Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.11.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: S_____ B____

GREFIER: A________ M_______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul T________ I____ și pe intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Poliției Rutiere, având ca obiect anulare proces-verb al de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns petentul, prin avocat T________ M_____, cu împuternicire depusă la dosar – fila 32, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 12.11.2015, Administrația Străzilor a depus relații, după care,

Petentul, prin avocat, depune la dosarul cauzei manualul cinemometrului și un set de înscrisuri.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, deoarece din relațiile comunicate rezultă că în zonă nu este montat nici un semn de circulație, care să indice viteza maximă admisă. Mai arată că precizările depuse la dosar contrazic interpretarea literei „l” făcută de intimată. Petentul, prin avocat, susține că pragul minim de viteză setat de operatorul radar este de 61 km/h, deoarece în zonă viteza maximă admisă este de 60 km/h, așa cum rezultă din planșele foto depuse la dosarul cauzei. De asemenea, arată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002, respectiv depășirea vitezei maxime legale cu peste 50 km/h, deoarece viteza maximă a petentului a fost de 101 km/h, așa cum rezultă din filele 23-24 de la dosar. Mai susține că în planșele foto de la filele 21-22, target-ul este la 101 km/h, în timp ce L este de 100 km/h, deși ar fi trebuit să fie tot la 101 km/h; în planșa de la fila 23, T este de 86 km, iar L de 101 km, iar în planșa de la fila 24, T este de 68 km, iar L de 101 km, astfel încât există un dubiu cu privire la viteza înregistrată. Mai precizează că dacă cinemometrul are în laborator o marjă de eroare de 3-4%, aceeași marjă ar trebui să se aplice și pe teren. De asemenea, din fotografiile depuse de intimată care au înregistrat autovehiculul circulând peste 50 km/h nu se vede numărul de înmatriculare, iar conform art. 3.5.1 din Normele de Metrologie Legală înregistrarea trebuie să cuprindă imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, în timp ce art. 3.5.3 prevede că sistemul de iluminare trebuie să asigure efectuarea unor înregistrări clare. Petentul, prin avocat, arată că nu contestă faptul că circula cu viteză mai mare decât limita legală, însă sancțiunea aplicată nu este legală, motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal.

Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul T________ I____ a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Poliției Rutiere, plângere împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/13.06.2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a acestuia și să se dispună anularea procesului-verbal.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în data de 13.06.2015, ora 00:20, circula cu autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXX pe _____________________ fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu o viteză de 101 km/h, cu 51 km peste limita legală, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, sens în care a încheiat procesul-verbal contestat.

Petentul a menționat că, deoarece a considerat că nu a circulat cu viteza indicată, i-a solicitat agentului să îi comunice dacă aparatul radar este omologat conform normelor legale, însă agentul nu i-a răspuns și nu i-a arătat vreun document de identificare, omologare sau testare metrologică a aparatului radar, menționând în procesul-verbal doar că aparatul radar a fost montat pe autovehiculul MAI xxxxx și că săvârșirea faptei sancționate a fost înregistrată pe discul nr. xxxxx.

În continuare, petentul a invocat prevederile art. 3.2.3, art. 3.5,1, art. 3.5.3 și art. 4.3 din NML 021-05 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, susținând că fapta contravențională reținută în procesul-verbal contestat întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 CEDO, întrucât câmpul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.

În drept, au fost invocate prevederile art. 118 și următoarele din O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea cererii, petentul a depus, în copie, procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/13.06.2015 (fila 4).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 15).

La data de 06.08.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 13.06.2015, ora 00:19, petentul a condus auto XXXXXXXX pe _____________________, cu viteza de 101 km/h, pe un segment de drum unde limita de viteză este de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție.

Astfel, potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Intimata a învederat că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a precizat că actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia O.U.G. nr. 195/2002.

Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001, art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: planșe foto (filele 21-24), proces-verbal ________ nr. xxxxxxx/13.06.2015 (fila 25), buletin de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1238/10.04.2015 (fila 26), atestat operator „Autovision” (fila 26), filă registru radar (fila 27).

La termenele din data de 21.09.2015, 19.10.2015 și 16.11.2015, petentul a depus planșe foto și înscrisuri.

La data de 14.10.2015 și 12.11.2015, prin serviciul registratură, Administrația Străzilor a depus precizările solicitate de instanță.

La data de 19.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus precizări.

Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/13.06.2015 (fila 4), contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 877,5 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

În sarcina petentului, s-a reținut că, la data de 13.06.2015, ora 00:19, pe _____________________, a condus auto cu nr. XXXXXXXX, cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat video de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx și pe hard-disk nr. xxxxx cu +51km/h peste viteza maximă admisă pe sectorul de drum.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiții de formă sancționate cu nulitatea relativă a procesului-verbal.

Totodată, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

În cauză, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție contestat, faptele au fost înregistrate de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx, nefiind constatate direct de către agentul constatator. Această modalitate de constatare a contravenției este prevăzută de art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de contravenție.

Așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1238/10.04.2015 (fila 26), aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea era verificat metrologic, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar alin. 2 prevede că pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, numai cu avizul poliției rutiere.

Deși petentul a susținut că viteza legală admisă pe _____________________ 60 km/h, sens în care a depus planșa foto de la fila 33, instanța va înlătura aceste susțineri pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Potrivit precizărilor depuse de Administrația Străzilor (filele 38 și 49), rezultă că pe Șoseaua Chitilei nr. 313 (unde a fost constatată fapta contravențională reținută în sarcina petentului) nu există montat nici un indicator rutier care să precizeze limita de viteză, motiv pentru care se respectă limita de viteză conform Codului Rutier.

Astfel, având în vedere că planșa foto depusă de către petent a fost efectuată pe un alt sector de drum decât cel în care a fost constată fapta (stația RATB Mezeș), iar din aceasta nu rezultă nici data la care a fost efectuată, instanța apreciază că înscrisul de la fila 33 nu este de natură să înlăture constatările personale ale agentului constatator cu privire la limita de viteză aplicabilă pe _____________________ și, cu atât mai mult, precizările depuse de Administrația Străzilor.

Analizând înscrisurile depuse la dosar (planșe foto – filele 21-24), instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a circulat, la data de 13.06.2015, ora 00:19, având viteza de 101 km/h.

Cu privire la semnificația mențiunilor din cuprinsul fotografiilor, instanța reține că, așa cum rezultă din precizările depuse de intimată (fila 45), „T” reprezintă viteza cu care se deplasează autovehiculul înregistrat de aparatul radar în acel moment; „L” reprezintă viteza maximă pe care aparatul a măsurat-o pentru autovehicul, imediat ce a intrat în raza de acțiune a undelor radio și a depășit valoarea de prag setată de operatorul radar, iar „l” reprezintă pragul minim legal de viteză setat de operatorul radar care urmează a fi etalon pentru stabilirea încălcării regimului legal de viteză în zona de acțiune.

Contrar susținerilor petentului, „l” nu reprezintă viteza maximă legală pentru sectorul de drum respectiv, ci viteza setată de operatorul radar în funcție de care se stabilește dacă a fost sau nu încălcat regimul legal de viteză în acea zonă.

Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, viteza maximă admisă pentru _____________________ este de 50 km/h, iar depășirea cu mai puțin de 10 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv nu constituie contravenție, instanța reține că operatorul radar, în mod corect, a setat pragul minim legal de viteză („l”) la 61 km/h, deoarece conducerea autovehiculului cu o viteză mai mică nu constituie contravenție.

Analizând planșele foto de la filele 21-24, instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, viteza de deplasare a autovehiculului petentului fiind de 101 km/h („T”), și nu de 100 km/h („L” care indică reprezintă viteza maximă pe care aparatul a măsurat-o pentru autovehicul, imediat ce a intrat în raza de acțiune a undelor radio și a depășit valoarea de prag setată de operatorul radar).

Deși petentul a susținut că în planșele foto de la filele 21-22, în care a fost înregistrată viteza de 101 km/h, numărul de înmatriculare al autovehiculului nu este lizibil, instanța apreciază că acest fapt nu este natură a conduce la anularea procesului-verbal pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Având în vedere că în planșele foto de la filele 23-24 (care au fost efectuate după numai o secundă) numărul de înmatriculare al autovehiculului este lizibil, în raport de această durată scurtă de timp, precum și de faptul că marca, modelul și culoarea autovehiculului sunt identice în toate cele 4 planșe foto, instanța apreciază că intimata a făcut dovada că autovehiculul petentului este cel înregistrat cu viteza de 101 km/h, susținerile în sens contrar ale acestuia fiind vădit neîntemeiate.

În ceea ce privește marja de eroare reglementată de Normele de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, instanța reține că toleranța de 3% este cea admisă de lege pentru omologarea aparatului, pentru calibrarea acestuia și considerarea sa ca și corect pentru funcționarea și omologarea lui, însă, odată ce a fost omologat - ceea ce s-a și întâmplat în prezenta cauză, conform certificatului depus la dosar, aparatul este considerat funcțional legal și măsurarea vitezei cu acest aparat este prezumată de lege ca fiind cea corectă. Deși marja de eroare este permisă de normele legale, instanța apreciază că acest fapt nu înseamnă că ea se va regăsi, obligatoriu, la fiecare aparat, și cu atât mai puțin că s-ar impune scăderea ei din viteza înregistrată de acesta, nicio normă în vigoare neprevăzând o atare posibilitate.

În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul T________ I____, cu domiciliul în București, ______________________, _____________, _____________, sector 1, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Poliției Rutiere, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.11.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

S_____ B____ A________ M_______

Red./Thred.: SB

4ex/02.12.2015