț____		Judecător, A____ A____
	Grefier, I____ B____

red.A.A.

dact.C.E.C./A.A.-25.11.2015/4 exp.