ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1253/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 09 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_____ M______

JUDECĂTOR – Z__ M______

GREFIER – C___ A_____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva sentinței civile nr. 1099/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent M____ N_____-I__ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă,, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.10.2015.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față,

Constată că prin Sentința civilă nr. 1099/04.02.2015 Judecătoria B_____ a admis plângerea formulată de petentul M____ N_____ I__ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ și a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 întocmit de acesta; l-a exonerat pe petent de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat și a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce aplicată prin același act; a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 120,99 lei, compuse din: 99,99 lei, reprezentând cheltuieli de transport și 21 de lei, reprezentând taxe judiciare de timbru, în favoarea petentului.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru că a condus autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 13 km 18 din direcția Sighișoara spre B_____, acroșând un câine care traversa partea carosabilă și nu s-a prezentat în termenul legal la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul, contravenție prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002.

În drept, potrivit art. 79 alin. 1 lit. b) din O..U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar conform art. 79 alin. 2 lit. b), se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Totodată, potrivit art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

De altfel, petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța mai reține că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În plus, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Totodată, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, se dă naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul verbal corespund adevărului.

În pricina dedusă judecății, petentul a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia.

În acest sens, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că petentul a acroșat un câine care traversa partea carosabilă. Astfel, instanța reține că nu a mai fost implicat un alt autoturism, iar evenimentul rutier a avut ca rezultat numai avarierea vehiculului petentului.

Totodată, instanța reține că petentul deține o asigurare facultativă de avarii auto, astfel cum rezultă din polița ________ nr. xxxxxxx (fila nr. 12), valabilă pentru perioada 21.04.2014 – 20.04.2015.

Prin urmare, instanța constată că petentul deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea autovehiculului său, încadrându-se astfel în dispoziția normei prevăzute la art. 79 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002. Or, potrivit prevederii legale, în aceste condiții se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), și anume de la prezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. De asemenea, art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 exceptează cazurile prevăzute la art. 79 alin. (2) de la încadrarea drept contravenție.

Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului M____ N_____ I__ prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002. De altfel, fapta acestuia nu constituie contravenție, fiind exceptată de la sancționare potrivit normelor legale menționate anterior.

Prin urmare, constatând că nu există contravenție în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în baza art. 34 din aceleași act normativ, instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal contestat și a exonerat petentul de plata amenzii aplicate prin acesta. Anularea procesului-verbal de contravenție face ca toate sancțiunile aplicate prin acesta, principale și complementare, să devină lipsite de eficiență. Prin urmare, a rămas lipsită de suport și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, care nu mai poate fi pusă în executare, motiv pentru care instanța a dispus și înlăturarea acesteia.

În ceea ce privește obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Instanța constată că petentul a făcut cheltuieli de deplasare în cuantum de 99,99 lei, astfel cum rezultă din bonul fiscal nr. 120. Având în vedere distanța Sf. G_______ – B_____, consumul mediu al unui autoturism cât și faptul că petentul a făcut 3 drumuri dus-întors, instanța apreciază că aceste cheltuieli sunt întemeiate. De asemenea, instanța constată că petentul a plătit taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei pentru introducerea acțiunii și taxă de 1 leu pentru obținerea certificatului de grefă. Față de aceste considerente, instanța a admis cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 120,99 lei, compusă din 99,99 lei, reprezentând contravaloarea deplasărilor și 21 de lei, reprezentând taxe judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I__ B_____, solicitând admiterea acestuia și menținerea procesului-verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat că la data la care petentul s-a prezentat la organul de poliție i s-a solicitat dovada că are o poliță CASCO și i s-a adus la cunoștință acestuia că dacă nu deține o asemenea poliță nu se încadrează în prevederile art.79 alin.2 lit.b din OUG nr.195/2002 rep. Nici în declarația de tamponare completată de acesta, petentul nu a evidențiat societatea de asigurare CASCO la care ar fi încheiat polița, astfel că i s-a încheiat procesul verbal de contravenție. Se mai arată că simpla negare a petentului privind existența faptei contravenționale nu este de natură să răstoarne prezumția de validitate a procesului verbal de constatare a contravenției și să anuleze în tot actul sancționator.

În drept au fost invocate dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, art.480 alin.2 C.pr.civ.

Intimatul-petent a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de apel și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că acest apel a fost promovat strict în scop formal, fără a se urmări în mod temeinic răsturnarea soluției de la fond, că situația de fapt este una simplă și clară, iar instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 79 alin. 2 lit. b) din OUG 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. g) teza finală din OUG 195/2002.

s-a atașat practică judiciară

Nu au fost administrate probe noi în apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/03.11.2014 încheiat de apelantul I__ B_____, intimatul-petent M____ N_____ I__ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru că a condus autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 13 km 18 din direcția Sighișoara spre B_____, acroșând un câine care traversa partea carosabilă și nu s-a prezentat în termenul legal la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul, contravenție prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002.

Motivele de apel formulate de apelantul I__ B_____ se circumscriu modului de interpretare a probelor administrate de părți în cauză, respectiv se raportează la faptul că în lipsa prezentării poliței CASCO, intimatul-petent a săvârșit contravenția reținută, iar la data întocmirii actului sancționator i s-a adus la cunoștință că nu se încadrează în prevederile art. 79 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Tribunalul reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Cauza A_____ contra României, Cauza N____ contra României, Cauza N_______ G_______ contra României).

Relativ la sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO menționată anterior, se impune realizarea distincției că, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.

Raportând aceste principii la ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că intimatul-petent a reușit să facă proba contrară care îi incumba sub aspectul temeinicie actului constatator. Astfel, judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a situației de fapt pentru care a fost sancționat intimatul-petent, reținând că la data evenimentului acesta a acroșat un câine iar impactul a avut ca efect doar avarierea autoturismului petentului, că acesta deține polița de asigurare Casco și că, în aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 79 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rep., potrivit cărora se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), și anume de la prezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, precum și cele ale art. 100 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, care exceptează cazurile prevăzute la art. 79 alin. (2) de la încadrarea drept contravenție.

Concluzionând, instanța de apel apreciază că, prin probele administrate la instanța de fond, intimatul-petent a răsturnat prezumția de temeinice a procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/03.11.2014, astfel că în mod corect a fost anulat, iar motivele de apel sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-intimat I__ B_____, păstrând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____, cu sediul în B_____ ________________________.28, în contradictoriu cu intimatul M____ N_____ I__, cu domiciliul ales în București, _________________, ___________, ___________, împotriva Sentinței civile nr. 1099/04.02.2015 a Judecătoriei B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_____ M______ Z__ M______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. L.M./09.10.2015

Dact. C.A./14.10.2015

4 ex.

Judecător fond: D______ I_____ T______