Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 1679/2015

Ședința publică de la 08 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C______ S_____

Judecător L_______ M_____

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent P_______ C_________-O_______ împotriva sentinței civile nr. 263 din data de 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural, după care;

Tribunalul procedează la vizionarea CD-ului nr. 295/2014 aflat la dosarul Judecătoriei Novaci fiind întocmit un proces-verbal în acest sens.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 263 din data de 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul P_______ C_________ O_______ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.P. nr. xxxxxxx, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatei la data de 27 iunie 2014, pe care l-a menținut ca temeinic și legal. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______.P., nr. xxxxxxx, întocmit la data de 27.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și s-a luat împotriva acestuia măsura tehnică a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 100 alin. 3, lit. e, din OUG nr. 195/2002, fapta reținută în sarcina acestuia fiind aceea că la data de 27.06.2014, în calitate de conducător auto, a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula în fața acestuia în aceeași direcție de deplasare, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, zona intersecției DN 67 cu DJ 675 Baia de F___.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestita cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a hotărât asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, abaterea menționând că a fost filmată cu aparatul radar.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că fapta pentru care a fost sancționat petentul, așa cum transpare din conținutul procesului-verbal contestat este cea prevăzută 101 alin. (3) lit. a din O.U.G nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice text legal care stabilește că, ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e)nerespectarea regulilor privind depășirea;”

Din analiza dispozițiilor articolului art. 45 din O.U.G nr. 195/2002, instanța a reținut că ,,Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial,, prin dispozițiile art.120, din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, fiind menționate cazurile în care depășirea este interzisă, printre ipotezele care interzic depășirea prevăzute de ultima normă legală fiind identificată și situația când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Din înregistrarea video a faptei depusă la dosar de intimată efectuate cu mijloace tehnice se observă data efectuării înregistrării ca fiind 27.06.2014, iar la ora 16:54:00, opus o mașina de culoare roșie, mașină care este vizibil că încalcă marcajul continuu ce separă sensurile de mers, mai apoi se observă în fața acesteia un alt autovehicul de culoarea neagră care se retrage spre partea dreaptă a carosabilului, moment în care autovehiculul de culoare roșie intră în depășire iar la ora 16:54:07 se observă cum pentru efectuarea manevrei de depășire acesta încalcă din nou marcajul continuu care desparte sensurile de mers și circulă chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp și doar cu 2 roți pe sensul opus.

Petentul prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar a invocat incidența unei cauze care înlătură răspunderea contravențională, respectiv cazul fortuit, acesta justificând manevra de depășire prin încercarea de evita un accident datorat acțiunii conducătorului auto din fața sa, care la vederea echipajului de poliție a încetinit brusc și a executat o manevră de schimbarea a direcției în lateral.

Instanța nu a reținut apărarea pârâtului, apreciind că, în speță conducătorul autovehiculului aflat în fața autovehiculului condus de petent având nr. XXXXXXXXX nu făcut în momentul în care a văzut că mașina din spate intenționează să-l depășească, intenție vizibilă și în partea de început a înregistrării, decât să se conformeze dispozițiilor art.119 din HG nr. 1391/2006 care obligă conducătorul de vehicul care urmează să fie depășit să nu mărească viteza de deplasare și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile sau a benzii pe care se deplasează, astfel încât nu se poate pune problema existenței unui caz fortuit care să-l îndreptățească pe petent să efectueze depășirea cu încălcarea normelor care o reglementează.

Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate la dispozițiile legale menționate instanța de fond a reținut că petentul se face vinovat de încălcarea acestora și de săvârșirea faptei ce constituie contravenție imputate prin procesul-verbal atacat cu prezenta plângere.

În privința individualizării sancțiunilor instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Așa cum s-a reținut de către doctrina și practica judiciară orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusa, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.

Astfel, instanța a avut în vedere pe de o parte aceste prevederi legale și pe de altă parte, faptul că petentul a dat dovadă de o atitudine nesinceră înțelegând să conteste situația de fapt reținută prin procesul-verbal, apreciind în raport de cele menționate că scopul sancțiunilor contravenționale în cazul petentului nu se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a acestuia, fără aplicarea amenzii contravenționale, nefiind necesară o reindividualizare a sancțiunilor contravenționale dispuse de către agentul constatator.

Față de considerentele enunțate, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, a respins-o, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P_______ C_________-O_______, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx, încheiat în data de 27.06.2014.

În fapt, arată apelantul petent că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat pentru efectuarea unei manevre de depășire a unui alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisa.

Că, instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a pericolului social al acestei contravenții, acesta fiind redus iar sancțiunea aplicată fiind vădit disproporționată.

De asemenea nu s-au avut in vedere împrejurările pe fondul cărora a fost posibilă săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Astfel, potrivit art. l din OG 2/2001 „... constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție.....”. Potrivit art. 11 din același act normativ: „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.”

În urma vizionarii în ședința publică a înregistrării video depusă la dosar de către intimată în susținerea temeiniciei procesului-verbal de contravenție s-au putut constata următoarele:

Astfel, se observă că apelantul-petent circula pe un drum național în coloană, în fața acestuia deplasându-se conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

La un moment dat, mai exact la ora 18:54:04, se observă din înregistrarea video că acest conducător auto încetinește brusc viteza și execută o manevră de schimbare a direcției de mers în lateral, spre partea dreapta a carosabilului, moment în care petentul, observând aceasta schimbare bruscă de mers, pentru a evita o coliziune l-a depășit și a încălcat cu doua roti marcajul longitudinal continuu, pentru a nu-l acroșa pe celălalt conducător al autovehiculului.

Că, imediat după această manevra ambii conducători au fost opriți de către agentul constatator care a procedat la încheierea prezentului proces verbal contestat.

Față de aceste imagini se poate trage concluzia că, probabil conducătorul autovehiculului depășit de petent, observând echipajul de politie ori a încetinit brusc pentru a reduce viteza cu care rula, fiind un reflex al tuturor conducătorilor auto când în raza vizuală văd un echipaj de poliție, ori i-a fost făcut semn de către agenții constatatori pentru a opri autovehiculul, doar astfel explicându-se schimbarea bruscă a direcției de mers spre partea dreaptă a carosabilului.

Ori, este evident că într-o atare situație de fapt apelantul-petent încercând să evite un posibil impact a ocolit efectiv acest autovehicul, ocazie cu care a încălcat marcajul longitudinal continuu.

Acest lucru se poate reține și ca urmare a faptului că din imaginile video nu se observă că petentul ar fi semnalizat din timp intenția de a depăși, neobservându-se semnalizarea stânga în funcțiune.

Prin urmare, față de această stare de fapt, care rezultă cu evidență din înregistrarea video depusă la dosar nu se putea reține în sarcina apelantului că acesta a avut efectiv intenția de a depăși celălalt autovehicul într-o zonă în care depășirea nu este permisă.

De altfel, spre finalul înregistrării video se poate observa și viteza foarte mica, sub limita legală, cu care rula autovehiculul depășit, respectiv o viteză cuprinsă între 42-35 km/h, aspect care poate constitui o prezumție, respectiv o probă a faptului că la momentul când conducătorul autovehiculului depășit a observat echipajul de politie, acesta ori s-a speriat, a frânat și a schimbat brusc direcția de mers, ori a încetinit ca urmare a semnalului agentului constatator.

În atare condiții, apreciază că în cauză instanța de fond trebuia să constate și să rețină în favoarea apelantului-petent existența unei cauze exoneratoare de răspundere, respectiv a unui caz fortuit, depășirea neregulamentară fiind determinată exclusiv de conduita în trafic, respectiv de stilul de mers al conducătorului autovehiculului depășit.

Deși prin rezoluția din data de 10.06.2015 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul de Poliție Județean Gorj o copie de pe cererea de apel formulată de apelantul petent P_______ C_________-O_______, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Conform art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 08.09.2015, fiind citate părțile.

Apelul este nefondat.

În cursul soluționării apelului instanța a procedat la vizionarea CD-ul nr. 295/2014 din 27.06.2014 cu înregistrarea presupusei abateri săvârșite în trafic de petent.

Tribunalul reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Ca stare de fapt se reține că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 100 alin.(3) lit. e din OUG nr.195/2002 precum și cu reținerea permisului de conducere, întrucât la data de 27.06.2014 petentul, care conducea autovehiculul marca Ferrari cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 67 pe raza localității Poienari județul Gorj din direcția Râmnicu V_____ spre Târgu J__ a depășit autovehiculul marca VW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” la intersecția DN67 cu DJ C Baia de F___.

În această materie, sarcina probei, potrivit legislației și jurisprudenței CEDO, incumbă intimatei care a făcut dovada că autovehiculul condus de petent a depășit autovehiculul marca VW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată de agentul constatator cu propriile simțuri și confirmată prin înregistrările video-radar efectuate și care au fost vizionate nemijlocit de către instanța de apel.

Nu pot fi reținute în favoarea petentului dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care să aibă drept efect înlăturarea caracterului contravențional al faptei, apărarea invocată cu privire la modul de deplasare al autovehiculului depășit fiind infirmată de probatoriul administrat. Astfel, din înregistrarea video a faptei se observă că la data efectuării înregistrării, 27.06.2014, la ora 16:54:00 un autovehicul de culoare roșie încalcă marcajul continuu ce separă sensurile de mers, în fața acestuia circulând un alt autovehicul de culoarea neagră care se retrage spre partea dreaptă a carosabilului, moment în care autovehiculul de culoare roșie intră în depășire iar la ora 16:54:07, pentru efectuarea manevrei de depășire acesta încalcă din nou marcajul continuu care desparte sensurile de mers și circulă cu 2 roți pe sensul opus. Ulterior, din înregistrare se observă că autovehiculul de culoare roșie este cel condus de către petent.

Fapta contravențională reținută în sarcina petentului și contestată de către acesta este descrisă în mod clar în procesul-verbal încheiat, starea de fapt consemnată neputând fi pusă la îndoială. Faptul că petentul a încălcat dispozițiile privind depășirea este dovedit fără echivoc cu procesul-verbal de constatarea contravenției, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată, potrivit celor reținute de către instanța de fond. Petentul este vinovat de săvârșirea contravenției descrisă de agentul constatator, înregistrările video susținând starea de fapt menționată în procesul-verbal încheiat.

Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, instanța de fond a apreciat corect că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petentul a fost sancționat, în condițiile în care O.U.G. nr. 195/2005 privind circulația pe drumurile publice precum și Regulamentul său de aplicare aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol fiind necesar și suficient să se constate săvârșirea faptei, nu un rezultat concret, privit în materialitatea sa.

În baza art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice i s-a aplicat contestatorului și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sancțiune complementară obligatorie potrivit textului de lege menționat. Tribunalul constată că și această sancțiune a fost aplicată în mod legal.

Potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate și întrucât probele nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatarea contravenției și nici caracterul contravențional al faptei, nefiind confirmată existența cazului fortuit, motivele de apel nu sunt întemeiate.

În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, apelul urmând a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent Patrașcu C_________-O_______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Municipiul București, ________________________, nr. 66, ____________, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 263 din data de 10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, având C.I.F. xxxxxxx și sediul în Municipiul Târgu J__, _________________, județul Gorj.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08 septembrie 2015.

Președinte, M_____ C______ S_____		Judecător, L_______ M_____
	Grefier, M____ R______

Red. L.M./ tehn.E.B.

4 ex./ 22 septembrie 2015

J.fond D.Ș________