TRIBUNALUL HUNEDOARA
Ședința publică din 19 mai 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:N_____ D_____ G_______ D_____- judecător
IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție
B_____ L____ - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil introdus de către petenta _______________ SIBIU împotriva sentinței civile nr.2585/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond M_____ C_______ M____).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Asupra apelului de față constată:
Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 29.09.2014, petenta _______________ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, în principal anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 14 aprilie 2014 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, societatea petentă a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, întrucât s-a constatat că, la data de 14.04.2014, conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu a respectat graficul de circulație aferent autorizației nr. xxxxxx. Petenta a precizat că diferența de 25 de minute dintre ora la care autocarul se afla în localitatea Vețel și ora la care acesta trebuia să plece din D___ s-a datorat unei defecțiuni tehnice apărute la un alt autocar al societății A_______. Consecință a acestei defecțiuni, conducătorii auto ai autocarului înregistrat cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX trebuiau să preia călătorii din stația Lugoj, iar pentru a nu prelungi timpul de așteptare pentru călători, conducătorii auto au încercat să ajungă mai repede în stația Lugoj pentru a-i prelua.
Totodată, societatea petentă a mai arătat că procesul verbal de contravenție atacat este lovit de nulitate pentru următoarele motive: actul sancționator nu este semnat de contravenient, deși în momentul încheierii procesului verbal de contravenție agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni; procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, în acord cu dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001; în cuprinsul procesului verbal a fost menționată doar fapta săvârșită, fără a fi descrise și împrejurările în care fapta s-a produs, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, petenta a arătat că, la stabilirea sancțiunii nu s-a ținut cont de faptul că prin fapta săvârșită nu s-au cauzat prejudicii și nu s-au produs consecințe negative grave, nici de faptul că nu a existat intenție în săvârșirea contravenției.
În drept a invocat dispozițiile art. 16, art. 19 și art. 21 din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare (fila 28), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă.
În motivare, intimatul a arătat că procesul verbal încheiat este temeinic și legal și că amenda contravențională se încadrează în limitele legale și reflectă gradul de pericol social al faptei comise de către petentă.
Intimatul a mai arătat că procesul-verbal este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, investit cu autoritate publică și trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Fiind un act administrativ, procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Totodată, intimatul a subliniat că dovada netemeiniciei procesului verbal îi revine petentei, iar în cauza de față petenta nu a dovedit cu certitudine că cele consemnate în procesul verbal ar fi nereale.
Intimatul a precizat că lipsa semnăturii martorului din cuprinsul procesului verbal este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității relative, sancțiune care poate interveni numai în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul contestat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a adus nicio dovadă în sensul că i-au fost vătămate interesele. Cât privește încălcarea, de către intimat, a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, intimatul a solicitat respingerea acestor susțineri, raportat la considerentele Deciziei nr. 22/2007 a ÎCCJ, potrivit cărora, pentru a se dispune anularea procesului verbal de contravenție, este necesar ca petentul contravenient să dovedească vătămarea care i s-a produs, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 – 208 Cod procedură civilă și OG nr.2/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 38-42), petenta a solicitat instanței să respingă susținerile intimatului din întâmpinare, ca fiind nefondate. Petenta a reiterat motivele din cuprinsul cererii introductive de instanță, arătând în plus că raportul agentului constatator a fost depus odată cu întâmpinarea, fiind întocmit după 2 luni de la data încheierii procesului verbal de contravenție, iar mențiunile din raportul agentului constatator nu pot fi reținute de instanță, întrucât procesul verbal nu poate fi completat cu înscrisuri sau alte probe extrinseci.
Prin sentința civilă nr. 2585/2014 Judecătoria D___:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul _______________, cu sediul în municipiul Sibiu, ________________________, județul Sibiu, având cod unic de înregistrare xxxxxxx și număr de ordine în Registrul comerțului JXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 14 aprilie 2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 14 aprilie 2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 10 din HG nr. 69/2010 și sancționată de art. 7 alin. 2 lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că, la controlul în trafic efectuat la bordul autobuzului marca Mercedes cu numărul XXXXXXXXX, care efectua cursă regulată conform autorizației nr. xxxxxx, s-a constatat că nu este respectat graficul de circulație, astfel că plecarea din autogara PLUSCOM din D___ trebuia să fie la ora 13:15, autocarul fiind oprit în Vețel la ora 12:50.
În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la susținerea petentei în sensul că aceasta ar fi fost privată de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului-verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petenta are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, instanța a reținut că lipsa semnăturii martorului este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul contestat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, aspecte pe care petenta nu le-a dovedit în cauză.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 4 pct. 10 din H.G. nr. 69/2012 „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:… nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional.”
Instanța a constatat că petenta nu neagă faptul că șoferul autocarului nu a respectat graficul de circulație, însă învederează că fapta s-a datorat unei situații deosebite, respectiv intervenirii unei defecțiuni tehnice la un alt autocar al societății, împrejurare care a determinat șoferii autocarului cu numărul XXXXXXXXX să plece mai devreme din autogara din D___ pentru a prelua călătorii din stația Lugoj care se aflau în autocarul defectat.
Conform graficului de circulație – linia internațională Focșani – Trapani, plecarea autocarului aparținând societății de transport _______________ din stația D___ – Autogara Plus ____________________ ora 13:15 (fila 12 dosar). Astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție, în data de 14.04.2014, la ora 12:50, autocarul era oprit în Vețel, localitate aflată pe traseul D___ - L_____.
În ceea ce privește apărările societății petente, instanța a reținut că, împrejurarea că un alt autocar al societății de transport s-a defectat nu reprezintă o situație deosebită care să justifice încălcarea prevederilor din graficul de circulație. În situația dată, operatorul de transport ar fi avut posibilitatea fie să trimită un alt autocar, care nu era angajat în cursă în ziua respectivă, pentru a prelua călătorii din stația Lugoj, fie, dacă nu exista această posibilitate, autocarul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ar fi trebuit să respecte graficul de circulație pe ruta în care era angajat, fără a produce perturbări în activitatea de transport pe ruta deja stabilită pentru acest autocar.
Prin urmare, instanța a reținut vinovăția petentei în săvârșirea acestei contravenții, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, nefiind incidentă nici o cauză exoneratoare de răspundere, motiv pentru care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, minimul prevăzut de lege.
Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu a fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt operator de transport rutier care nu respectă dispozițiile HG nr. 69/2012, instanța a apreciat că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.
Instanța a apreciat că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat petenta _______________, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Se motivează în apel că sentința judecătoriei a fost dată cu o greșită aplicare a legii, procesul-verbal fiind nul pentru lipsa martorului asistent. În ce privește gradul de pericol social arată că acesta a fost greșit reținut de prima instanță, care nu a ținut seama de împrejurările concrete ale faptei și contravenientei, că nu a săvârșit fapta cu intenție, că nu există condiții deosebite. Că astfel trebuia aplicat avertismentul.
Apelanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefundat. Arată în motivare că petenta nu a demonstrat o altă stare de fapt, iar prin apel nu urmărește decât scutirea sa de plata amenzii. Mai arată că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :
Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.
Astfel, apelanta susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ce privește individualizarea sancțiunii.
În ce privește starea de fapt, chiar dacă apelanta a invocat în cererea de apel și motive care țin de temeinicia procesului-verbal, ea nu a înțeles decât să solicite înlocuirea amenzii cu avertismentul, după cum rezultă din prima parte a cererii.
Sub acest aspect se poate conchide că a înțeles să achieseze la soluția primei instanțe care a reținut că petenta a săvârșit fapta contravențională.
Motivele apelului se referă la individualizarea sancțiunii, respectiv la elementele care au determinat aplicarea amenzii și nu a avertismentului.
Apelanta susține că starea de fapt, respectiv existența în localitatea Lugoj, jud.T____ a unui alt autocar defect, a necesitat încălcarea de către autocarul verificat a graficului de circulație. În scopul de a prelua și călătorii din autocarul din Lugoj.
În ce privește această susținere apelanta a depus la instanța de fond un deviz de reparație din 16.04.2014 (f.8) și o comandă de atelier din 16.04.2014 (f.9). din această comandă rezultă că s-au efectuat lucrări de verificare la concentrație antigel, depuneri calamină pe instalația de aer comprimat, clima, precum și înlocuiri far stânga și proiector. Ori aceste lucrări nu demonstrează că autocarul cu nr. XXXXXXXXX era defect, nemaiputând efectua cursa pe care o începuse în 14.04.2014 și deci nici că nerespectarea graficului de circulație a fost determinată de împrejurarea invocată.
Prin urmare, prima instanță a făcut o justă aplicare a legii, reținând că probele de la dosar nu demonstrează gradul de pericol social redus al faptei, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta _______________ împotriva sentinței civile nr.2585/2014 pronunțată de Judecătoria D___ , Județul Hunedoara.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR
N_____ D_____ G_______ D_____ Iftimuș A____ C______
Concediu odihnă
PREȘEDINTE TRIBUNAL
T______ C_____ M______
GREFIER,
B_____ L____
IAC/__________________>
13.07.2015
Judec. fond M_____ C_______ M____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025