Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX APEL - anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: B______ L_____

JUDECĂTOR: T________ C_______

GREFIER: S_____ M____

DECIZIA NR. 779/2015

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta Poliția L_____ a Municipiului B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind L______ P____.

La apelul nominal realizat în ședința publică au răspuns intimatul L______ P____ și martorul citat C______ D____, lipsă fiind reprezentanții apelantei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, în baza prevederilor art. 216 NCPC, procedează la verificarea identității intimatului L______ P____ și a martorului C______ D____.

Instanța procedează la audierea martorului C_______ D____, declarația acestuia fiind semnată și depusă la dosarul cauzei.

Având în vedere proba testimonială administrată în cauză, instanța revine asupra solicitării de informații adresată Asociației de Proprietari.

Având în vedere că nu sunt alte chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Intimatul L______ P____ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.

Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 28.06.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul L______ P____, în contradictoriu cu intimata Poliția locală B_______, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. 0303/07.06.2013.

În motivare, petentul a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că a efectuat lucrări de construire a șarpantei deasupra terasei blocului - structură din lemn - învelitoare din azbociment -, fără a deține în prealabil autorizație de construcție, precizându-se totodată că șarpanta nu era ancorată corespunzător de structura de rezistență a blocului.

Petentul a susținut că a început lucrările de amenajare a șarpantei în anul 1989 și că le-a finalizat în anul 1990, când textul de lege invocat de agentul constatator nu era în vigoare. Mai arată petentul că, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, și cum în cauză lucrările au fost finalizate în anul 1990, rezultă că dreptul de a constata și de aplica sancțiunea amenzii s-a prescris.

A mai menționat petentul că a început demersurile pentru obținerea autorizației de construire, pentru _______________________________>

În dovedirea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorii G____ C_____ și S________ N______ și a probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, în copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (fila 7), documentația pentru obținerea autorizației de construcție, planuri și schițe (filele 8-40).

La data de 09.04.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal, ca fiind legal și temeinic.

În fapt, a arătat intimata că efectuarea de verificări la imobilul situat în _________________________, _____________ dispusă ca urmare a adresei înregistrate la Primăria B_______ cu nr. xxxxx/06.11.2012, și transmisă spre competentă soluționare Poliției Locale B_______, prin care numita B______ M_______ reclamă construcțiile edificate de vecinii săi.

Astfel, în urma controlului efectuat pe ________________________. 20, __________ constatat că petentul L______ P____ a executat lucrări de construire a unei șarpante deasupra terasei blocului, fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria B_______.

Motivat de faptul că petentul a încălcat prevederile legale, s-a încheiat procesul-verbal ________ nr. 0303/07.06.2013, prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei și s-a dispus măsura intrării în legalitate, dacă condițiile urbanistice permit, prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar dezafectarea construcției realizate ilegal până la data de 31.08.2013.

Intimata a susținut că agentul constatator a reținut în mod corect fapta săvârșită de petentul L______ P____, care a executat lucrări de construire a șarpantei deasupra terasei blocului - structură din lemn și învelitoare din azbociment, fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată în condițiile Legii nr. 50/1991 și a dispus aplicarea sancțiunii în cuantum de 1000 lei, față de dispozițiile art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, care statuează că ,,în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”.

În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a precizat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi”. Prin urmare, efectuarea demersurilor pentru obținerea autorizației de construire, după finalizarea lucrărilor, nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000.

Totodată, intimata a invocat dispozițiile art. 37 alin. 5 din același act normativ, potrivit cărora „construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.

Având în vedere cele arătate mai sus, intimata a solicitat a se constata că fapta petentului constituie contravenție, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat este legal și temeinic și în consecință, respingerea ca nefondată a plângerii formulate.

În dovedire, intimata a depus la dosar planșe foto (fila 49 dosar fond), adresa nr. xxxxx/06.11.2012 (fila 50 dosar fond).

La data de 30.04.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că agentul constatator nu este în măsură să evalueze dacă șarpanta este sau nu ancorată corespunzător în structura blocului. Cu privire la invocarea de către partea adversă a dispozițiilor art. 1 și 37 alin. 5 din Legea 50/1991, petentul a susținut că lucrările s-au efectuat în anul 1989, când textul de lege menționat nu era intrat în vigoare. Mai arată petentul că în urma sancționării sale, i s-a pus în vedere ____________________________ care s-a și întâmplat, imediat după sancționare începând demersurile pentru obținerea autorizației de construire, care de altfel i-a fost eliberată la data de 15.07.2013. Cu privire la sesizarea numite B_____ M_______, a precizat petentul că aceasta a fost inițial de acord cu construcția șarpantei, dar ulterior s-a răzgândit.

La termenul din data de 17.06.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul G____ C_____, declarația acestuia fiind atașată la dosar, la fila 65.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx din 15.09.2014, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal ________ nr. 0303 din data de 07.06.2013, întocmit de intimată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Procesul verbal cerere se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Astfel, art. 17 din O.G. 2/2001 stabilește cazurile de nulitate expresă, când vătămarea nu trebuie dovedită, permițându-se, eventual, doar răsturnarea prezumției existenței unei vătămări

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța a apreciat că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, existând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Așadar, instanța a constatat că în cuprinsul procesului verbal contestat, agentul constatator a omis să insereze data la care s-a comis respectiva contravenție, mențiune obligatorie conform art. 17 din OG 2/2001 și absolut necesară pentru ca petentul să poată formula apărări cu privire la momentul la care a efectuat lucrările, dar și pentru aprecierea de către instanță a legalității aplicării sancțiunii, din punct de vedere al prescripției aplicării acesteia. Data săvârșirii faptei nu este aceeași cu data întocmirii procesului verbal sau cu data efectuării controlului.

Instanța a observat că, în descrierea situației de fapt în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator nu a precizat dacă acele lucrări au fost sau nu finalizate, însă, utilizând timpul trecut la modul perfectul compus ce exprimă o acțiune trecută, terminată în momentul vorbirii, induce ideea că lucrarea era finalizată.

În acest sens, instanța a reținut că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr. 7/2000 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, contravențiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor constau în fapte care au o durată de săvârșire în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia, fapta contravențională neconsumându-se instantaneu. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.

De aceea, în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, urmând însă ca în procesul verbal să se menționeze expres acest aspect, iar în cazul contravențiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, care, de asemenea trebuie menționată expres în procesul verbal, acesta fiind momentul de la care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. 0303 din data de 07.06.2013, instanța a reținut că agentul constatator a menționat că petentul a efectuat lucrări de construire a șarpantei deasupra terasei blocului, fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria municipiului B_______, însă fără a preciza data săvârșirii faptei și nici împrejurarea dacă respectiva construcție a fost finalizată sau nu, pentru a putea fi determinat momentul săvârșirii acesteia, moment cu multiple implicații în ceea ce privește posibilitatea angajării răspunderii contravenționale a petentului.

Instanța a apreciat că invocarea de către intimată a incidenței în speță a dispozițiilor art. 37 alin (5) din Legea 50/1991 nu poate conduce la ideea că în cauza de față nu s-a finalizat construcția deoarece, art. 36 din Legea 50/1991 se referă la finalizarea din punct de vedere juridic a construcției, în timp ce sintagma ”data săvârșirii faptei” prevăzută de O.G. 2/2001, a cărei omisiune din cuprinsul procesului verbal este sancționată cu nulitatea absolută a acestuia, se referă la data finalizării materiale a construcției, dată de la care începe să curgă si termenul de prescriptie al constatării contraventiei. O interpretare contrarie poate conduce la concluzia că săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constatată oricând, până la ____________________________ obținerea autorizației în mod corespunzător, ceea ce nu ar fi în conformitate cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general și ar duce și la ignorarea art. 31, care nu ar mai avea astfel niciun fel de relevanță juridică.

Mai mult decât atât, instanța a mai reținut că finalizarea materială a unei construcții reprezintă o împrejurare de fapt, în timp ce dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției reprezintă o operațiune juridică, iar până la recepția lucrărilor titularul deține numai un drept de proprietate asupra fiecărui element de construcție încorporat în clădire, iar ulterior acestui moment va deține dreptul de proprietate asupra unui imobil. Recepția lucrărilor conforme cu autorizația de construire condiționează numai ___________________________________ a dreptului de proprietate asupra construcției, dar nu împiedică finalizarea din punct de vedere material a acesteia.

Or, contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 constă în edificarea unei construcții fără autorizație, și nu în dobândirea unui drept de proprietate fără autorizație de construire, astfel încât ceea ce se sancționează este faptul material al edificării unei lucrări, și nu faptul juridic al intrării în patrimoniu a dreptului real de proprietate, de unde rezultă că și termenul de prescripție va începe să curgă de la data finalizării materiale a lucrării, și nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepție.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu prevede data săvârșirii faptei, în condițiile în care la momentul încheierii actului, nu s-a stabilit cu certitudine și nu s-a inserat în procesul verbal precizarea dacă lucrările erau sau nu finalizate, astfel că data constatării nu poate fi asimilată datei săvârșirii faptei. Față de cele expuse, instanța a reținut că cerința legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate pentru lipsa menționării datei săvârșirii contravenției.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______, solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul respingerii plângerii prealabile.

A invocat apelanta dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, învederând că, potrivit acestui articol, construcțiile executate fără autorizație nu se consideră finalizate, aplicându-se în continuare sancțiunile prevăzute de lege. Se subliniază că intenția legiuitorului a fost aceea de a asimila noțiunea de finalizare a construcției cu cea de edificare în condițiile legii a construcției, edificare constatată prin recepția finală, astfel cum rezultă și din prevederile art. 37 alin. 2. Prin urmare, arată apelanta, data terminării construcției, de la care se calculează termenul de prescripție de 2 ani, nu se reduce la faptul material al încetării actelor de construire, presupunând și recepția lucrărilor.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului.

Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată caracterul neîntemeiat al acestuia, urmând a pronunța o soluție de respingere, pentru cele ce succed:

Contrar aprecierii primei instanțe, în cauză se impun a fi reținute, prioritar, dispozițiile speciale ale Legii nr. 50/1991 și interpretările date de legiuitor prin acest act normativ.

Or, în sensul acestei legi – art. 37 alin. 5, după cum a arătat apelanta, construcțiile executate fără autorizație de construire…nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege. Dispozițiile citate sunt clare și imperative, nepermițând utilizarea, în sens contrar, a dihotomiei indicate de prima instanță (finalizare în sens juridic și finalizare în sens material).

Practic, în spețe de tipul celei de față, nu prezintă relevanță momentul finalizării materiale a lucrărilor, moment care nici nu poate fi stabilit cu precizie și care, astfel, ar rămâne de neidentificat pentru organele de control, permițând sustragerea de la verificări și de la eventuale sancțiuni a situațiilor neconforme legii.

În consecință, este de admis că termenul de prescripție de 2 ani, prevăzut de art. 31 din aceeași lege, nu poate fi calculat de la momentul finalizării propriu-zise a lucrărilor de construcție, cu atât mai puțin cu cât prevederile în discuție au fost adoptate ulterior Deciziei nr. 7/20.11.2000 a ÎCCJ, decizie prin care se statua în sens contrar.

Este de subliniat însă că interpretările/regulile menționate în precedent, degajate din forma actuală a legii speciale, nu sunt aplicabile și în prezenta cauză.

Astfel, din probele administrate în dosar (la fond și în apel) rezultă în mod cert că lucrările de construire imputate reclamantului au fost realizate integral în anii 1990, imediat după Revoluție. Perioada în discuție se situează înainte de completarea Legii nr. 50/1991 cu dispozițiile mai sus-invocate – art. 37 alin. 5, respectiv înainte de adoptarea și publicarea Legii nr. 453/2001 (art. 32 alin. 4 din Legea 50/1991, după numerotarea anterioară republicării).

Ca atare, se poate admite că situația reclamantului, deja consumată la momentul completării legii, nu este supusă incidenței art. 37 alin. 5 anterior citat. Rezultă că data indicată de apelantă pentru săvârșirea faptei nu coincide cu cea a constatării abaterii (05.06.2013) și că termenul de prescripție de 2 ani trebuie calculat de la momentul terminării, în fapt, a lucrărilor, după cum s-a lămurit prin Decizia ICCJ nr. 7/2000. Or, de la debutul anilor 1990 (oricare ar fi fost momentul exact al încetării lucrărilor) și până la momentul constatării abaterii – 2013, au trecut, în mod evident, mai mult de 2 ani, prescriindu-se dreptul autorităților de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de Legea nr. 50/1991.

Că legiuitorul a dorit să lase în afara noii reglementări construcțiile edificate, fără autorizație, înainte de anul 2001, rezultă și din împrejurarea că, în mod expres, pentru acele construcții s-a permis intabularea (ceea ce implică ideea finalizării) – art. 37 alin. 5 teza a II-a.

Pentru aceste din urmă motive, cu nuanțările arătate, se conchide că procesul-verbal de contravenție a fost nelegal întocmit, soluția de anulare a primei instanțe fiind corectă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge apelul formulat de apelanta Poliția L_____ a Municipiului B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 16, județ B_______, în contradictoriu cu intimatul L______ P____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în B_______, _____________________, ____________, _____________________, împotriva Sentinței nr. xxxxx din 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. T.C.

Tehnored. TC/S.M.

4 ex./ 12.10.2015

Jud. fond Z____ A___ A______