ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C________
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
DECIZIA CIVILĂ NR.1602 /APCA
Ședința publică din data de 21.10.2015
Completul constituit din:
Președinte – A________ L____ N_____
Judecător – C_______ N_____
Grefier – I_____ Török
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – xxxxxx/05.08.2013, formulat de apelanta-petenta M_____ SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet av. D_____ P______ din București, ________________________ (fostă Unității) nr. 110, etaj 4, sector 3 și sediul social în C________, __________________________. 1, județul C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ M________, cu sediul în Dobreta Turnul S______, ______________. 3, județul M________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 23.08.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petenta M_____ S.R.L, a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/05.08.2013 încheiat de către I____________ T_________ DE MUNCĂ M________, solicitând anularea acestuia – cu consecința exonerării de plata amenzii, precum și anularea procesului-verbal de control nr. 000 800/05.08.2013.
În motivarea cererii, petenta a susținut că la data controlului efectuat de inspectorii de muncă ai ITM M________ era în deplină legalitate sub toate aspectele privind modul de colaborare legală cu angajații și prestatorii de servicii ai acesteia, inclusiv în ce privește relaționarea legală cu numiții P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______. A alegat că avea cu aceștia din urmă încheiate contracte distincte de reprezentare artistică în temeiul art. 39 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, iar aceste contracte respectă prevederile art. 425 din Legea nr. 8/1996.
Contestatoarea a arătat că prin contractele de reprezentare artistică încheiate cu P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______, s-au stabilit următoarele condiții:
• cu privire la obiectul contractulu: acesta îl reprezintă cedarea de către artistul executant al dreptului conex de autor a dreptului excșusiv de utilizare în public a prestației sale, în vederea executării de interpretări muzicale, la diferite instrumente muzicale și/sau interpretare vocală;
• cu privire la prețul contractului și modalitatea de plată: s-a stabilit onorariul artistului executant de 50 lei/reprezentare (o reprezentare – 3 ore la comanda beneficiarului reprezentării artistice și o oră la dispoziția publicului ascultător), artistul executant realizând un nr. de minim 5 prestații artistice, onorariul cuvenit urmând a fi plătit de beneficiarul reprezentării artistice într-un termen de 30 de zile calendaristice de la data semnării contractului;
• cu privire la aspectele fiscale privind plățile efectuate către artiștii executanți: conform art. 4.5-4.7. din contract, din valoarea brută a contractului se vor reține impozitele și taxele aferente, conform Codului fiscal din România și legislației în vigoare care impun reținerea la sursă, eliberându-se artistului executant documente justificative de efectuare a transmiterii reținerii la bugetul de stat și/sau al asigurărilor sociale; părțile sunt de acord ca în ceea ce privește reținerea la sursă a impozitului pe venit obținut de artistul interpret să ia în cota maximă prevăzută de lege, respectiv 16%.
• în ceea ce privește durata de valabilitate a contractelor, aceasta a fost pentru perioada 23.07.xxxxxxxxxxxxx13 (pentru N______ S______ I____, P____ N___, Ceama I_____) și 30.07.xxxxxxxxxxxxx13 pentru C_________ S____.
În continuare, contestatoarea a susținut că Legea nr. 8/1996 stabilește expres în capitolul II art. 95-102 drepturile artiștilor interpreți sau executanți, inclusiv dreptul acestora de a avea contracte de reprezentare/interpretare artistică pe diverse perioade determinate de timp sau pentru o anumită reprezentare, caz în care se aplică prevederile fiscale corespunzătoare reținerii la sursă conform art. 52 alin. (1)8 lit. a), alin. (2)9, alin. (3)10 Cod fiscal, raportat la art. 521 alin. (1) – (4)11 Cod fiscal, nefiind obligată a încheia în acest scop numai contracte individuale de muncă.
A mai arătat că persoana fizică – beneficiară a veniturilor de drepturi de autor – are obligația depunerii declarațiilor de venituri obținute, cu excepția situației în care, prin contractul de reprezentare/interpretare artistică optează pentru reținerea impozitului final de 16% , caz în care persoana fizică nu mai este obligată să depună declarațiile fiscale 020 și 200.
Petenta a alegat că simplul fapt că au fost intervievați numiții P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______ nu este suficient, având în vedere că inspectorii ITM i-au întrebat doar dacă au contract individual de muncă, nu și dacă au și un alt contract încheiat cu societatea contestatoare.
Totodată, a afirmat că în cauză prezumția de nevinovăție este garantată, că organul constatator nu a prezentat nicio probă concludentă care să confirme, dincolo de orice îndoială, că cele consemnate în procesul-verbal încheiat corespund realității și, mai mult, nu a acordat societății un timp rezonabil pentru a-și manifesta dreptul la apărare și prezentarea de probe privind realitatea modului de colaborare legală adoptat cu numiții intervievați.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 8/1996, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 108/1999, Legea nr. 500/2011.
La cererea de chemare în judecată petenta a anexat în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal de control nr. xxxxxx/05.08.2013, proces-verbal constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/05.08.2013, solicitarea de amânare a controlului nr. xxxxx/31.07.2013, adresa nr. xxxxx/17.07.2013, proces-verbal de control nr. xxxxxxx/19.07.2013 încheiat de ITM C________, contract de prestări servicii muzicale din data de 25.07.2013, contract de reprezentare artistică nr. 1/23.07.2013, contract de reprezentare artistică nr. 2/23.07.2013, contract de reprezentare artistică nr. 3/23.07.2013, contract de reprezentare artistică nr. 4/30.07.2013,
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul – I____________ T_________ de Muncă M________ – a depus întâmpinare (f.108-109) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A arătat că la data de 30.07.2013, orele 1950, s-a efectuat un control inopinat la punctul de lucru Casa O__ din satul de vacanță C________, aparținând M_____ S.R.L., unde au fost găsite prestând activitate mai multe persoane, respectiv P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______, care au dat declarații scrise în fața inspectorilor de muncă cu privire la raporturile de muncă existente cu angajatorul menționat, precizând că desfășoară activitatea de muzicanți, sunt în perioada de probă, nu au semnat contracte individuale de muncă și nu au negociat salariul, având un program de 4 ore/zi. Controlul a fost efectuat în prezența administratorului societății petente care a primit înștiințarea nr. xxxxxx/30.07.2013 pentru a se prezenta la sediul ITM C________ în data de 31.07.2013 cu documentele solicitate în vederea definitivării actului de control. Petenta nu s-a prezentat la data și locația stabilită și nici nu a transmis printr-un alt mijloc de comunicare documentele solicitate, motiv pentru care procesului-verbal de control nr. xxxxxx/05.08.2013 și anexele aferente au fost întocmite în lipsa reprezentantului legal al acesteia. Prin adresa de amânare a controlului petenta nu a invocat nici un motiv întemeiat de amânare și nici nu a fost însoțită de vreun document justificativ.
A învederat că, analizând starea de fapt existentă pe teren, coroborată cu declarația persoanelor găsite în activitate și extrasul electronic Revisal, organul constatator a constatat că angajatorul a primit la muncă 4 persoane fără a le întocmi forme legale de angajare, contrar dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, fapta ce constituie contravenție potrivit art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii. Angajatorul a încălcat prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011, în sensul că nu a transmis registrul general de evidență a salariaților cu începerea activității de către numiții P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 9 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011, aplicându-se sancțiunea avertismentului.
Intimatul a susținut că, dacă persoanele identificate ar fi avute încheiate contracte de reprezentare artistică cu societatea petentă, ar fi putut preciza aceste aspecte în fișele de identificare, cunoscând cel puțin cuantumul drepturilor bănești negociate. Dacă situația de fapt existentă în teren și reținută de inspectorii ITM nu ar fi corespuns realității, administratorul societății s-ar fi prezentat la sediul ITM pentru a lămuri situația, putând prezenta dovezi în acest sens, la momentul respectiv. Contractele de reprezentare artistică nu au dată certă, neputând fi opozabile decât terților, nu și față de terți.
Intimatul a anexat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați numiții C____ I_____ și C_________ S____, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.211-212).
Prin Sentința civilă xxxxx/08.10.2014, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată reținând următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/05.08.2013 (f.25-26) întocmit de ITM M________ și din procesul verbal de control ________ nr. xxxxxx/05.08.2013 (f.22-23) petenta M_____ S.R.L a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul muncii și cu sancțiunea avertismentului pentru contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011. S-a reținut că, în urma controlului inopinat efectuat la data de 30.07.2013 ora 1950 la locul de muncă CASA O__ organizat de M_____ S.R.L. în ________________________, s-a procedat la intervievarea în scris a numiților P____ N___ (care a declarat că lucrează din data de 23.07.2013), C____ I_____ (care a declarat că lucrează din 23.07.2013), C_________ S____ (care a declarat că lucrează din 30.07.2013) și N______ S______ (care a declarat că lucrează din 23.07.2013), care au declarat că lucrează pentru M_____ S.R.L. și nu au semnat contracte individuale de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul muncii. Verificându-se în aplicația electronică Revisal, a rezultat faptul că angajatorul nu respectă prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011, în sensul că nu a transmis în format electronic în registrul general de evidență a salariaților elementele prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității numiților P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate motive de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a analizat doar contravenția prevăzură de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, petenta necontestând contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. e) din H.G. nr. 500/2011, pentru care a primit sancțiunea avertismentului.
Astfel, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art.249 Cod procedură civilă, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatului, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 40.000 lei), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare care guvernează procesul civil, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a-și dovedi susținerile și apărările, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar petenta și de proba testimonială.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal, respectiv că a încheiat cu numiții P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______ contracte individuale de muncă anterior începerii activității.
De altfel, petenta nu neagă acest fapt, susținând doar că nu avea obligația încheierii contractelor individuale de muncă întrucât avea încheiate cu aceștia contracte de reprezentare muzicală.
Instanța a reținut că cele 4 contracte de reprezentare muzicală nu au dată certă, astfel că nu pot fi opozabile terțelor persoane.
Potrivit art. 58 alin. 1 din Legea nr. 6/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, prin contractul de reprezentare teatrala ori de executie muzicala titularul dreptului de autor cedeaza unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa in public o opera actuala sau viitoare, literara, dramatica, muzicala, dramatico-muzicala, coregrafica ori o pantomima, in schimbul unei remuneratii, iar cesionarul se obliga sa o reprezinte ori sa o execute in conditiile convenite.
Aceste dispoziții legale, a apreciat instanța, nu pot fi aplicabile celor 4 persoane identificate ca prestând activitate pentru petentă, având în vedere că aceștia nu sunt beneficiarii niciunui drept de autor în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 sau al unui drept conex în sensul art. 7 și 8 din același act normativ, ei fiind simpli muzicanți.
Deși susține că a virat impozite pentru cele persoane la administrația fiscală, petenta nu a făcut dovada plății acestor impozite, conform art. 52 Cod fiscal, declarațiile depuse de petentă în susținerea cererii (f.150-155) neavând dată certă, nerezultând că ar fi fost înregistrate la organul fiscal. Totodată, nici chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții depuse la dosarul cauzei (f. 149, 156) nu fac dovada plății impozitelor pentri cele 4 persoane, în chitanțe menționându-se asigurări socilale și impozit la bugetul de stat la modul general. Nici raportul de expertiză extrajudiciară depus de petentă nu face această dovadă, nefiind însoțit de toate înscrisurile la care face referire.
Chiar și în situația achitării de impozite, a apreciat instanța, acestea nu o pot exonera de petentă de contravenția reținută în sarcina sa, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 8/1996 nu sunt aplicabile în cauză, așa cum mai sus a reținut instanța.
Pentru aceleași motive, s-a reținut în sensul că nu pot fi reținute nici declarațiile celor doi martori audiați în cauză – C____ I_____ și C_________ S____, aceștia nefiind titularii vreunui drept de autor sau drepturi conexe, neavând nici măcar un atestat de liber profesionist în acest sens.
Aceștia nu au oferit o explicație plauzibilă pentru care au declarat în fișele de identificare că sunt în perioada de probă, nu au semnat contracte individuale de muncă și nu au negociat salariul. Or, dacă admițând încheierea contractelor de reprezentare muzicală, aceștia ar fi putut menționa acest aspect în fișele de identificare sau măcar remunerația convenită cu societatea petentă.
De asemenea, la invitația transmisă de insepctorii ITM, petenta ar fi avut posibilitatea de a prezenta contractele de reprezentare muzicală și de a justifica prestarea activității de cele 4 persoane identificate.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Potrivit alin. 2 din același articol, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de avidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut că petentei îi revenea obligația legală de a încheia cu numiții P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______ contracte individuale de muncă anterior începerii activității.
Reținând că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, astfel că în cauză nu se impune anularea procesului verbal de contravenție.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea amenzii de 40.000 lei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, că scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractelor individuale de muncă, anterior începerii activității celor 4 pesroane identificate a fost acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, dreptul de a constitui vechime în muncă, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii. Nerespectarea dispozițiilor privind încheierea contractului individual de muncă se reflectă în siguranța și stabilitatea raporturilor de muncă, la sancționarea acestei fapte legiuitorul având în vedere tocmai protejarea salariatului față de un eventual comportament abuziv al angajatorului, dar și a angajatorului față de o eventuală atitudine incorectă a angajatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, astfel încât fapta nu poate fi considerată că prezintă un grad de pericol redus.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 20.05.2015.
În susținerea apelului invocă apelanta petentă următoarele argumente :
1. Raporturile de muncă ale persoanelor în discuție au fost cele decurgând din prevederile art. 96 și urm coroborat cu art. 58-62 din legea 8/1996, art. 1166 c.civil, art. 46 al.1 și art. 52 ind.2 din c. fiscal și nu cele decurgând din prevederile codului muncii
Astfel la data de 23.07.2013 au fost încheiate cu N______ S______ I____, P____ N___ și C____ I_____,liber profesioniști, contractele de reprezentare artistică nr. 1-3, iar la 30.07.2013 este încheiat un astfel de contract cu C_________ S____, contracte care privesc transmiterea dreptului de proprietate intelectuală constând în prestațiile artistice independente în orice modalitate (cântăreț vocal sau instrumentist) în favoarea clienților săi, fiind aplicabile prvederile legii 571/2003 cu ref. la art. 46 al.1 coroborate cu art. 52 ind.6 din lege, respectiv art. 39 și 42 ind.7 din legea 8/1996
Relativ la obiectul contractelor menționate ,se arată, acesta a fost enunțat la pct. 3.1., prețul contractului și modalitatea de plată au fost convenite la art. 4.1.-4.4., aspectele fiscale privind plățile efectuate către artiștii executanți fiind reglementate la art. 4.5-4.7, iar valabilitatea a fost stabilită până la 31.08.2013.
Invocă totodată în susținere disp. art. 41 ind. 9, art. 95-102 din legea 8/1996, apreciind în sensul că nu exista obligativitatea încheierii unor contracte individuale de muncă.
Apreciază totodată că procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei , a autorului acesteia și a vinovăției, iar CEDO prin prezumția de nevinovăție garantată și în acest domeniu a instituit sarcina probei organului constatator, în acest sens nefiind prezentată vreo probă concludentă care să confirme că aspectele consemnate în cadrul procesului verbal încheiat corespund realității și mai mult nu a acordat societății contestatoare un timp pentru a-și manifesta dreptul la apărare și prezentarea de probe privind realitatea modului de colaborare legală adoptat cu persoanele intervievate. Totodată apreciază asupra incidenței jurisprudenței CEDO și în ceea ce privește sancționarea contravențională a persoanelor juridice prin raportare la art. 148 al.2 din Constituția României, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată..
Relativ la aplicarea prevederilor OG 2/2001,respectiv legea 53/2003 și a HG 500/2001 apreciază în contextul anterior expus că în mod incorect a dost reținută în sarcina sa existența contravenției stabilită prin dispozițiile anterior menționate în condițiile în care existau contracte de reprezentare artistică potrivit legii 8/1996.
Criticile aduse susținerilor instanței de fond fac referire la aprecierea asupra nulității procesului verbal contestat motivat de faptul că numitul C____ I_____ nu știe să scrie și să citească și doar să semneze , aspect care rezultă din declarația acestuia dar și din declarația notarială a numitului P____ N___ și nu a existat raportat la situația de fapt reținută o corectă individualizare a faptei. În referire la aspectul privind data certă a contractelor încheiate arată că nici dispozițiile legii 8/1996 și nici ale Codului Fiscal nu obligă părțile unui contract de reprezentare artistică sau cesiune a drepturilor de autor, etc la semnarea acestora în formă autentică sau la aplicarea procedurii privind data certă. Astfel, contractele încheiate, se arată, sunt perfect valabile în temeiul acestora existând posibilitatea de a se verifica îndeplinirea obligațiilor privind depunerea declarațiilor fiscale și plata impozitelor și taxelor aferente.
Instanța de fond ,apreciază apelanta, face confuzie între dreptul de autor prevăzut de art. 3 și art. 7 din legea 8/1996 cu drepturile conexe respectiv operele derivate prevăzute de art. 8 din aceeași lege și consideră în mod neîntemeiat în sensul că 58 al.1 din același act normativ nu se aplică muzicanților liber profesioniști.
În referire la susținerile privind lipsa datei certe a declarației depusă la organul fiscal arată că dispozițiile cuprinse în codul fiscal și nici codul de procedură fiscală, dar nicio altă prevedere legală nu oblică contribuabilul să dea dată certă pe declarațiile depuse la organul fiscal aceasta cu atât mai mult cu cât unele sunt depuse on line.
Referitor la raportul de expertiză judiciară se arată că prin concluziile acestuia sunt relevate veniturile realizate, contribuțiile legale reținute acestea fiind declarate și achitate la organul fiscal.
În referire la persoanele în discuție, arată că în fișele de identificare care sunt tipizate nu există o rubrică pentru persoanele care desfășoară activitate sub altă formă decât contract individual de muncă, iar din declarațiile numiților N____ S______, C____ I_____ și C_________ S____ arată că aceștia au o avut înțelegere , colaborare în sensul de a cânta fiind încheiate contracte de prestație artistică.
Relativ la individualizarea sancțiunii contravenționale arată că în mod eronat instanța de fond nu a luat în considerare faptul că apelanta , raportat la natura juridică a contractelor de reprezentare artistică încheiate cu cei 4 muzicanți liber profesioniști a declarat și plătit legal și în condițiile legii fiscale la acel moment toate taxele și impozitele aferente, iar persoanele în discuție au primit prețul contractelor a fost achitat.
În drept au fost invocate disp. art. 466 -482 c.proc.civ, art. 34 din OG 2/2001, iar în susținere a fost solicitată administrarea probelor ci înscrisuri și expertiză tehnico financiară.
Intimatul , legal citat a depus întâmpinare (filele 34,35), prin care solicită respingerea apelului, apreciind în esență că în speță în mod corect a fost reținută încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 16 al.1 din C.Muncii.
În drept au fost invocate dispozițiile 471 al. 5 c.proc.civ.
Prin Răspunsul la întâmpinare solicită apelanta respingerea susținerilor din întâmpinare ca fiind neîntemeiate, reiterând în esență aspectele invocate în cuprinsul motivelor de apel.
Prin Notele de ședință atașate la dosar (filele 86-88), invocă apelanta dispozițiile Ordinelor 1977/2013, 2520/2010, 1045/2012, apreciind că prin actele normative menționate nu este instituită obligația existenței datei certe pentru declarațiile fiscale depuse , data depunerii fiind data înscrisă pe timbrul electronic, iar înscrisurile atașate la dosar relevă depunerea acestora și îndeplinirea obligației de plată a contribuțiilor datorate.
Procedând la judecata apelului prin prisma dispozițiilor art. 476 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/05.08.2013 (f.25-26) întocmit de ITM M________ și din procesul verbal de control ________ nr. xxxxxx/05.08.2013 (f.22-23) petenta M_____ S.R.L a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul muncii și cu sancțiunea avertismentului pentru contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011.
S-a reținut că, în urma controlului inopinat efectuat la data de 30.07.2013 ora 1950 la locul de muncă CASA O__ organizat de M_____ S.R.L. în ________________________, s-a procedat la intervievarea în scris a numiților P____ N___ (care a declarat că lucrează din data de 23.07.2013), C____ I_____ (care a declarat că lucrează din 23.07.2013), C_________ S____ (care a declarat că lucrează din 30.07.2013) și N______ S______ (care a declarat că lucrează din 23.07.2013), care au declarat că lucrează pentru M_____ S.R.L. și nu au semnat contracte individuale de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Verificându-se în aplicația electronică Revisal, a rezultat faptul că angajatorul nu respectă prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011, în sensul că nu a transmis în format electronic în registrul general de evidență a salariaților elementele prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității numiților P____ N___, C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______.
În referire la criticile formulate , Tribunalul reține că acestea fac referire la aspecte privind netemeinicia procesului verbal contestat sub aspectul faptei prevăzute de disp. art. 260 al.1 lit. e din Codul Muncii , astfel cum acestea sunt enunțate în cuprinsul motivelor de apel, dar și sub aspectul aprecierii asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale , în referire la aceeași faptă.
Tribunalul apreciază în sensul că prima instanță în mod corect a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar (fila 124-127 ds de fond) numitii P____ N___ , C____ I_____, C_________ S____ și N______ S______ arată că desfășoară activitate de muzicant din data de 23.07.2013, respectiv 30.07.2013, fiind în perioadă de probă , fără a avea încheiat contract individual de muncă, cu un program de 4 ore zilnic, fără a avea negociat salariu
Potrivit situației privind evidența salariaților petentei atașată la fila 116 din dosarul de fond, persoanele în discuție nu figurează ca având contract individual de muncă la data de 05.08.2013.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
În referire la aspectul privind verificarea aptitudinilor profesionale instanța reține că in raport de prevederile art.29 alin.1 si 31 alin.1 C.muncii, angajatorul are obligația de a încheia un contract individual de muncă cu viitorul angajat și pe durata perioadei de probă, anterior începerii raporturilor de muncă, indiferent de perioada vizată pentru încheierea contractului.
Instanța observă că aspectul invocat de petentă face referire la faptul că datorită specificului activității desfășurate de persoanele în discuție , acestea aveau încheiat un contract de reprezentare artistică potrivit legii 8/1996, astfel încât nu exista obligativitatea încheierii unui contract individual de muncă potrivit Codului Muncii. De asemenea, se arată că potrivit înscrisurilor atașate la dosar au fost reținute și achitate toate contribuțiile fiscale aferente acestor convenții dar și drepturile bănești ale persoanelor în discuție.
În referire la Contractele de reprezentare artistică atașate la filele 35-46 din dosarul de fond instanța reține că acestea au ca obiect cedarea de către artistul executant în calitate de titular al dreptului conex dreptului de autor, a dreptului exclusiv de utilizare în public a prestației sale , beneficiarului reprezentării artistice (în speță societatea petentă) în schimbul unei remunerații, în vederea executării de interpretări muzicale la diferite instrumente muzicale și/sau interpretare vocală.
Invocă apelanta în susținere dispozițiile art. 58 din legea 8/1996 privind contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală potrivit cu care prin convenția menționată titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală, viitoare , literară, dramatică, muzicală, etc în schimbul unei remunerații iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condițiile convenite , apreciind în sensul că în contextul dispozițiilor art. 95 din același act normativ care definește noțiunea de artiști interpreți sau executanți , persoanele în discuție beneficiau de dreptul de a avea contracte de reprezentare/interpretare artistică pe diverse perioade de timp sau pentru o anumită reprezentare.
Potrivit art. 98 din același act normativ artistul interpret are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele : a) fixarea interpretării sau a execuției sale;b)reproducerea interpretării sau a execuției fixate; c)distribuirea interpretării sau a execuției fixate;d)închirierea interpretării sau a execuției fixate;e)împrumutul interpretării sau al execuției fixate;f)importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției fixate; (..)
Astfel față de considerentele expuse se apreciază că în mod corect prima instanță a reținut faptul că dispozițiile legale menționate care reglementează încheierea contractelor de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală nu au incidență în situația în care persoanele în discuție nu sunt beneficiarii unui drept de autor în sensul disp. art. 3 al.1 din același act normativ sau conex potrivit art. 7 și 8 din același act normativ și nu dețin atestat de liber profesionist în acest sens. În atare situație după cum a reținut și prima instanță achitarea impozitelor aferente nu constituie o cauză de exonerare a petentei de fapta reținută, în situația în care acestea nu sunt conforme cu legislația specifică în vigoare.
În referire la aspectele menționate în cuprinsul fișelor de identificare se apreciază că persoanele în discuție, în mod rezonabil, ar fi avut posibilitatea de a preciza în ce temei prestau activitatea în favoarea petentei, aceasta în condițiile în care martorii audiați au relatat faptul că activitatea de colaborare cu diverși clienți se concretizează , de regulă, în convenții de prestații artistice (filele 211,212, dosar de fond), dar remunerația primită pentru prestația efectuată, în ipoteza încheierii contractelor privind prestațiile artistice anterior controlului, persoanele în discuție având posibilitatea de a cunoaște cel puțin acest aspect.
Astfel, se apreciază că in speta nu este incident principiul menționat, nepunându-se, sub aspectul analizat, ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca intimata a primit la munca persoanele în discuție fără a fi încheiat contract individual de muncă.
Se retine de asemenea că intimata petentă, in raport de prevederile HG 500/2011 avea obligația ca la angajarea fiecărui salariat să efectueze înregistrarea specifică în registru deținut cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză si de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, obligațiile intimatei, rezultate din primirea la muncă a persoanelor nominalizate nefiind îndeplinită la momentul de referință.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se apreciază, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că în mod corect organul constatator a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Se reține că potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Astfel, se apreciază în sensul că nu se poate retine un grad redus de pericol social pentru o contravenție ce are o sancțiune în cuantum 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificată. Pe de alta parte, se apreciază în sensul că scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica.
Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelant, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție , considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-petenta _________________>, cu sediul procesual ales la Cabinet av. D_____ P______ din București, ________________________ (fostă Unității) nr. 110, etaj 4, sector 3 și sediul social în C________, __________________________. 1, județul C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă M________,împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/ 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria C________, cu sediul în Dobreta Turnul S______, ______________. 3, județul M________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015
P_________, JUDECATOR,
A________ L____ N_____ C_______ N_____
potrivit art. 426 al.4 c.proc.civ
semnează Președinte instanță
V_____ C______ C____
GREFIER,
I_____ Török
Jud.fond. D.-A.S______
Tehnored.jud.decizie C.N_____/20.11.2015
5 ex.
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025