Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 600

Ședința publică de la 15 Martie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: S_______ V_______ I______

JUDECĂTOR: B______ I____ H______

JUDECĂTOR: I_______ G______ F_____

GREFIER: I_____ M______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă S____ C______ N____ cu domiciliul în București, _______________________. 18 , în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 7643/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. xxxxx/218/2011.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.

La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind luat la a doua strigare, au lipsit părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită, dovezile de citare cu părțile fiind atașate la filele 11 și 12 din dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată că dosarul se află la primul termen de judecată, are ca obiect plângere contravențională, iar intimata a depus întâmpinare.

Tribunalul, procedează la judecarea cauzei în lipsa părților legal citate și potrivit dispozițiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ. invocă din oficiu motivul de ordine publică a aplicării legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 râmând apoi în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, a constatat următoarele;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.12.2011, sub număr de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petenta S____ C______ N____, a contestat procesul-verbal _______ 11 nr. xxxxxxx încheiat la 07.11.2011 în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit.

În fapt, petenta și-a motivat plângerea arătând că în data de 07.11.2011 a fost încheiat procesul-verbal _______ 11 nr. xxxxxxx prin care s-a reținut că autovehiculul cu nr. XXXXXXXX nu avea achitată rovinieta la data de 08.05.2011, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și obligată să achite un tarif de despăgubire de 28 euro.

Petenta a arătat că nu a achitat taxa pentru utilizarea drumurilor naționale din pricina unei neglijențe de natură administrativă.

A mai susținut petenta că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale privind infracțiunea continuă.

În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu Avertisment.

În drept au fost invocate dispozițiile O. G. nr. 2/2001.

A fost anexat plângerii procesul-verbal contestat și copie de pe dovada achitării rovinietei ulterior săvârșirii faptei.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

Intimata nu a depus întâmpinare, însă a prezentat planșa foto care atestă că autovehiculul care circula fără a deține rovinieta valabilă s-a aflat la data de 08.05.2011 în localitatea Românești, județul Prahova.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.

Prin sentința civilă nr. 7643/14.05.2012, Judecătoria Ploiești a respins plângerea, formulată de petenta S____ C______ N____ ca neîntemeiată, menținând procesul-verbal de constatare a contravenției, _______ 11 nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.11.2011, de către intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut și constatat următoarele:

„Prin procesul-verbal _______ 11 nr. xxxxxxx încheiat la 07.11.2011, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și obligată să achite un tarif de despăgubire de 28 euro pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, la data de 08.05.2011, ora 08.52, pe DN 1 în localitatea Romanești a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând acesteia a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că autovehiculul aparținând petentei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX a circulat la data de 01.07.2011, ora 15:00, pe DN 1 în localitatea Românești fără a deține rovinieta valabilă, aspect ce reiese din planșa foto depusă la dosarul cauzei. Conform art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002 „Fapta posesorilor de autovehicule sau a conducătorilor acestora care utilizează infrastructura de transport rutier din România fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție.” Instanța va înlătura susținerea petentei în sensul că în cauză ar fi vorba de o contravenție continuă, întrucât intimata a aplicat sancțiunea pentru fapte diferite săvârșite de petentă. Faptele fiind petrecute în zile diferite, nu se poate lua în considerare afirmația că am fi în prezența unei contravenții continue/continuate, trecerea unui interval de câteva zile fundamentând concluzia inexistenței unei rezoluții contravenționale unice. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare conducător auto este obligat, anterior fiecărei urcări la volan, să verifice dacă are asupra sa toate documentele prevăzute de lege și dacă, în cazul în care se deplasează pe drumurile naționale, are rovineta achitată. Astfel fiind, de fiecare dată în care era utilizată rețeaua de drumuri naționale, prin neverificarea rovinetei rezoluția contravențională anterioară este întreruptă și se naște o nouă rezoluție, faptele fiind așadar distincte. Instanța nu va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu Avertisment întrucât petenta nu a dovedit că ar fi achitat vreun tarif de despăgubire. Faptul că aceasta a mai fost sancționată nu atrage per se înlocuirea amenzii contravenționale cu Avertisment fiind necesar ca instanța să constate buna credință a petentei și să aibă convingerea că fapta contravențională nu va fi repetată. Cum petenta a înțeles să doar să conteste aceste procese verbale fără a depune minime diligențe în vederea acoperirii prejudiciului produs ca urmare a neachitării tarifului pentru utilizarea drumurilor naționale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este în măsură a realiza prevenția specială (în privința petentei) și are consecințe importante asupra prevenției generale ( pentru ceilalți destinatari ai legii) putându-i descuraja în nesocotirea legii.”

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond în mod eronat nu a constatat nulitatea de fond a procesului verbal, ca o consecință a eludării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 180 alin. (1) din H.G. /2006 și art.9, alin (2) din OG 15/2002 modificată cu OG 17/2010. Astfel că, potrivit dispozițiilor OG 15/2002 modificată cu OG 17/2010, art. .9 alin (2), începând cu data 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Însă, în procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxx din 07.11.2011 nu reiese faptul că mijloacele tehnice cu care s-a constatat contravenția (camera foto) este omologată, motiv pentru care consideră că sistemul cu care s-a făcut constatarea nu era omologat, ceea ce contravine dispozițiilor OG 15/2002.

A mai susținut că din procesul verbal de contravenție contestat nu reiese clar locul constatării contravenției, nefiind evident dacă aceasta intră sau nu sub auspiciile art. 1, alin. 3 din Norme Metodologice din 1 octombrie 2010, considerând că amplasamentul mijloacelor tehnice de constatare a contravenției nu a respectat reglementările în vigoare în domeniul amplasării diferitelor obiective în zona autostrăzilor și a drumurilor naționale, conform OUG nr. 195/2002 Cp. VII art. 180.

A arătat că a fost sancționată contravențional de mai multe ori, însă din neglijență nu a achiziționat rovinieiă valabilă și nu intenționat, iar la momentul comunicării primului proces verbal de contravenție a înțeles și recunoscut culpa, sens în care a achitat amenda aplicată, precum și tariful de despăgubire aferent. Ulterior, i-au fost comunicate alte procese verbale de contravenție pentru aceeași contravenție. A solicitat instanței de recurs să ia în considerare, pe de o parte, dispozițiile art. 5 alin.5 din nr.2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gardul de pericol social al faptei săvârșite), art. 21 al. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de "împrejurările în care în care s-a săvârșita fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit sau urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului"), precum și de dispozițiile art.7 alin.3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede expres această sancțiune).

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenției contestat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele C. pr. civ., în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, susținând că procesul verbal de contravenție a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de dispozițiile art.16 din OG 2/2001, reținând că în speță nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG 2/2001. În combaterea recursului, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 3 din aceleași act normativ. Procesul verbal de contravenție a fost generat și tipărit și, conform dispozițiilor art. 7 al Legii 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator bazată pe un certificat calificat și generat printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. De asemenea, a mai arătat că făptuitorului nu i se comunică originalul procesului verbal de contravenție, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz se va comunica, în copie contravenientului. Întrucât dispozițiile OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare, olografă sau electronică, lăsă posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, iar potrivit principiului de drept „ ubi lex non distinduit, nec nos distinuguire debemus” Procesul verbal de contravenției contestat a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR. Autovehiculul recurentei a fost identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autovehicul acesteia nu există înregistrată rovinietă valabilă. Procesul verbal de contravenție a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat în trafic prin interogarea bazei de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculului, în baza protocolului încheiat cu această instituție. Pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de același sistem SIEGMCR care atestă prezența autovehiculului, la data, ora și în locul stipula în procesul verbal. Față de cele mai sus învederate, a solicitat în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ. respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 308 alin.2 c.pr.civ., OG 15/2002 și OG nr. 2/2001, solicitând în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.

În recurs, nu au fost încuviințate și administrate alte probe.

La termenul de judecată din data de 15.03.2013, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ. a invocat din oficiu motivul de ordine publică a aplicării legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, asupra căreia a rămas apoi în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de ordine publică invocat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul săvârșirii faptei, precum si la cel al întocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu conținea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai reține că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, conform cărora legea contravenționala mai favorabilă se aplica retroactiv numai in anumite situații ( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi însă interpretate în sensul că numai în acele cazuri legea contravenționala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. În realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constituției, textul art. 15 din Constituție a fost completat prin introducerea principiului aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, fără ca dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la rândul lor completate in raport de noile prevederi constituționale. Totuși, art. 15 alin 2 din Constituție este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc și sancționează contravenții în condiții mai favorabile decât in trecut, prevederile nou introduse urmând să fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravenționala, având în vedere că reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescripție a răspunderii contravenționale este de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar in cazul contravențiilor continue de 6 luni de la data constatării faptei.

Se constată de asemenea, abrogarea dispozițiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

În consecință, tribunalul retine incidența în cauză a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile legii contravenționale mai favorabile aplicându-se și faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a L 144/2012.

În cauza de față, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție deși a fost întocmit în termen 6 luni de la momentul săvârșirii faptei (termenul comun de prescripție a răspunderii contravenționale), nu a fost încheiat în termenul de prescripție nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei, astfel încât la data încheierii sale contravenientul nu mai răspundea contravențional, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

Față de aceste considerente, tribunalul în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul anulării procesului-verbal de contravenție

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurenta-petentă S____ C______ N____ cu domiciliul în București, _______________________. 18 , în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 7643/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. xxxxx/218/2011.

Modifică sentința, în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal de contravenție _______ 11 nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.11.2011 și exonerării petentei de plata amenzilor și a despăgubirilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

S_______ V_______ I______ B______ I____ H______

I_______ G______ F_____

GREFIER,

I_____ M______

Operator date cu caracter personal 5595

Red. BIH/ Tehn. IM

3 ex/ 09.04.2013

Judecător fond F_______ I______ M_______