R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3276/2014

Ședința publică din 24 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U___ G_______ M____

Grefier - M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul T_____ G_______ D_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea, potrivit dispozițiilor art. 32 din OG 2/2001.

Sub aspect probatoriu, în baza art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 22 iulie 2014, petentul T_____ G_______ D_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10 iulie 2014 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 10 iulie 2014 conducea autoturismul marca Ford Focus înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe _____________________ municipiul D___ din direcția ________________________ Zarandului și că a fost sancționat contravențional pe motiv că la trecerea de pietoni din dreptul Baroului de avocați nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare, pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată pe același sens de mers.

Cu referire la starea de fapt, a precizat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât în acel moment pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană.

Cu referire la procesul-verbal de contravenție întocmit a subliniat că acesta este netemeinic și nelegal întrucât în cuprinsul acestuia nu s-a indicat în mod corect textul de lege care prevede fapta.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității. În fapt, a susținut că petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ municipiul D___, din direcția ________________________ Zarandului, iar la trecerea pentru pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, planșe foto și procesul-verbal contestat, în original.

În baza art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat (f.22), petentul reiterând argumentele expuse în plângerea introductivă a precizat în esență că prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul-verbal de contravenție încheiat ar fi putut fi probată în condițiile în care ar fi semnat actul sancționator fără obiecțiuni. A mai arătat că intimatul a depus în probațiune în mod discreționar planșe foto care surprind momente neconcludente, iar pentru soluționarea justă a cauzei este necesară vizionarea filmării.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, anulată la dosar.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșe foto.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10 iulie 2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 10 iulie 2014, ora 11,59 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ municipiul D___, din direcția ________________________ Zarandului, iar la trecerea pentru pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers, abaterea fiind înregistrată cu aparatura video montată pe autospeciala XXXXXXXXX, pe caseta B345.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile formulate de petent privind neindicarea în mod corect a textului de lege care prevede fapta nu pot fi primite.

Astfel, contrar celor susținute de petent prin plângere, temeiul de drept din actul normativ care incriminează fapta, respectiv art. 135 lit. h din HG 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002) a fost corect menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia potrivit cu care nu ar fi comis fapta reținută în sarcina sa, respectiv neacordarea priorității de trecere pentru pietoni, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Din planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la timpul 11:59:32 că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX în localitatea D___ fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc marcat, în planșa 4 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 din HG 1391/2006 – „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”. Din interpretarea teleologică a acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească în sarcina conducătorului auto obligația de a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversare prin loc marcat corespunzător pe sensul de mers al vehiculului indiferent dacă acel sens de mers este prevăzut cu o bandă de mers sau cu mai multe.

În concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În aceste condiții, instanța apreciază că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar sancțiunile aplicate se circumscriu dispozițiilor legale și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei comise.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile Codului rutier, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să nu respecte normele de conduită rutieră fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, precum și faptul că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.

De asemenea, instanța are în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petent care nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc marcat și îi recomandă ca, pe viitor, pentru a evita aplicarea altor sancțiuni, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul T_____ G_______ D_____, domiciliat în municipiul D___, ______________________________, nr.1A județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10 iulie 2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2014.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

UGM/MG

4 ex./04.02.2015