ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1070 A

Ședința publică din data de 22 octombrie 2015

Președinte L______ M______ Ș___

Judecător M______ M______

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de petenta S.C. I____________ A________ S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.– Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1548/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentei avocat B___ R___ din Baroul A___, lipsind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform chitanței ________ XWF nr. xxxxxxx din 21.05.2015, aflată la fila 10 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, domnul avocat arată că renunță la proba privind expertiza tehnică și solicită doar încuviințarea probei cu înscrisurile depuse.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât reprezentantul petentei este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Domnul avocat formulează concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, anularea procesului-verbal de contravenție pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie expuse în cererea de apel.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu avertismentul și susține motivele de apel formulate, raportat la concluziile raportului de expertiză efectuată într-o cauză similară, astfel cum a indicat în cerere de apel.

Solicită instanței de apel să aibă în vedere că depășirea masei maxime admise are o valoare redusă fiind aplicabilă și toleranța de 4 %, astfel că rezultă o depășire de 180 kg și subliniază că a fost achitat și tariful de despăgubire.

De asemenea, reprezentantul apelantei consideră că sunt incidente prevederile art. 12 al.2 din O.G. nr. 2/2001 raportat la modificările legislative aduse de Legea nr. 198/2015 care stabilește alt regim sancționator și susține că față de depășirea calculată de 11,65 % se încadrează la art. 61 lit.ii care stabilește limitele amenzii între 900 lei și 6000 lei pentru asemenea faptă. Solicită aplicarea unei sancțiuni orientată spre minimul de 900 lei, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept

ale cauzei, în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentinței civilei nr. 1548/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I____________ A________ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara-Secția Drumuri Naționale A___, a fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal ______________ nr. xxxxxxxxxxx din data de 24.01.2015, cu sancțiunea avertismentului și a fost obligată intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.01.2015 petenta a fost sancționată contravențional reținându-se că a circulat pe traseul B_____ - Vărșand, cu masa pe axa 2 de 12,66 t față de 11,50 t admisă, fără a depăși însă masa totală autorizată, încălcându-se prevederile art. 61 alin. 1 lit.p din OG. 43/1997.

Examinând procesul-verbal contestat instanța a constatat că din cuprinsul acestuia nu lipsește niciuna dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Referitor la prezența unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal în condițiile art.19 din OG nr.2/2001, instanța a reținută că aceasta este necesară în ipoteza în care contravenientul nu este prezent sau este prezent și refuză să semneze, iar rolul acestuia nu este de a confirma sau infirma cele cuprinse în procesul-verbal, ci doar de a atesta că procesul-verbal a fost redactat în prezența sa și că cel sancționat, contravenientul, nu se află de față sau refuză să semneze.

Se arată că semnătura martorului asistent nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind astfel vorba de o nulitate virtuală care intervine în condițiile art.175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Examinând probele administrate în dosar instanța de fond a constatat că petenta nu a făcut dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului cauzată prin neindicarea de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal a unui martor asistent, și că în aceste condiții motivul de nelegalitate invocat de petentă nu poate fi primit.

În ce privește susținerea petentei referitor la menționarea în procesul-verbal al unui alt agent constatator decât cel care a constatat efectiv contravenția, instanța a apreciat că acestea nu sunt susținute de nici un mijloc de probă și nu constituie motive de nelegalitate.

In ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, prima instanță a evidențiat că acesta se bucură de o prezumție relativă de legalitate si temeinicie, instanței de judecata îi revenind rolul de a verifica, in conformitate cu art.34 din OG 2/2001, la cererea petentului daca cele cuprinse in procesul-verbal corespund realității.

In acest sens instanța de fond a reținut că potrivit jurisprudenței Curții EDO materia contravențiilor este asimilată materiei penale, fiindu-i aplicabile garanțiile art.6 din Convenția EDO. De asemenea, Convenția nu se opune unei prezumții de legalitate si temeinicie a procesului-verbal insă cu două condiții: sancțiunea prevăzută de lege să nu fie gravă și să existe posibilitatea administrării de probe in vederea răsturnării prezumției de către petent, în acest sens pronunțându-se Curtea EDO in hotărârile A_____ c/a Romaniei, H______ c/a Romaniei, N_______ G_______ c/a Romaniei.

Se arată că în cazul de față sancțiunea aplicată, una pecuniară și de un cuantum moderat nu este de natură a împiedica existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, iar în vederea răsturnării prezumției petentului i s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Din înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt de natură să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, constatată cu mijloc de cântărire omologat de Institutul de Metrologie Legală, conform Buletinului de verificare metrologică din 24.06.2014, și a stabilit că susținerile petentei privitoare funcționarea necorespunzătoare a instalației de cântărire sunt neîntemeiate.

Instanța a reținut însă că sancțiunea aplicată cu ocazia constatării unei contravenții trebuie să respecte criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, respectiv sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și să fie aplicată între limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită.

Instanța a considerat că în cazul de față sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ sancționator, însă instanța a apreciat că aceasta este disproporționată raportat la pericolul social al faptei și la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, în sensul că amenda aplicată în cuantum de xxxxx lei este excesivă raportat la pericolul social concret al faptei, respectiv fapta reținută în sarcina petentei nu este de natură să determine existența unei stări de pericol nici pentru traficul sau siguranța rutieră, masa totală pe axa 2 fiind depășită doar cu 0,16 tone și existând și posibilitatea deplasării mărfii în timpul transportului.

În aprecierea instanței de fond, faptul că petenta a mai fost sancționată contravențional anterior pentru aceeași faptă, precum și faptul că acesteia i s-a mai înlocuit amenda aplicată anterior cu avertisment de către alte instanțe, nu pot împiedica pronunțarea unei noi soluții de înlocuire a amenzii în prezenta cauză, fiind îndeplinite condițiile legale pentru adoptarea acestei soluții, în caz contrar s-ar aduce o atingere a prezumției de nevinovăție a contravenientului consacrată de jurisprudența Curții EDO inclusiv în materie contravențională, ca garanție procedurală cuprinsă în art. 6 din Convenție.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sancțiunea aplicată de agentul constatator este excesivă raportat la fapta comisă care este de o gravitate redusă, prima instanță a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta susținând că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, astfel cum a fost formulată.

Se susține, prin motivele de apel că instanța de fond a respins apărarea sa privind lipsa unui martor asistent la întocmirea procesului verbal de contravenție, și nerespectarea dispozițiilor art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, reținând că petenta nu a făcut dovada că participanții la trafic refuză să semneze procesul verbal, cu toate că instanța este cea care a respins proba cu martorul propus in acest sens. Chiar dacă în principiu nu se admite teza că am fi în prezența unei nulit1ți absolute totuși ar trebui analizată mai în detaliu posibilitatea de a fi în prezența unei nulități relative. Vătămarea petentei care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constă în necunoașterea faptei care se impută, deși se solicită achitarea tarifului de despăgubire, tarif pe care șoferii invariabil îl plătesc dar refuză să semneze procesului verbal de constatare a contravenției.

Un alt motiv de apel vizează neanalizarea de către instanța de fond a motivului plângerii privind descrierea insuficientă a faptei. În susținerea acestui motiv de apel se arată că se impune plata unui tarif de despăgubire fără a se prezenta în detaliu fapta contravențională reținută în sarcina petentei, că șoferului deși i se încasează tariful de despăgubire nu i se prezintă în detaliu modul de calcul al acestui tarif, ceea ce constituie o vătămare a drepturilor apelantei care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.

Neîntocmirea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator care efectiv constată pretinsa contravenție este o împrejurare care ar trebui să atragă nulitatea absolută a acestuia. Se poate observa, susține apelanta, că tichetul de cântărire poartă semnătura și ștampila unui anume agent constatator în timp ce procesul verbal de contravenție poartă semnătura și ștampila altui agent constatator. P___ urmare în procesul verbal contestat se poate reține inexistența numelui și prenumelui agentului constatator care efectiv ar fi constatat așa-zisa contravenție imputată apelantei, împrejurare care, potrivit art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității absolute. Chiar dacă toți agenții constatatori din cadrul intimatei au dreptul să constate asemenea contravenții și să întocmească procese verbale și chiar dacă determinările se fac cu mijloace tehnice, consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că nu contează în această situație cine constată efectiv contravenția și cine întocmește procesul verbal, putând fi două persoane diferite. Un proces verbal de contravenție întocmit de un agent care nu a constatat direct o anumită stare de fapt nu este un proces verbal întocmit de agentul constatator, numele și funcția acestuia din urmă neregăsindu-se în procesul verbal concret.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petenta consideră că se impune în probațiune admiterea efectuării unei expertize tehnice auto cu specialitatea circulație rutieră pentru a se stabili dacă instalația de cântărire din mers a autovehiculului a fost verificată și etalonată în conformitate cu normele și procedurile specifice de metrologie în vigoare și incidente în cauză, dacă este posibilă aplicarea unor toleranțe la cântărire și care este cuantumul acestora și incidența lor în speța de față, dacă în funcție de modul în care se face cântărirea din mers a autovehiculului este posibilă apariția unor erori.

Rolul expertizei este de a stabili dacă dincolo de presupusa corectă funcționare a cântarului atestată de buletinul de verificare metrologică, se poate reține sau nu pe lângă toleranța de 4% consacrată legal și acea eroare tolerată de +/-3% care este dată de clasa de exactitate a instalației de cântărire, având în vedere că dacă pe lângă toleranța de 4% s-ar mai fi reținut și eroarea tolerată de -3% , în cazul de față nu ar fi existat contravenția reținuta în sarcina societății.

Apelanta petentă a precizat că buletinul de verificare metrologică invocat de intimată nu face dovada deplină a funcționarii corecte a instalației de cântărire din mers. La verificarea periodică a instalației de cântărire Supaweigh 4000 aceasta se face cu etaloane de 500 și 1000 kg conform prevederilor de la pct 4.6.1 al Procedurii P 97-99 (procedura specifică la care se face trimitere prin NML 057-05, pct. 2.5).

A arătat apelanta că dacă după această verificare cu etaloane nu se efectuează și controlul privind încadrarea în erorile tolerante admise conform prevederilor pct 7.6.4 din Procedură, iar acestea sunt în afara limitelor admise de + /- 3%, instalația de cântărire va înregistra valori eronate la determinarea maselor pe axe si/sau totală a vehiculului. Intimata nu a prezentat un document din care să reiasă că la verificarea metrologică periodică s-a efectuat și controlul privind verificarea funcționarii automate a instalației. Dacă nu se face acest control după etalonare nu se poate preciza dacă valorile obținute la verificarea maselor vehiculului sunt cele reale.

A evidențiat apelanta petentă că potrivit art.48 alin.2 din Norma din 04.05.2010 publicată în M.O. partea I nr.337/20.05.2010 privind autorizarea și desfășurarea circulației vehiculelor rutiere cu mase și/sau cu dimensiuni ce depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise prevăzute în O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor se prevede că în cazul efectuării cântăririi vehiculelor și a măsurării dimensiunilor acestora nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST, nu se impun condiții pentru însoțire, nu se constată contravenții și nu se aplică sancțiuni contravenționale sau complementare dacă depășirea maselor și dimensiunilor maxime admise sau a celor autorizate prin AST se înscrie în toleranțele stabilite de autoritățile prevăzute la art. 5, conform prevederilor legale.

Totodată în Anexa 5 a O.G. nr.43/1997 la lit. 1 se arată că nu se va percepe un tarif de despăgubire dacă depășirea masei maxime admise pe axă este de 4% inclusiv: prin urmare de la bun început trebuia reținută o toleranță de 4% adică de 460 kg.

Petenta a mai arătat că pe lângă această toleranță de 4% trebuie să se țină seama și de eroarea tolerată de +/-3% specifică clasei din care face parte instalația de cântărire, toleranță ce trebuie aplicată valorii înregistrate de cântar, în favoarea contravenientului; astfel această valoare înregistrată de xxxxx kg trebuie corectată fie cu eroarea tolerată de -3% rezultând o valoare de xxxxx kg, fie cu eroarea tolerată de +3% rezultând o valoare de xxxxx kg, însă reținută valoarea care profită contravenientului respectiv cea corectată cu -3% (xxxxx kg ) care comparată cu valoarea de raportare a masei maxime autorizate incluzând toleranța legală de 4% respectiv de xxxxx kg face să existe o depășire a masei maxime autorizate pe axa 2 de numai 494 kg.

A mai arătat petenta că buletinul de verificare metrologică invocat de intimată nu face dovada deplină a funcționarii corecte a instalației de cântărire din mers.

La verificarea periodica a instalației de cântărire Supaweigh 4000 aceasta se face cu etaloane de 500 și 1000 kg conform prevederilor de la pct. 4.6.1 al Procedurii P 97-99 (procedura specifică la care se face trimitere prin normele NML 057-05, pct 2.5). Dacă după această verificare cu etaloane nu se efectuează și controlul privind încadrarea în erorile tolerante admise conform prevederilor pct 7.6.4 din Procedura, iar acestea sunt în afara limitelor admise de + /- 3%, instalația de cântărire va înregistra valori eronate la determinarea maselor pe axe si/sau totală a vehiculului. Intimata nu a prezentat un document din care sa reiasă ca la verificarea metrologica periodica s-a efectuat și controlul privind verificarea funcționarii automate a instalației (pct 7.6.4 subpct.7.8.4.3 din procedura). Daca nu se face acest control dupa etalonare nu se poate preciza daca valorile obținute la verificarea maselor vehiculului sunt cele reale.

Dacă se ține cont numai de toleranța legală de 4% rezultă o depășire sancționabilă efectiv de 240 kg, depășire care nu justifică aplicarea unei amenzi ________________________ de xxxxx 1ei, fapta reținută în sarcina societății nefiind de natură să determine existența unei stări de pericol pentru trafic sau siguranța rutieră. Consideră petenta că nu poate fi reținut așa-zisul impact negativ în lipsa unei dovezi clare și concrete ale acestuia.

Referitor la solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului petenta consideră că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță cu motivarea că fapta prezintă pericol social ridicat, întrucât o depășire în limitele menționate nu poate duce sub nicio formă la degradarea drumurilor naționale în așa măsură încât să ducă la aplicarea unei amenzi într-un cuantum atât de mare, în plus depășirea masei nu a fost intenționată pentru a solicita autorizație specială de transport astfel cum susține intimata.

Referitor la antecedentele contravenționale ale societății, în combaterea susținerilor intimatei, petenta a arătat că într-un singur dosar a fost menținut procesul-verbal de contravenție împreună cu sancțiunea amenzii care a fost redusă la xxxxx 1ei însă a fost vorba de o depășire de peste 2000 kg a masei maxime autorizate.

În celelalte cazuri, fie s-a anulat procesul verbal, fie s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului fiind vorba de depășiri mici, depășiri care apar în mod inevitabil în cazul unei astfel de societăți care are peste 200 de autocamioane în circulație, iar unele dosare sunt în curs de soluționare.

În opinia societății apelante, la aprecierea oportunității schimbării sancțiunii amenzii în avertisment trebuie să se țină cont de împrejurările evidențiate, împrejurări care denotă faptul că societatea își desfășoară activitatea raportat la dimensiunile flotei auto cu respectarea prevederilor legale, utilizând autocamioane noi, iar sancționarea sa ocazională nu poate fi reținut ca fiind un comportament contravențional care să nu justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Petenta a solicitat să se aibă în vedere și prevederile art.5 alin.5 din O.G.

nr.2/2001 care stabilesc că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se analizeze care este vătămarea adusă valorilor sociale prin săvârșirea pretinsei contravenții în condițiile în care dacă se ține cont numai de toleranța legală de 4% rezultă o depășire sancționabilă efectiv de 880 kg, depășire care nu justifică aplicarea unei amenzi ________________________ de 30.000 1ei, fapta reținută în sarcina societății nefiind de natură să determine existența unei stări de pericol pentru trafic sau siguranța rutieră.

În concluzie, petenta a solicitat instanței de apel admiterea apelului iar în baza art.480 alin.2 C.pr. civ să dispună schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

In drept petenta a invocat O.G. nr.2/2001, art.466 și urm. C.pr.civ.

P___ întâmpinarea depusă la dosar la data de 25 iunie 2015, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a solicitat respingerea excepțiilor invocate de petentă ca nefondate, respingerea apelului formulat ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală .

Referitor la lipsa martorului, intimata a învederat că dispozițiile art. 19 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 permit agentului constatator să întocmească proces-verbal atât în absența contravenientului cât și în lipsa unui martor, acesta din urmă având rolul de a atesta că actul sancționator a fost întocmit în absența contravenientului iar nu de a certifica cele consemnate în procesul-verbal de contravenție.

Cu privire la prezumția de nevinovăție de care petenta s-a prevalat, intimata a arătat că a fost respectată această prezumție, în sensul că petentei nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare, petentei dându-i-se posibilitatea să propună și să administreze probe cu bună cuviință.

Referitor la presupusa descriere insuficientă a faptei intimata consideră că aceasta este nefondată întrucât în procesul-verbal de contravenție se regăsesc suficiente elemente de identificare care permit cercetarea sub aspectul legalității acestuia prin verificarea faptelor, a încadrării juridice precum și a sancțiunii aplicate.

Referitor la excepția de nulitate a actului constatator, excepție invocată de către petentă pe motiv că nu există identitate între agentul constatator care a cântărit vehiculul și cel care a redactat procesul verbal de constatare a contravenției, a susținuta intimata că nu are nici o relevanță această împrejurare sesizată de către apelantă și a arătat că toți agenții constatatori din punctele de trecere a frontierei de stat a României, angajați ai C.N.A.D.N.R. S.A. își desfășoară activitatea în A.C.I. conform fișei postului și conform graficului de tură, astfel că toți agenții constatatori angajați ai intimatei au competența de a constata și aplica sancțiuni pentru contravențiile săvârșite la regimul drumurilor, conform. disp. art. 1- art. 15 (1) litera c ) din O.G. nr. 84/18.09.2003 aprobată prin Legea 47/2004 și art. 61 litera p și art. 61 / 2 litera a) și litera b) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, intimata consideră excepția neîntemeiată întrucât ambii agenți au competență de control și sancționare a faptelor contravenționale săvârșite la regimul drumurilor.

Cu privire la toleranțele prevăzute de O.G. nr.43/1997, intimata a precizat că acestea sunt prevăzute de lit. l din Anexa 5 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare iar în speță, masa maximă admisă a fost depășită cu 1,34 t, întrucât toleranța de 4 % se aplică la 11,50 tone maximum admis, iar dacă greutatea constatată la cântărire este mai mare de 11,96 tone nu se mai aplică nicio toleranță.

S-a arătat că OG 43/1997 în baza căreia a fost sancționată petenta nu prevede nici o toleranță de ± 3%, ci prevede o singură toleranță pentru depășirea masei maxime admise pe axa 2, de 4%. Eroarea tolerată de ± 3 % nu se aplică și nici nu se deduce, astfel că este netemeinică și nelegală cumularea erorii tolerate de ± 3 % cu toleranța de 4 % aplicată în temeiul O.G. nr.43/1997.

Față de cele evidențiate, intimata a solicitat a se constata că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea strictă a dispozițiilor legale, viciile de formă invocate de petentă fiind neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea plângerii contravenționale arătând că societatea petentei a efectuat un transport de marfă care a depășit greutatea maxim admisă de lege pe axa 2, cu 1,34 peste 11,50 tone maxim admis, fapta astfel reținută în sarcina petentei încălcând prevederile art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997 și fiind sancționată de art. 61 alin. 1 lit. p din același act normativ. De asemenea, art. 61 alin. 3 din același act normativ stabilește în astfel de situații, în sarcina contravenientului, și obligația de a achita, în contul CNANDR SA, tariful de despăgubire, care nu este relevant prin raportare la cuantumul amenzii.

Totodată, intimata consideră că nu este utilă efectuarea unei expertize tehnice auto și audierea martorului, probe propuse de către petentă , câtă vreme la dosar au fost depuse dovezi care atestă că instalația de cântărire este verificată metrologic.

În fine, intimata arată că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, întrucât petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, faptă ce prezintă un pericol social ridicat reflectat și de cuantumul ridicat al limitelor sancțiunii prevăzute de legiuitor, sancțiuni ce sunt instituite tocmai pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte grave. În plus, petenta nu se află la prima abatere de acest gen.

În drept, intimata invocă O.G nr. 43/1997.

P___ răspunsul la întâmpinare, petenta a solicitat respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate și a reiterat considerentele expuse în cererea de apel, iar prin notele de ședință depuse cu ocazia dezbaterii apelului, a solicitat aplicarea legii contravenționale mai favorabile considerând că în cauză sunt incidente disp. art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 198/2015 care a modificat modul de sancționare a acestui tip de contravenție stabilit prin art. 61 alin.1 lit.b din O.G. nr.43/1997, în sensul că pentru o faptă gravă se aplică amenzi între 900 și 6000 lei, pentru depășiri între 10 și 20 % a greutății maxim admise pe axa simplă.

Petenta consideră că în cazul său, eventuala depășire a masei maximum admise pe axa 2 reprezintă 11,65 %, astfel că solicită aplicarea unei sancțiuni orientată spre minim.

Examinând apelul prin prisma probelor existente la dosarul cauzei, a criticilor invocate și a prevederilor art. 476 Noul Cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, a interpretat și aplicat corespunzător normele legale incidente, în vigoare la data pronunțării, pronunțând o sentință temeinică și legală care însă urmează a fi modificată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, de la data pronunțării sentinței și până la data soluționării apelului fiind modificat actul sancționator, în sensul stabilirea unor sancțiuni graduale, mult mai reduse decât cele aplicabile la data sancționării apelantei, respectiv a judecării cauzei în fond.

Întocmirea procesului verbal de contravenție în absența unui reprezentant legal al apelantei petente-persoană juridică și în lipsa unui martor asistent, în condițiile în care se menționează refuzul conducătorului auto de a semna procesul verbal de constatare a contravenției în calitate de martor, se circumscrie dispozițiilor art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, neputându-se reține existența vreunei vătămări, generate de întocmirea procesului verbal de contravenție în acest mod. Întocmirea procesului verbal de contravenție în acest mod nu poate fi favorabilă agentului constatator care stabilește în cuprinsul procesului verbal de contravenție și tariful de despăgubire, calculat în funcție de depășirea de masă constatată. Plata acestui tarif de către conducătorul auto, anterior comunicării procesului verbal de contravenție cu reprezentantul legal al apelantei, reprezintă o opțiune a apelantei, pentru a putea continua transportul și dovedește că angajatului acesteia i s-a comunicat fapta constatată și diferențele constatate pe care oricum le cunoștea de la momentul cântăririi, fiind vizibile pe display-ul aparatului de măsurare. Plata tarifului de despăgubire anterior comunicării procesului verbal de contravenție nu poate fi imputată în vreun fel agenților constatatori, aceștia neavând nici o contribuție în decizia momentului achitării acestuia.

Nu se poate reține descrierea insuficientă a faptei, din cuprinsul procesului verbal de contravenție reieșind fapta constatată și încadrarea juridică a acesteia. Neprezentarea procesului verbal de contravenție, conducătorului auto care a efectuat plata tarifului de despăgubire nu echivalează cu descrierea insuficientă a faptei în cuprinsul procesului verbal de contravenție și nici nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție, nefiind o condiție de legalitate a acestuia, dintre cele reglementate de art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Numele și prenumele agentului constatator este menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar stabilirea maselor pe axe ale autovehiculului petentei de alt agent constatator, prin cântărire, nu echivalează cu constatarea contravenției, pentru a se putea reține motivul de apel privind neîntocmirea procesului verbal de contravenție de către alt agent constatator decât cel care a constatat săvârșirea contravenției.

Eroarea tehnică invocată de apelanta petentă, de +/- 3%, este o eroare prevăzută de norma de metrologie legală, ce se adresează Birourilor de metrologie, permisă pentru eliberarea buletinului de verificare metrologică a instalațiilor de cântărire dinamice. Pentru orice instalație de cântărire sau măsurare, indiferent de domeniu, pentru care s-a eliberat un astfel de buletin, valoarea măsurată este prezumată ca fiind cea reală, indiferent de erorile constatate la verificările metrologice. Eroarea de 4% la masa pe axe, și de 5% la masa maximă totală, reglementate de litera l a anexei 5 a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, diferențe până la care nu se aplică tarife de despăgubire și nici sancțiuni contravenționale, sunt singurele ce pot fi aplicate la valorile măsurate cu instalația verificată metrologic, incluzând posibilele erori tehnice ale acesteia, motiv pentru care au și fost reglementate.

Sancțiunea avertismentului, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, poate fi aplicată doar pentru fapte de o gravitate redusă, iar fapta apelantei petente de a circula cu depășirea masei maxime admise pe axa 2, cu mai mult de o tonă nu poate fi considerată ca nesemnificativă sau de gravitate redusă.

Instanța reține însă că apelul petentei este întemeiat în privința aplicării sancțiunii contravenționale mai favorabile, având în vedere că prin legea 198/16.07.2015, intrată în vigoare la data de 16.08.2015 legiuitorul a modificat sancțiunile stabilite de art. 61 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, stabilind limite maxime mult mai mici decât sancțiunea aplicată apelantei. Astfel potrivit art. 61 alin. 1 lit. b, ii

b) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancțiunile contravenționale pentru depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcție de gravitatea contravenției, în contravenții minore, grave și foarte grave. Sancțiunile respective se aplică după cum urmează:

(ii) pentru depășirea maselor maxime admise pe axe sau depășirea maselor pe axe autorizate prin AST:

La constatarea masei pe axe prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST și nu se aplică sancțiuni contravenționale dacă masa maximă admisă pe axe sau masa pe axe autorizată prin AST este depășită cu cel mult 4%.

- axa simplă:

Contravenții minore:

- cu mai mult de 4%, dar nu mai mult de 5% - de la 150 lei la 300 lei.

Contravenții grave:

- cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% - de la 300 lei la 900 lei;

- cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% - de la 900 lei la 6.000 lei.

Contravenții foarte grave:

- cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 30% - de la 6.000 lei la 19.000 lei;

- cu mai mult de 30% - de la 20.000 lei la 25.000 lei;”

Cum apelanta a depășit greutatea maximă pe axa simplă 2 cu 11,65%, contravenția sa este una gravă care se sancționează cu amendă de la 900 la 6000 lei, iar amenda aplicată este de 30.000 lei, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și să reducă amenda aplicată apelantei la 900 lei, având în vedere că și depășirea înregistrată este înspre minimul admis de legiuitor pentru aceste contravenții(depășiri între 10% și 20%).

Față de cele menționate, având în vedere că depășirea masei maxime admise se situează înspre limita minimă a contravențiilor grave nou reglementate, că maximul noilor sancțiuni stabilite pentru această contravenție este cinci ori mai redus decât sancțiunea aplicată, instanța consideră că se impune reducerea amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției, în temeiul art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sens în care, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de apelantul petent S.C. I____________ A________ S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.– Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1548/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX va schimba hotărârea apelată în tot în sensul că va admite în parte plângerea petentei și va reduce amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție ______________ nr. xxxxxxxxxx din 18.11.2014, de la 30.000 lei la 900 lei.

Se reține că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul petent S.C. I____________ A________ S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.– Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1548/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX .

Schimbă hotărârea apelată în tot în sensul că admite în parte plângerea petentului și reduce amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție ______________ nr. xxxxxxxxxx din 18.11.2014, de la 30.000 lei la 900 lei.

Menține în rest dispozițiile sentinței civile menționate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2015.

Președinte Judecător

L______ M______ Ș___ M______ M______

Grefier

I______ M_____

red. M.M/ 03.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/

prima instanță – judecător A_____ N____

se comunică hotărârea cu

petenta – ______________________________ – A___, ___________________________. 7, ______________>sediul procesual ales

intimata – Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara - Secția Drumuri Naționale A___ –

A___, ______________________/A, județul A___

2 _______________