Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 323/2015

Ședința publică de la 04 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE J___ S_____

Judecător M______ C_______ V_________

Grefier A__ G___ C____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul P____ I_____, împotriva Sentinței Civile nr. xxxxx/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin reprezentant convențional, avocat substituent C___ F_____, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și timbrat corespunzător.

Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.

Apărătorul apelantului consideră că instanța este competentă să soluționeze cauza.

În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131 alin. 1 N. C. pr. civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.

Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. Consideră că hotărârea instanței de fond pornește de la o premisă greșită. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. xxxxx/24.09.2014 Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul P____ I_____, în contradictoriu cu pârâta IPJ D___.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria C______ a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.03.2014 de intimata IPJ D___, petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa că la data de 04.03.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________, iar la intersecția cu ______________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a retinut următoarele:

Potrivit art. 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Martorul L__ D______ audiat în prezenta cauză a declarat că la începutul lunii martie în jurul orelor 15,00 s-a întâlnit cu petentul pe _____________, iar la trecerea de pietoni a observat ca petentul a acordat prioritate.

Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A n^o 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, n^o xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, n^o xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.

Astfel martorul L__ D______ audiat în cauză la propunerea petentului a declarat că incidentul în urma căruia i s-a întocmit proces-verbal petentului a avut loc la începutul lunii martie în jurul orelor 15,00 când s-a întâlnit cu petentul pe _____________ , în timp ce din procesul-verbal rezultă că fapta s-a petrecut la ora 11,30.

Ca urmare declarația martorului este nesinceră astfel încât instanța o va înlătura.

Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către P____ L_____, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii formulate.

Apelantul arată că instanța de fond a respins plângerea sa reținând, in esența ca, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care nu a fost răsturnata de probele administrate ^;n cauza, respectiv prin proba testimoniala.

Judecătoria C______ a înlăturat declarația martorului apreciind ca aceasta este nesincera întrucât martorul a indicat o alta ora a evenimentului fata de cea descrisa in actul sancționator.

Potrivit art. 324 Cod procedura civila, in aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va tine seama de sinceritatea acestora si de împrejurările in care au luat cunoștința despre faptele relatate.

Așadar, prima etapa in aprecierea declarațiilor martorilor este cea referitoare la analizarea bunei-credințe a martorului a cărui declarație trebuie sa determine intima convingerea judecătorului despre realitatea faptelor relatate.

Abia după ce si-a format convingerea ca martorul este de buna-credința, instanța trebuie sa aprecieze daca depoziția acestuia reflecta realitate. .

Pentru a se aprecia in ce măsura depoziția unui martor reflecta realitatea, instanța trebuie sa aibă in vedere trei aspecte:

a. condițiile in care martorul a perceput faptele la care se refera mărturia;

b. măsura in care acesta a păstrat in memorie faptele percepute;

c. felul in care relatează sau reproduce faptul perceput si memorizat.

Gradul in care este un fapt perceput de o persoana depinde de o ________ condiții obiective (locul si timpul in care s-a produs, durata savarsirii, distanta dintre martor si faptul perceput, etc.) si subiective (intensitatea cu care faptul perceput a trecut in conștiința martorului, starea psihologica a cestuia in momentul producerii evenimentului, vârsta, ocupația, gradul de cultura, etc.).

In ceea ce privește măsura in care martorul a memorizat si stocat faptul perceput, apelantul consideră că instanța trebuie sa aibă in vedere intervalul de timp care s-a scurs de la data producerii evenimentului relatat si pana la data depoziției, fiind evident ca pe măsura ce intervalul de timp este mai marc cu atât se șterg din memoria martorului mai multe detalii sau aspecte esențiale.

Nu in ultimul rând, arată că reproducerea faptului perceput si memorizat reprezintă cel mai important moment al depoziției, deoarece sunt numeroase cazurile in care un martor, deși a perceput exact faptul litigios si l-a păstrat nealterat in memorie, nu reușește sa-l relateze in mod fidel, mai ales când este vorba despre o persoana cu o pregătire inferioara sau de o persoana foarte emotiva.

Apelantul arată că este adevărat ca forța probanta a mărturiei este lăsata la aprecierea instanței, insa puterea de apreciere a acesteia nu este absoluta, fiind limitata cel puțin de cerințele logicii, echitații si dreptății, ceea ce poate fi considerat un principiu general comun tuturor sistemelor de drept.

Rezultatul aprecierii mărturiei se va arata de către instanța in motivarea hotărârii, care va preciza, totodată, aspectele ce au determinat-o sa acorde o anumita valoare unei mărturii si care i-au format convingerea ca acea mărturie reflecta realitatea ori elementele care au determinat-o sa înlăture mărturia respectiva.

Parcurgând hotărârea apelata, apelantul arată că se observă ca instanța a apreciat declarația martorului ca fiind nesincera, având ca reper in motivarea soluției ora la care a avut loc evenimentul relatat.

Aceasta apreciere a Judecătoriei C______ este netemeinica si in contradicție cu principiile enunța te anterior si statuate de legiuitor in art. 24 Cod procedura civila, precum si consacrate in doctrina si practica de specialitate.

Astfel, arată că a fost evident pentru instanța ca martorul audiat era o persoana emotiva care percepuse un eveniment ce s-a petrecut cu mai mult de 6 luni in urma, iar acest interval de timp trebuia sa fie avut in vedere de către instanța, întrucât, cu cat intervalul de timp este mai mare cu atât se șterg din memoria martorului mai multe detalii sau aspecte esențiale - data si ora producerii evenimentului.

Consideră ca, dimpotrivă, in situația in care martorul ar fi relatat cu lux de amânunte producerea evenimentului, menționând ora exacta si data exacta, instanța ar li trebuit sa aibă un dubiu cu privire la buna-credința a martorului, fiind de notorietate ca, o persoana cu o pregătire medie, nu poate relata aceste detalii la un interval de 6 luni de la data producerii lor.

In considerarea acestor aspecte si având în vedere ca sentința Judecătoriei C______ constituie rezultatul interpretării eronate a probelor ce au fost administrate, solicită ca, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, sa dispună admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.

Intimatul I.P.J. D___ a formulat întâmpinare la 13.01.2015 prin care a precizat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată, apreciind că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. Precizează faptul că prin declarația martorului, apelantul nu a reușit să dovedească o situație de fapt contrară și reținute în procesul verbal contestat. Se arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ. De asemenea, invocă disp. art. 249 C.p.c., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar în materie contravențională, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară. Intimatul învederează faptul că prin mijloacele de probă depuse la dosar a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției și arată că fapta reținută în sarcina apelantului prezintă un pericol social destul de ridicat, neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. xxxxx/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria C______.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479 C. p. civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin plângerea contravențională formulată, apelantul petent a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând faptul că la întocmirea acestuia s-a reținut o stare de fapt greșită, în realitate nefiind pietoni angajați în traversare pe trecerea de pietoni.

Prin motivele de apel, solicită a se avea în vedere atât faptul că procesul verbal este nelegal întocmit, cât și declarația martorului audiat, în ceea ce privește temeinicia acestuia.

Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.03.2014 de intimata IPJ D___, apelantul petent a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa că la data de 04.03.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________, iar la intersecția cu ______________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. c. pr. civ. care reglementează sarcina probei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).

În cauza dedusă judecății s-a reținut prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.

Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.

Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.

În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în mod corect că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Declarația martorului ocular L__ D______, audiat în cauză la propunerea petentului, în mod corect a fost înlăturată de prima instanță ca nefiind neconcludentă, apreciindu-se că susținerile martorului au caracter subiectiv și incert.

Astfel, martorul a afirmat că la trecerea de pietoni, l-a văzut pe petent când a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

Pe de altă parte, prin plângerea contravențională formulată, apelantul a arătat, în mod contradictoriu, că la momentul când a traversat cu autoturismul trecerea pentru pietoni în cauză, nu se afla nicio persoană pe marcajul pietonal.

Or, în situația în care depoziția martorului propus de petent, nu confirmă cele arătate de acesta, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, tribunalul apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată apelantului petent.

Pe de altă parte, apelantul petent a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, în calea de atac a apelului, în sensul că putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat nici un fel de probatorii, care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.

Având în vedere că procesul - verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art. 34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată în cauză, în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/24.09.2014, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul P____ I_____, domiciliat în ________________________________, ________________________ nr. 71, județul D___, împotriva Sentinței Civile nr. xxxxx/24.09.2014, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI D___, cu sediul în C______, ___________________, județul D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015.

Președinte, J___ S_____		Judecător, M______ C_______ V_________
	Grefier, A__ G___ C____

Red. J.S.

Teh. A.C. /4 ex.

Jud. Fond M.D.M.