Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 803/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ B____

Judecător A____ B____

Grefier A____ C_______ N__

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent S___ F______ I____ împotriva sentinței nr. 1724/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE JANDARMERIE AL JUDEȚULUI M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 17.11.2014

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin întâmpinare intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința nr. 1724/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul S___ F______ I____.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Petentul S___ F______ – I____ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.11.2014 încheiat I____________ Județean de Jandarmerie al județului M________, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, întrucât deși asculta muzica la TV, nu era dată la un volum care sa-i deranjeze pe vecini.

Instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.11.2014 încheiat I____________ Județean de Jandarmerie al județului M________, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 26 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, pentru fapta de a fi dat muzica la volum ridicat și a tulburat liniștea locatarilor din ________________ 17.11.2014, în jurul orelor 23.30.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator dar nici măcar nu s-a prezentat la vreun termen de judecată, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.

Mai mult decât atât, martorul A____ C_______ Ș_____ audiat în cauză (fila 42) confirmă mențiunile din procesul verbal de contravenție iar martora M______ I____ a dat dovadă de confuzie și părtinire a petentului, neputând preciza nici măcar data când s-au petrecut faptele.

Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, ci dimpotrivă, s-a confirmat existența faptei reținută în sarcina sa, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001 va respinge plângerea formulată.

Instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei constatate și respectă limitele impuse de lege, astfel că nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S___ I____ F______ solicitând admiterea apelului, și casarea hotărârii instanței de fond, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.11.2015.

În motivare a arătat că în fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.11.2014 a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct.26 si sancționată de art. 3 alin.l lit.c din Legea nr. 61/1991.

Împotriva acestui proces verbal de contravenție a formulat plângere contravenționala care a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S______ , iar prin sentința nr. 1724/05.05.2015 instanța a respins plângerea formulata reținând că se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, iar sancțiunea este proporționala cu gravitatea faptei.

Instanța, pentru a motiva sentința pronunțata, după ce trei sferturi din motivare a vorbit de prezumția de veridicitate a procesului verbal asa cum este reținuta de practica CJUE, în două fraze scurte, aplecându-se asupra speței sale, a reținut că nu a dovedit lipsa de temeinicie a procesului verbal pentru că nu s-a prezentat la nici un termen de judecata, mărturia martorului propus de el a fost înlăturată ca fiind „confuza și părtinitore, neputând nici măcar preciza data când s-au produs faptele".

A apreciat că acesta sentința nu respecta rigorile codului de procedura civilă in ceea ce privește motivarea unei hotărâri, aceasta trebuind să convingă părțile de ce susținerile lor au fost sau nu reținute.

Faptul ca nu s-a prezentat la nici un termen de judecata, in condițiile in care art.411 c.pr.civ îi va da posibilitate de a solicita judecata in lipsa părților, nu duce la prezumția ca nu poate dovedi lipsa de temeinicie a unui proces verbal de contravenție in condițiile in care a propus martori care au fost prezenți la incident.

Mai mult arată că lucrează program de zi, fiind angajat de câte luni si nu avea posibilitatea să ceară concediu de odihna.

Prezenta sa la termene de judecata nu ar fi dus implicit la considerarea procesului verbal de contravenție ca fiind lipsit de temeinicie.

In ceea ce privește înlăturarea depoziției martorei propuse ca fiind confuza si părtinitore deoarece aceasta nu a știut nici măcar data când s-a produs fapta, a apreciat ca este pur subiectiva deoarece instanța nu a ținut cont de vârsta înaintata a martorei, de perioada scursa de la data producerii faptei si data audierii, iar faptul ca martora nu a putut preciza exact data producerii faptei in condițiile in care a fost sancționat o singura data nu duce imediat la înlăturarea depoziției acesteia.

In cazul în care se consideră, după reaprecierea probatoriului administrat de instanța de fond ca sentința este temeinică si legală, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, deoarece este singurul întreținător de familie și are si un copil mic in întreținere, sancțiunea aplicata fiind mult prea mare raportat la gravitatea faptei si la urmările produse, mai ales ca este prima sancțiunea aplicata de către IJJ.

La data de 15.09.2015, prin serviciul registratură intimatul I____________ de Jandarmi Județean M________ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare a arătat că prin sentința civilă atacată de apelantul petent, instanța de fond a respins plângerea contravențională îndreptată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 17.11.2014.

A invocat excepția nulității apelului ca netimbrat pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 470 alin.2 Cod procedură civilă „La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru”, iar conform dispozițiilor art. 470 alin.3 Cod procedură civilă „ Cerințele de la (…) și cea de la alin.2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (…)”

Se constată că apelantul petent nu a atașat la cererea de apel dovada achitării taxei de timbru, taxă de timbru stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

Față de motivele invocate, în situația în care apelantul petent nu va depune dovada achitării taxei de timbru conform prevederilor art. 470 alin. 3 teza a – II-a Cod procedură civilă, a solicitat să se admită excepția invocată și să se dispună anularea apelului ca netimbrat.

A mai arătat că apelul declarat este neîntemeiat din următoarele motive.

Fapta contravențională reținută în sarcina apelantului petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, care s-a deplasat de două ori la domiciliul acestuia în urma unor sesizări SNAU 112, întrucât acesta nu s-a conformat indicațiilor forțelor de ordine ce i-au fost aduse la cunoștință cu ocazia primei intervenții.

Prin probatoriu administrat de apelantul petent în fața instanței de fond, acesta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.

Din depoziția martorului asistent reiese că cele reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție sunt confirmate de acesta cu ocazia audierii în instanță.

Cum prezumția de legalitate, temeinicie și veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 471 alin.5 C. proc.civ.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin.1 pct.2 teza a-II-a și alin.2 Cod procedură civilă.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 – 479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel, apelantul-petent a invocat faptul că instanța de fond nu a motivat corespunzător sentința. În opinia instanței de apel, motivarea instanței de fond, deși este succintă surprinde esența în sensul că analizează legalitatea procesului verbal de contravenție, precum și temeinicia procesului verbal de contravenție, prin prisma probelor administrate.

Mai mult, nici jurisprudența CEDO nu impune analiza punctuală a fiecărui argument invocat de către părți, dacă din ansamblul motivării reiese fără putință de tăgadă rațiunea pentru care a fost adoptată o soluție sau alta. Astfel, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a decis că deși motivarea se examinează în raport cu circumstanțele fiecărei cauze hotărârea trebuie să cuprindă un răspuns specific explicit la problemele decisive pentru procedura în cauză, (cauza G_______ împotriva României). Aceeași abordare se regăsește și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care a reținut în practica sa faptul că motivarea corespunde exigențelor procedurale chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de către părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin argumente logice.

În cazul concret dedus judecății se apreciază că prin argumentele sumar enunțate, se deduc în mod implicit care sunt argumentele pentru care prima instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.11.2014 încheiat I____________ Județean de Jandarmerie al județului M________, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 26 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 61/1991 republicată.

S-a reținut că în ziua de 17.11.2014, în jurul orelor 23.30, aflându-se în locuința sa din Drobeta T____ S______, ______________________.33 ___________________________ ordinea și liniștea locatarilor prin utilizarea la un volum ridicat a muzicii de la casetofon.

Verificând, conform art.34 din O.G. nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, în mod corect, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 și că petentul că nu a dovedit altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Nu se poate reține susținerea apelantului în sensul că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză.

Declarația martorei M______ I____, audiată la propunerea petentului, în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond, deoarece este subiectivă, martora fiind vecină cu petentul și nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond martora nu a putut preciza data când s-au petrecut faptele, susținând că era înainte de C______, în condițiile în care faptele s-au petrecut la data de 17 noiembrie 2014, iar martora a fost audiată la data de 05 mai 2015, după aproximativ 6 luni de la data faptei și nu are o vârstă înaintată, ci doar 64 ani. Mai mult decât atât aceasta se referă vecinii cu numele C______ care au făcut reclamația, cu toate că sesizarea s-a făcut de către martorul A____ C_______ – Ș_____ care declară că nu a văzut-o pe M______ I____ în locuința petentului, acesta fiind doar împreună cu prietena sa.

Chiar și petentul în plângerea contravențională recunoaște că se afla în apartament împreună cu viitoarea sa soție și ascultau muzică la un post de muzică populară, însă susține că nu era dată la un volum care să-i deranjeze pe vecini. De asemenea aceasta susține că martora M______ I____ a participat la discuția pe care a purtat-o cu reprezentanții IJJ M________.

Cât privește starea de fapt reținută de agentul constatator aceasta este confirmată de declarația martorului A____ Ș_____ - C_______ și raportul agentului constatator.

Potrivit art.2 pct.26 din Legea nr.61/1991 constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea faptei de tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 și 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora și se sancționează, conform art.3 lit. c din același act normativ, cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei.

Prin urmare, în mod corect, ținând seama de probele administrate în cauză,prima instanță a reținut că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat prin procesul verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale se reține că agentul constatator și instanța de fond au ținut seama de criteriile prevăzute de art.21(3) din OG nr.2/2001.

Conform art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel sancțiunea aplicată este stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, fiind aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită.

Prin urmare, ținând seama de criteriile de individualizare menționate de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, se apreciază că scopul preventiv-educativ al răspunderii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertisment.

Având în vedere considerentele anterior prezentate, conform art.480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul petent S___ F______ I____ CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Drobeta T____ S______, ____________________.33, __________, ________________________ împotriva sentinței nr. 1724/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE JANDARMERIE AL JUDEȚULUI M________ cu sediul în Drobeta T____ S______, ____________________, județul M________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015, la sediul Tribunalului M________.

Președinte, M_____ B____		Judecător, A____ B____
	Grefier, A____ C_______ N__

Red. A.B./tehnored. A.C.N.

18.12.2015

4 ex./5 pag.

cod operator 2626

jud. fond I. P______