Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 996/A/2015

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C______ S_______

Judecător O___ G_______ P______

Grefier R_____ B______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN ( P-VB _________ NR.xxxxxxx/11.06.2013 ) împotriva Sentinței civile nr. 1177/2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul P_______ P____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul care se legitimează cu C.I., datele de identificare fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului, lipsind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

La data de 20.10.2015 intimatul a depus la dosar o completare la întâmpinare.

Instanța constată că nu s-au formulat cereri de probe noi.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța în baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în apărare.

Intimatul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea Sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Instanța în baza disp. art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

OBIECT: Prin sentința civilă nr 1177/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de P_______ P____ în contradictoriu cu intimata CNADNR împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr xxxxxxx/11.06.2013.

În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:

„Prin procesul verbal _______ 13 nr xxxxxxx din 11.06.2013 petentul a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei conform art 8 alin 2 din OG 15/2002 pentru săvârșirea contravenției prev de art 8 alin 1 din același act normativ.

În sarcina petentului s-a reținut că în data de 19.05.2013 ora 16.36 pe DN2 km 278 N______ Balcescu, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX apartinand petentului a circulat fără a reține rovinietă valabilă.

Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța apreciaza că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, beneficiind astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Potrivit art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.

Potrivit art. 7 din O.G. 2/2010 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului iar conform art. 1 lit. b) din același act normativ prin utilizatori se înțeleg persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Având în vedere că răspunderea contravențională este personală, față de dispozițiile legale menționate, subiectul activ al contravenției stabilite de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 nu poate fi decât cel care circulă cu vehiculul fără a deține rovinietă valabilă. Astfel nu în toate cazurile stabilirea responsabilității faptei de a circula fără a deține rovinietă valabilă este în sarcina persoanelor înscrise în certificatul de înmatriculare.

Instanța reține faptul că, in cauza, la data la care se retine savarsirea contraventiei petentul nu mai era proprietarul autoturismului retinut in cuprinsul procesului verbal. Astfel petentul a facut dovada ca a vandut autoturismul cu nr de inmatriculare XXXXXXXXX la data de 17.02.2013 conform contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, dovedind totodata și faptul că același autoturismul marca a fost scos din evidența fiscala începând cu data de 18.03.2013, fiind scăzut de la rolul fiscal potrivit certificatului de atestare fiscala atasat la fila 5 dosar.

Prin urmare petentul a făcut dovada îndepliniri tuturor obligațiilor legale care îi reveneau potrivit art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006, revenind în sarcina noului proprietar obligația de înmatriculare și de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate. Formalitatea raderii autoturismului nu apare ca o condiție de valabilitate a actului translativ de proprietate, astfel că neefectuarea acestor demersuri nu prezintă relevanță în ceea ce privește răspunderea contravențională în speță..

In aceste conditii, instanța reține faptul că petentul a administrat probe concludente din care a rezultat o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, demonstrând astfel faptul că nu avea calitate de subiect activ al acestei contravenții întrucât nu mai avea în proprietate autovehiculul menționat și nici nu avea calitatea de utilizator al acestuia.

F___ de aceste imprejuarari, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este întemeiată și, în consecință, urmează a o admite, anulând procesul-verbal atacat”

APELANT: Împotriva acestei sentințe a formulat apel CNADNR, solicitând menținerea sancțiunii amenzii.

MOTIVE DE APEL: În motivarea cererii de apel s-a arătat că instanța a reținut că înstrăinarea autovehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale, fiind exonerat de culpă, deși potrivit dispozițiilor articolelor 7 și 8 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate. Apelantul a indicat că nu se poate imputa CESTRIN neîndeplinirea demersurilor necesare transcrierii dreptului de proprietate,, contravenientul figurând ca proprietar în certificatul de înmatriculare și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări.

APĂRĂRILE INTIMATULUI:

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, având în vedere faptul că subiectul activ al contravenției nu poate fi decât cel care circulă cu vehiculul fără a deține rovinietă valabilă, iar procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe..

ANALIZA INSTANȚEI:

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține că nu este întemeiată, apărarea intimatului referitoare la nulitatea procesului verbal pentru lipsa semnăturii fiind fundamentată, prin raportare la interpretarea textului de lege astfel cum rezultă din decizia nr 6/2015 de soluționare a recursului în interesul legii.

Referitor la prima critică, se observă faptul că potrivit dispozițiilor articolului 8 alineat 1 din OG 15/2002

„Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, noțiunea de utilizatori fiind definită ca „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”;

Din analiza textelor citate mai sus rezultă faptul că legea a stabilit în mod expres persoana răspunzătoare cu îndeplinirea obligațiilor de achitare a rovinietei, acest tip de contravenție cuprinzând în conținutul său și condiția specială referitoare la calitatea de proprietar/deținător, subiectul contravenției fiind astfel calificat. Textul de lege care incriminează fapta reținută în sarcina contravenientului nu cuprinde și obligația îndeplinirii cerinței prealabile de informare a autorităților, scopul legii fiind acela de a sancționa utilizatorii pentru folosirea rețelei de drumuri fără achitarea taxei speciale. Atât timp cât din actele dosarului rezultă faptul că autoturismul a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare cumpărare încă din data de 17.02.2013, cumpărătorul intrând în posesia bunului, acesta fiind utilizatorul rețelei de drumuri la data de 11.06.2013, nu se poate imputa nerespectarea legii de către cumpărător. Simpla mențiune din certificatul de înmatriculare nu este suficientă pentru atragerea răspunderii civile contravenționale, fiind necesară îndeplinirea și a celei de a doua condiții, indicate mai sus.

Apărările apelantei referitoare la informarea autorităților nu pot fi avute în vedere atât timp cât textul de lege care incriminează fapta reținută în sarcina contravenientei nu cuprinde și obligația îndeplinirii cerinței prealabile de informare, scopul legii fiind acela de a sancționa utilizatorii pentru folosirea rețelei de drumuri fără achitarea taxei speciale.

Având în vedere data contractului, și data la care s-a dispus radierea din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, care intră în noțiunea de dată certă, instanța de apel apreciază faptul că petentul a făcut dovada faptului că nu îndeplinea calitatea de proprietar la momentul săvârșirii faptei reținute în procesul verbal.

Referitor la nulitatea procesului verbal prin prisma lipsei semnăturii, Tribunalul apreciază că și această apărare este fondată.

În drept, potrivit dispozițiilor articolului 17 din OG 2/2001

„Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”,

iar potrivit dispozițiilor articolului 19 alineat 1

„Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.”

Semnătura agentului constatator reprezintă unul dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină procesul verbal, scopul impunerii acestei cerințe fiind acela de însușire a tuturor aspectelor constatate și consemnate în cadrul actului administrativ. Legiuitorul a reglementat în mod expres cerința semnăturii, prevăzând condiția inserării acesteia pe fiecare pagină a procesului verbal de contravenție, pentru a atesta exactitatea mențiunilor efectuate în întreg actul constatator.

Nerespectarea cerinței privind semnătura constituie cauză de nulitate absolută, fiind expres determinată prin dispozițiile articolului 17, prin Decizia nr 22/2007 în soluționarea recursului în interesul legii stabilindu-se faptul că cerințele prevăzute de articolul 17 reprezintă cazuri de nulitate absolută, norma având caracter imperativ.

Semnătura electronică extinsă este definită de articolul 4 punctul 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând

"acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă."

Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică, neputând fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

În cazul de față procesul verbal a fost generat și semnat electronic, fiind transmis contravenientului pe suport de hârtie și nu prin intermediul unui sistem electronic, fiind obligatorie semnătura olografă.

Tribunalul reține faptul că prin Decizia nr 6/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu forță obligatorie faptul că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”

Instituția recursului în interesul legii urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești, și nu introducerea unor reglementări diferite față de textul de lege suspus examinării, susținerile intimatei nefiind astfel fundamentate, decizia aducând o clarificare a conținutul normei interpretate.

Față de aceste aspecte, față de dispozițiile articolului 480 Cod pr cv, instanța urmează a respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN ( P-VB _________ NR.xxxxxxx/11.06.2013 ) cu sediul în București, str. _____________________. 401A, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 1177/2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul P_______ P____ cu domiciliul în Bacău, ____________________. 29/D/2, jud. Bacău, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.

Președinte, C_______ C______ S_______		Judecător, O___ G_______ P______
	Grefier, R_____ B______

Red. Sent. Civ. P_____ N______ E____

Red./Tehnored. Dec. O.P./ 19 Noiembrie 2015

Tehnored. R.B./20.11.2015/4 ex.