Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 749/2012

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ T_____

Judecător A_____ H____

Judecător C________ M_____ G____

Grefier L_____ B____

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent I___ B_____ V_______ împotriva sentinței civile nr.4746/2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurentul-petent I___ B_____ V_______, procuratorul D_________ R___, legitimat cu CI ________, nr. xxxxxx, conform procurii speciale autentificată sub nr. 4091/26.11.2012 de B.N.P. D_____ N___, lipsă fiind intimatul I.G.P.R. – S.P. A_________.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Reprezentantul recurentului depune la dosar, în scris, motivele de recurs.

La interpelarea instanței reprezentantul recurentului învederează instanței că nu pe alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.

Tribunalul, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru susțineri în fond.

Reprezentantul recurentului, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse, în sensul că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu aplicarea eronată a legii.

Arată că își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 304 pct.9 , art. 304 indice 1 C. proc. civilă și apreciază că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei , conform art. 129 pct.5 C.proc.civilă în sensul că nu s-au analizat toate înscrisurile depuse la dosar și nici nu a avut în vedere marja de eroare în ce privește măsurarea vitezei prevăzute în mod concret în cele două subpuncte ale art. 3.1.1., reiterându-se prevederile acestora. Pe cale de consecință, concluzionează faptul că la o viteza reținută de 182 Km/h , de 5,46 km/h, atrage aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo” potrivit căruia atunci când nu se poate stabili cu certitudine vinovăția unei persoane perntru săvârșirea unei fapte, nu este posibilă tragerea ei la răspundere pentru acea faptă.

Solicită a se reține că petentul nu contestă faptul că a greșit însă instanța nu a avut în vedere N.M.L. 021-05 referindu-se la toleranta care există în toate cazurile de măsurare a vitezei cu aparatul cinemometru radar , în valoare de 3% .

Solicită a se reține că fapta nu a avut urmări , nu a prezentat un real pericol , era pe autostradă și nu erau alte autoturisme ,la momentul reținut , solicitând a se face o corectă proporționalitate între faptă și măsura contravențională care sancționează fapta, nefiind just să se sancționeze pentru o faptă mai gravă, invocându-se în acest sens principiul „ in dubio quod minimum, in dubio quod mitius ”, intimatul neprobând contravenția reținută și sancționată.

În concluzie, hotărârea instanței de fond s-a pronunțat pe probabilitate și nu pe certitudinea dobândită pe baza unor probe decisive complete și sigure, apreciind că fapta a fost constată de agentul constatator însă a fost probată îndoielnic.

Solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței ca netemeinică și nelegală și anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/29.06.2012 iar în subsidiar în cazul în care se va considera că acest act sancționator este legal și temeinic solicită modificarea sentinței recurate în sensul anulării măsurii complementare aceea a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile și aplicarea art. 108 alin.1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, sancționarea cu amendă contravențională de la 9 la 20 de puncte amendă și 6 puncte penalizare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față ;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași și înregistrată sub nr. XXXXXXXX/04.07.2012, petentul I___ B_____-V_______, domiciliat în mun. București, ___________________, ___________, _______________, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. – SECȚIA DE POLIȚIE A_________ – BIROUL A2 , cu sediul în mun.București, _______________________. 83-85, sector 5 a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 29.06.2012 prin care solicită a se constata nulitatea acestui proces-verbal de contravenție.

În motivarea plângerii sale, existentă la fila 12 din dosar, contravenientul a arătat că la data de 29.06.2012 se deplasa cu autoturismul proprietate către C________ ; că a fost oprit pe sectorul de drum – autostrada București-C________ pentru că a depășit viteza legală pe sectorul de drum respectiv (A 2) și că nu purta centura de siguranță,reținându-se că a circulat cu o viteză de 182 km/h.

El a mai menționat că nu contestă abaterea ce a fost reținută ci numai viteza reținută, aceea de 182 km/h .

A mai arătat că agentul constatator a recunoscut că pot exista abateri de până la 5 km/h în plus sau în minus și totuși a procedat la reținerea permisului de conducere si respectiv la sancționarea cu amendă contravențională.

În concluzie, petentul recunoaște că a depășit viteza regulamentară însă contestă cuantumul vitezei de 182 Km/h consemnat de agentul constatator.

Solicită ca intimatul să depună proba cu imagini video, sau foto; respectiv certificatul de atestare metrologică în care se consemnează marja de eroare a aparatului radar cu care s-a constatat săvârșirea contravenției de depășire a vitezei.

În dovedirea plângerii sale petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei copia procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx dresat de I___ SPA-Biroul A 2, la data de 29.06.2012, act sancționator ce a fost încheiat pe baza constatărilor efectuate cu aparatul radar Trucam, ______________ verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar.

Intimatul în termen legal a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.

A depus la dosar probele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat respectiv: atestatul operatorului radar; buletinul de verificare metrologică a aparatului radar ; trei fotografii radar, înregistrarea video pe suport CD , înscrisuri aflate la filele 14-17 din dosar.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C.proc.civilă.

A solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.proc.civilă.

Instanța, a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosar și cu

CD-ul cu înregistrarea video.

Prin sentința civilă nr. 2746/22.08.2012 a Judecătoriei Călărași a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției de a fi circulat pe autostrada A 2 cu autoturismul proprietate personală cu o viteză de 182 km/h și fără a purta centura de siguranță. Această situație de fapt a fost reținută cu ajutorul aparatului radar.

La termenul de judecată din data de 25 .07.2012 s-au depus de către intimat în susținerea procesului-verbal de contravenție ce a fost contestat : CD-ul cu înregistrarea video a contravenției, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar, două fotografii radar, în copie,

Analizând conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenție, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu conform art. 17 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 alin. 1 și 7 din OG 2/2001.

Instanța de fond a analizat temeinicia procesului verbal de contravenție.

În prealabil, a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, instanța de fond a observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Instanța a analizat probele înaintate de intimat, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, atestatul operator radar și graficul de patrulare, reieșind că aparatul radar cu care s-a făcut înregistrarea confirmă că petentul avea o viteză de 182 km/h în afara localității, aparatul radar cu care s-a constatat săvârșirea contravențiilor de către petent avea valabilă verificarea metrologică conform Buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx / 08.06.2012, acesta măsoară atât în regim staționar cât și în mișcare iar agentul constatator Șucată F_____ deține atestat de operator radar nr.005/15.06.2011.

Probele administrate sunt de natură a confirma ceea ce și petentul a recunoscut, „abaterea ” iar cu privire la faptul că circula cu 182 km/h pe autostrada A 2 această constatare s-a efectuat de aparatul radar, în condiții legale de valabilitate.

Cum înscrierile făcute de agentul constatator se bucură de prezumția de autenticitate iar această prezumție nu a fost înlăturată ci confirmată în cauză instanța constată că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal și urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că procesul verbal a fost dresat în mod temeinic, astfel că a respins plângerea contravențională formulată de petentul I___ B_____ V_______ în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. Secția Poliție A_________, Biroul A 2, și a menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx/29.06.2012.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I___ B_____ V_______ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Petentul arată că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei conform art. 129 pct.5 C. proc. civilă, în sensul că nu s-au analizat toate înscrisurile depuse la dosar și nici nu a avut în vedere marja de eroare în ce privește măsurarea vitezei. Recurenta solicită a se avea în vedere că fapta nu a avut urmări, nu a prezentat un real pericol, circula pe o autostradă, pe care, la momentul controlului, traficul era redus.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Critica petentului referitoare la marja de eroare care, dacă ar fi fost aplicată de instanța de fond, sancțiunea ar fi fost mai blândă și nu atrăgea suspendarea dreptului de a conduce nu poate fi primită.

S-a dovedit de către agentul constatator că aparatul R____ cu care s-a determinat valoarea vitezei de deplasare a petentului era verificat metrologic și că acesta putea măsura atât în regim staționar cât și în mișcare, iar agentul constatator deține atestat de operator radar. În atare situație apărările contravenientului sunt lipsite de realism și în mod corect instanța de fond le-a înlăturat în actul decizional.

Cum nici în recurs nu s-au făcut alte dovezi în susținerea apărărilor petentului tribunalul apreciază soluția primei instanței ca fiind corectă și, în baza art. 312 C.proc.civilă, va respinge recursul declarat de recurentul I___ B_____ V_______ împotriva sentinței civile nr. 2746/2012 a Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 312 C.proc.civilă,

Respinge recursul declarat de recurentul I___ B_____ V_______ împotriva sentinței civile nr. 2746/2012 a Judecătoriei Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2012.

Președinte, G_______ T_____	Judecător, A_____ H____	Judecător, C________ M_____ G____
	Grefier, L_____ B____

Red.H.A.

Thred.B.L.

Ex.2/17.12.2012