ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A –II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 501/R/2013DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 25 martie 2013

PREȘEDINTE: S______ D____ M_____ - judecător

S____ D_____ - judecător

D___ S_____ E____ - judecător

Ș___ R_____ - grefier

Pe rol fiind judecarea recursului contencios formulat de către petentul P___ R____ A_____ împotriva sentinței nr.5934/2012, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond L____ N_______ D___).

La apelul nominal făcut in ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

S-a constatat că prin serviciul de registratură al instanței intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________ a depus la dosar întâmpinare, iar recurentul-petent a depus note de ședință.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de fata, constata următoarele:

Prin sentința civila nr. 5934/2012 a Judecătoriei Petroșani s-a admis plângerea formulata de petentul P___ R____ A_____ in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Județului H________ împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxx si, în consecința, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ca prin procesul-verbal ________, nr. xxxxxxx, întocmit în 14 iunie 2012 de către agentul constatator din cadrul Poliției P______, petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 280 lei pentru contravenția prevăzută de art. 120 alin. (1) lit. e) din regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002.

S-a reținut că petentul a condus autoturismul Iveco, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe ___________________________, pe direcția L____ – P______ iar la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj rutier, a depășit neregulamentar microbuzul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, petentul fiind filmat cu aparatul radar.

Cu privire la legalitatea procesul verbal de contravenție, instanța a apreciat că procesul-verbal este întocmit din punct de vedere al condițiilor de formă impuse de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 cu încălcarea dispozițiilor menționate.

Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, ce poate fi constatată din oficiu, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator .

Prevederile pe care își întemeiată petentul excepția nulității absolute a procesului-verbal, reglementează situația în care petentul nu se află de față la semnarea procesului-verbal refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, situație care trebuie confirmate de cel puți un martor.

Din corelarea celor trei texte de lege menționate, reiese că încălcarea dispozițiilor menționate de petent, de către agentul constatator, atrage sancțiunea nulității relative a procesului-verbal și nu cea a nulității absolute.

Sub aspectul analizării temeiniciei întocmirii procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, acest lucru reieșind cu claritate și din fotografiile depuse de către intimată. De altfel și martorul propus de petent a arătat că petentul l-a depășit într-o zonă în care era interzis acest lucru, acesta din urmă fiind nevoit să o facă, având în vedere că martorul a oprit brusc mașina care circula înaintea petentului.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 21/1992 „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Instanța a reținut că nu rezultă din actul de constatare și sancționare a contravenției dar nici din probele administrate împrejurări care să conducă la concluzia unui pericol social ridicat și care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 280 lei, având în vedere și viteza cu care circula petentul, respectiv 36 km/h.

În consecință, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea avertismentului, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de OUG nr. 195/2012.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termen, petentul P___ R____ A_____, solicitând modificarea hotărârii.

In motivarea recursului s-a arătat ca aplicarea proporționala a sancțiunii trebuie sa vizeze atât sancțiunea principala, cat si sancțiunea complementara, iar o astfel de obligație în momentul individualizării sancțiunii, aparține atât organului constatator, cât si instanței de judecata sesizate cu o plângere contravenționala.

In concret, fapta de a fi depășit linia de demarcare au autovehiculul, fără a depăși limita legala (respectiv 36 km/h), nu a constituit un pericol, fapta neavând urmări. Practic, singura culpa pe care o are recurentul este aceea ca a condus un autovehicul mare care, datorita faptului ca microbuzul a oprit brusc in partea dreapta, nu a putut sa-l încadreze in așa fel încât să nu depășească axul drumului.

De altfel, unul din elementele cele mai importante in aprecierea gravitații unei fapte este rezultatul produs. In consecința, a apreciat ca sancțiunile contravenționale aplicate sunt disproporționate in raport de pericolul social al faptei, ca urmare, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

In momentul pronunțării sentinței instanța a omis sa se pronunțe cu privire la masurile complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, deși constata ca nu exista un pericol social ridicat si dispune acordarea unui avertisment.

Este adevărat ca, potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie aplicata între limitele expres arătate în actul de sancționare insa, chiar daca textul legal nu prevede expres, acesta se refera doar la sancțiunea amenzii contravenționale , deoarece avertismentul nu are limite speciale, iar prestarea unei activitatea in folosul comunitarii nu poate fi aplicata de către administrație, ci numai de instanța de judecata. Astfel, in acest caz nu exista nicio prevedere a legii speciale prin care sa se prevadă ca sancțiunea avertismentului nu se poate aplica împreuna cu înlăturarea masurilor complementare. Prin urmare, in baza art. 7 din O.G.2/2001, a solicitat admiterea recursului si aplicarea avertismentului, cu înlăturarea masurilor complementare, ca sancțiune a faptei săvârșită de către recurentul-petent, avându-se in vedere ca sub minimul prevăzut de lege nu se poate cobora si ca gradul de pericol social al faptei este redus.

In drept: dispozițiile pertinente ale Codului de procedura civila.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Examinând actele si lucrările dosarului, fata de criticile aduse prin motivele de recurs, precum si din oficiu, in baza art. 304 Cod procedura civila, se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit de intimat, petentul a fost sancționat in baza art. 100 alin.3 lit.c pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin.1 lit. e din OUG nr. 195/2002 cu amenda in suma de 280 lei, 4 puncte de penalizare si suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.

Prin sentința civila nr. 5934/2012 pronunțata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Petroșani a admis plângerea petentului si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment”, fără a se pronunța si cu privire la sancțiunile contravenționale complementare menționate in procesul-verbal atacat.

Potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, se poate dispune casarea unei hotărâri când prin hotărârea pronunțat s-a dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Cum instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, in baza art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, prezentul recurs se privește ca fondat, urmând a se admite si hotărârea se va casa și se va trimite spre rejudecare la aceeași instant de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate capetele de cerere formulate de petent, precum și criticile formulate de acesta prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul introdus de către recurentul-petent P___ R____ A_____ împotriva sentinței civile nr. 5934/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul H________, și în consecință:

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S______ D____ M_____ S____ D_____ D___ S_____ E____

Grefier,

Ș___ R_____

SD/ȘR/2 ex. /17.05.2013