Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2216/2015/A

Ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta I_______ B_____ , împotriva sentinței civile nr.7711/10.06.2015 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI TIMIS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică – se prezintă pentru apelant avocat D______ C_______, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.

Apărătorul apelantei solicită , admiterea apelului , fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7711/10.06.2015 Judecatoria Timișoara a respins plângerea contravențională formulată de petenta I_______ B_____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 25.02.2015, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , la data de 25.02.2015 a fost încheiat de către intimat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h) și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Faptele reținute în procesul-verbal de contravenție constau în aceea că petenta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ ___________________ din Timișoara, iar la intersecția cu ____________________ acordat prioritate de trecere pietonului care s-a angajat regulamentar în traversarea drumului public prin loc marcat vizibil și semnalizat corespunzător prin indicator rutier, pe sensul său de mers, pietonul fiind nevoit să încetinească traversarea și să se oprească pentru a evita impactul cu autoturismul și nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Petenta a fost sancționată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b) și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 975 lei, fiindu-i totodată aplicată și pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 23 din dosar.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentei, care l-a semnat de primire.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd: ”Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.” și art. 147 alin. 1 din același act normativ: ”Conducătorul de autovehicul are obligația să aibă asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.”

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a examinat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Întrucât fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere a fost recunoscută de petentă, vom analiza doar prima faptă, de neacordare a priorității de trecere pietonului.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

Prezumția de nevinovăție presupune faptul că în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii nu trebuie sa porneasca de la ideea preconcepută ca petentul a săvârșit fapta de care este acuzat.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu corespund realității.

Mai mult, procedurii de judecare a plângerilor contravenționale îi este aplicabilă procedura de drept comun prevăzută de C.proc.civ., astfel că petentul trebuie să respecte principiul consacrat de art. 249 C.proc.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că agentul constatator a respectat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Nerespectarea regulilor de circulație prin neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversarea drumului public prezintă pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, iar faptul că petenta, în calitate de conducător auto, a încălcat în mod deliberat această regulă, coroborat cu motivarea plângerii contravenționale din care reiese că aceasta nu a înțeles finalitatea dispozițiilor legale încălcate, conduc la concluzia că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 975 lei cu sancțiunea avertismentului, deoarece această ultimă sancțiune nu și-ar atinge scopul pentru care a fost edictată de către legiuitor, și anume îndreptarea conduitei contravenientului.

Totodată, pedeapsa complementară a fost aplicată cu respectarea principiului proporționalității prevăzută de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel petenta apelantă I_______ B_____ solicitând, admiterea apelului, cu motivarea că , scopul interpretării date de dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include si domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituita prin art. 6.2 din Convenție (A_____ contra României, 4.10.2007).

Solicită a se avea în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N____ contra României din data de 18.11.2008, în care Curtea a reamintit ca în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate.

Față de jurisprudența Curții de contencios European, solicită instanței să aprecieze că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor codului rutier au adresabilitate generală, au caracter represiv si punitiv, cu atât mai mult cu cât dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnătate pentru viața oricărei persoane.

Pe cale de concluzie, solicită a se constata că, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de aceasta, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A_____ contra României), iar sarcina probei revine organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat, înfăptuirea justiției cere ca hotărârile pronunțate să nu fie întemeiate pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Ori, în prezenta cauză, însăși constatarea faptei de către agentul de poliție nu s-a bazat pe probe, cu toate că, nimic nu 1-a împiedicat pe agentul constatator intimat să oprească pietonul căruia a susținut că, nu i-a acordat prioritate de trecere, cu atât mai mult cu cât, apelantă a contestat existența faptei contravenționale, astfel cum este menționat la rubrica „ alte mențiuni „ din procesul verbal atacat.

Având în vedere situația în fapt și încadrarea juridică, în raport de jurisprudența CEDO apelantei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală printre care și prezumția de nevinovăție, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat, solicită să se constate că, sentința atacată este nelegală.

Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție Județean T____ a solicitat , respingerea apelului cu motivarea că, motivele arătate sunt neîntemeiate, apelanta facându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelanta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității. In ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelantă, solicită a se observa că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod greșit Judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001.

Astfel la data de 25.02.2015 a fost încheiat de către intimat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h) și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Sa reținut că petenta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ ___________________ din Timișoara, iar la intersecția cu ____________________ acordat prioritate de trecere pietonului care s-a angajat regulamentar în traversarea drumului public prin loc marcat vizibil și semnalizat corespunzător prin indicator rutier, pe sensul său de mers, pietonul fiind nevoit să încetinească traversarea și să se oprească pentru a evita impactul cu autoturismul.

Din obiecțiunile consemnate în conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că pententa a susținut încă din momentul încheierii procesului verbal că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției.

Pe de altă parte Tribunalul constată că intimata a depus la dosar doar raportul organului constatator din care rezultă că a constatat contravenția prin propriile simțuri .

Însă în lipsa a orice alt element de coroborare a raportului constatator cu alt mijloc de probă Tribunalul este în situația de a evalua și aprecia între ipoteza descrisă de petent și cea de organul constatator regăsindu-ne astfel în situația cuvântului unuia împotriva celuilalt.

În această situație Tribunalul va avea în vedere cauza I___ P__ împotriva României unde Curtea europeană a stabilit că măsura impusă de autorităti reclamantului, respectiv aplicarea unei amenzi contraventionale si suspendarea permisului de conducere se include în sfera „acuzatiei în materie penală” (a se vedea și Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr. xxxxx/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, nr. xxxxx/01, par. 31) .

Astfel retinând faptul că legiuitorul român a ales să depenalizeze anumite fapte relative la circulatia rutieră, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilitătii în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esenrtială este analiza naturii faptei imputate precum si a sanctiunii corespunzătoare, conform legislatiei nationale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr. xxxxx/02, par. 18).

Astfel, Curtea a constatat că reclamantei i s-a aplicat o amendă ti suspendarea permisului de conducere în baza unei dispozitii legale cu caracter general, adresate tuturor cetătenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice.

Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament si stabileste o sanctiune în cazul încălcării sale.

În esentă, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum si caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curtii să aprecieze că în cauză sunt sau nu aplicabile garantiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie.

Potrivit rationamentului Curtii, lipsa de severitate sau absenta unor consecinte importante a sanctiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba prezenta contravenție de caracterul său de acuzatie cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).

În cea de a doua parte a deciziei sale, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat garantiile prevăzute de art. 6 din Conventie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovătie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existentă în dreptul national.

Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instante a acestei din urmă prezumtii, cu consecinta obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materia contraventională (A_____, par. 58 și 59). [1]

Mai mult, s-a reiterat si faptul că prezumtiile de fapt si de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Conventia neinterzicându-le în principiu.

Ceea ce Conventia impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proportie între acestea si prezumtia de nevinovătie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se tine cont în analiza proportionalitătii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ si, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se veeda, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Prin urmare Tribunalul urmează să constate în speța de față că nu există o proporționalitatea între prezumtia de nevinovătie și prezumția de legaliate a procesului verbal de contravenție în lipsa oricăror alte elemente coraboratoare.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să admită apelul formulat și în consecință va schimba hotărârea apelată în sensul că va admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta I_______ B_____, cu domiciliul procedural ales la SCA D______ și Asociații, în Sânnicolau M___, _______________________. 7-9, _____________, parter, jud. T____, împotriva sentinței civile nr.7711/10.06.2015 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, ______________________. 46, jud. T____.

Schimbă hotărârea apelată în sensul că admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.

Președinte, M_____ T____		Judecător, A______ S______
	Grefier, S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/15.01.2016

____________.01.2016

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecătoria Timișoara

Judecător: A_______ Chichineșdi