R O M Â N I A

JUDECATORIA HUEDIN – JUDEȚUL CLUJ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3189

SENTINȚA CIVILĂ NR. 857/2015

Ședința publică de la 17.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S_____ J___ M____

GREFIER: M____ P_________

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul V_____ C______ P______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE CLUJ, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță pentru petent avocat Șaitoș Tincuța și martorul S___ V___ - C______, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează la administrarea probei testimoniale. Sub prestare de jurământ se audiază martorul S___ V___ - C______, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f. 46-47).

Reprezentanta petentului depune a dosar, în susținerea plângerii contravenționale, trei fotografii efectuate de petent (f. 48-50).

La întrebarea instanței reprezentanta petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 NCPC închide cercetarea procesului.

Raportat la dispozițiile art. 244 alin. 3 și 4 NCPC, văzând ca s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, instanța pune în discuția părților termenul pentru dezbaterea fondului.

Reprezentanta petentului învederează că este de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași ședință publică, aspect față de care instanța fixează termen pentru dezbateri în ședința publică de azi, 17.12.2015.

Văzând dispozițiile art. 392 NCPC, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantei petentului.

Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale și, în principal să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii aplicate, a punctelor de penalizare, precum și a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. Solicită a se observa că din probele administrate rezultă că starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat nu este reală. Vinovat de săvârșirea evenimentului rutier se face alt conducător auto, însă agentul constatator a tratat cu superficialitate, acest aspect reieșind din descrierea contravenției. Astfel nu s-au avut în vedere avariile produse, locul unde a fost lovit autoturismul petentului în evenimentul rutier. Din fotografiile depuse la dosar se poate observa că pe secțiunea de drum unde s-a produs evenimentul rutier, marcajul era discontinuu. Nu solicită cheltuieli de judecată.

I N S T A N Ț A:

Deliberând constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 03.08.2015 sub nr. unic dosar XXXXXXXXXXXX petentul V_____ C______ P______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Marghita, _______________________. 20, jud. Bihor și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Tincuța Șaitoș, cu sediul în Aleșd, ____________________, jud. Bihor, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N_____, ___________________, jud. Cluj, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal __________ nr. xxxxxx/23.07.2015 și exonerarea de la plata amenzii aplicate în sumă de 630 lei, a punctelor de penalizare, precum și a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 60 de zile, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petentul a susținut, în esență că la data de 23.07.2015 se deplasa cu autocamionul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXX din direcția Oradea spre Cluj-N_____, în fața sa circulând cu viteză redusă un autoturism cu număr de înmatriculare străin. Pe zona cu linie discontinuă și în absența oricăror altor indicatoare de restricții, după ce a semnalizat, a intrat în depășire, în condiții de siguranță și perfectă vizibilitate. În timp ce se afla în depășire și paralel cu autoturismul depășit, șoferul autoturismului a virat brusc stânga, fără a se asigura. Pentru a evita o coliziune frontală a virat stânga, însă a fost lovit cu partea din stânga față a autovehiculului în rezervorul autocamionului, avariile fiind minime. La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, iar șoferul autovehiculului depășit a recunoscut că nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de virare. Cu toate acestea, agentul constatator i-a întocmit procesul-verbal de contravenție, reținând săvârșirea contravenției prevăzute de art. 118 din HG 1391/2006. Petentul a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv a în lipsa unui martor, deși acesta era prezent la fața locului. Pe fondul cauzei, a susținut că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, culpa aparținând exclusiv conducătorului autovehiculului depășit care nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers. În susținerea cererii subsidiare petentul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 pentru înlocuirea sancțiunii aplicate.

În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

La plângerea contravențională petentul a atașat în probațiune înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției, înștiințarea de plată și dovada (f. 6-7).

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 8).

Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut de art. 201 NCPC (f. 18), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petent, întrucât sub aspectul legalității procesul-verbal de contravenție conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenție bucurându-se de prezumție de legalitate. A susținut că fapta contravențională a fost constată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului raportat la dispozițiile art. 249 NCPC. Au fost invocate și Deciziile nr. 197/2003 și 259/2007 ale Curții Constituționale. A solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.

În probațiune intimatul a atașat înscrisuri (f. 19-23).

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002.

La termenul de judecată din data de 8.10.2015 instanța a pus în discuția părților dispozițiile art. 33 alin. 2 din OG 2/2001, prin cererea depusă la dosar la data de 14.10.2015 petentul solicitând introducerea în cauză, în calitatea de intervenient forțat a Societății de A________ - Reasigurare ASTRA SA.

În complinirea probatoriului instanța a încuviințat pentru petent administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiat un martor a cărui declarație se află la atașată dosar (f. 46-47).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx întocmit de intimat la data de 23.07.2015 (f. 6) petentul V_____ C______ P______ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 118 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 23.07.2014, în jurul orei 19.00, pe DN 1 E 60, la km. 556+300 m, în timp ce conducea auto cu nr. XXXXXXXXX care tracta semiremorca cu nr. XXXXXXXXX din direcția Oradea spre Cluj-N_____ a efectuat o depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. BJ-881-PL, acroșându-i partea dreaptă față, avariind-o, cu axa spate și rezervorul de la cap tractor.

Procesul-verbal de contravenție este semnat de agentul constatator și de petent, la rubrica „Alte mențiuni” fiind consemnat „Nu recunoaște, își rezervă dreptul de a formula contestație”.

Împotriva procesului-verbal de contravenție petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cu modificările ulterioare.

Verificând legalitatea și temeinicia întocmirii procesului-verbal de contravenție instanța constată că nu se impune anularea acestuia pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.

Potrivit art. 17 din același act normativ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

Ca motiv de nelegalitate, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, însă instanța reține că în speță, petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, astfel încât nu era necesar ca actul sancționator să fie semnat de un martor.

În ceea ce privește însă elementele menționate la art. 17 din OG 2/2001, dar și sub aspectul temeiniciei lui, instanța apreciază că sub aspectul descrierii faptei contravenționale, procesul-verbal de contravenție este criticabil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.

Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.

Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa ei, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din Ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În sarcina petentului a fost reținută contravenția prevăzută de art. 118 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care stipulează următoarele:

„Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:

a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;

b) să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii;

c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficienta față de vehiculul depășit;

d) să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic”

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, republicată și cu modificările ulterioare constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Din declarația martorului S___ V___-C______, audiat de instanță (f. 46-47), care se afla în autovehiculul condus de petent la momentul producerii evenimentului rutier și care posedă permis de conducere, ceea ce presupune cunoașterea normelor privind circulația pe drumurile publice, rezultă că la data, ora și locul menționate în procesul-verbal de contravenție, în fața autovehiculului condus de petent rula un autoturism Opel Astra, care frâna în mod repetat, fără a avea vreun semnal în funcțiune, în sensul semnalizării intenției de a schimba direcția de mers. Întrucât rulau pe un sector de drum în care depășirea era permisă, marcajul longitudinal fiind discontinuu, petentul s-a angajat în depășirea autoturismului ce rula în fața sa. Când era deja angajat în depășire, conducătorul autovehiculului depășit a virat brusc la stânga, moment în care a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de petent, lovindu-l în partea dreaptă spate, lângă rezervorul de combustibil. Martorul a mai precizat că după întocmirea proceselor-verbale de contravenție, atât pe numele petentului, cât și pe numele celuilalt conducător auto, cei doi au avut o discuție, conducătorul autoturismului Opel Astra recunoscând că vina îi aparține în exclusivitate întrucât nu s-a asigurat când a efectuat manevra de virare spre stânga.

Din declarațiile celor doi conducători auto (f. 21, 22) luate de agentul constatator la momentul producerii evenimentului rutier și care au stat la baza întocmirii proceselor-verbale de contravenție, nu rezultă modalitatea concretă în care petentul a efectuat manevra de depășire, respectiv conducătorul autovehiculului marca Opel a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers.

De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, la descrierea faptei contravenționale se reține doar că petentul a efectuat o „depășire neregulamentară”, iar la încadrarea în drept este menționat art. 118 din HG 1391/2006, fără a se detalia care reguli privind depășirea menționate la lit. a-d au fost încălcate de petent.

În ceea ce privește forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține faptul că acesta se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, raportat și la dispozițiile art. 249 NCPC.

Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 380/14.10.2003 și legislația contravențională română instituie prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar aceasta nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție. În cauza Bosoni contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forța probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe legi sau fapte operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Takti Aktiebolag și Vulig contra Suediei.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Curtea a concluzionat în sensul că amenda aplicată în temeiul OUG nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.

Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.

Inversarea prezumției nu operează automat, doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 NCPC, trebuie să solicite instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 NCPC, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile procesual civile.

În cauza de față, petentului i s-a asigurat dreptul la apărare, iar prin probele administrate a reușit să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că starea de fapt descrisă în cuprinsul actului sancționator nu corepunde realității, în sensul că petentul a efectuat o manevră de depășire regulamentară sub toate aspectele.

Reținând și insuficienta descriere a faptei contravenționale, astfel cum anterior a fost analizat, dar și aplicabilitatea în speță a principiului in dubio pro reo, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este întemeiată, urmând a fi admisă în baza dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 și, pe cale de consecință, se va dispune anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx întocmit de intimat la data de 23.07.2015.

Față de dispozițiile art. 451 și urm. NCPC instanța va lua act că nu s-au solicitat de către petent cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul V_____ C______ P______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Marghita, _______________________. 20, jud. Bihor și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Tincuța Șaitoș, cu sediul în Aleșd, ____________________, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N_____, ___________________, jud. Cluj și intervenientul forțat S_________ DE A________-REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, _____________________. M101, ________________ și, în consecință:

Dispune anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx întocmit de intimat la data de 23.07.2015.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Huedin.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

S_____ J___ MATEIMARIA P_________

Red./Dact. SJM/29.12.2015/5 ex.