R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr. 4853/2013

Ședința publică din 05.12.2013

Instanța constituită din :

Președinte : Ș_____ D____ M______-judecător

Grefier: R___ S_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul B___ R___ –I___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Hunedoara, având ca obiect -anulare proces verbal.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reprezentantul petentului, av. J___ G___ R_____, lipsind părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul prevederilor art. 131 cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței sale si acordă cuvântul reprezentantei petentului pe acest aspect.

Reprezentanta petentului arată ca Judecătoria D___ este competentă material si teritorial să soluționeze prezenta plângere conform disp. art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța constată că este competentă material și teritorial în acord cu prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Reprezentanta petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.

Instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de constatare a contravenției, exonerarea acestuia de la plata amenzii, depunând în ședință publică adeverința emisa de Primaria D___ prin care se arata ca petentul a achitat amenda aplicată, fără cheltuieli de judecată.

Instanța retine cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 15.04.2013, petentul B___ R___-I___ a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ De Poliție Al Județului Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/31.03.2013 și anularea tuturor sancțiunilor aplicate prin procesul verbal atacat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că la data de 31.03.2013, a fost oprit în trafic, în timp ce conducea auto marca Toyota, pentru că autoturismul pe care îl conducea prezenta niște zgârieturi pe aripa din față dreapta și pentru că avea parbrizul fisurat pe partea stângă, fiind întrebat despre deținerea autorizației de reparație pentru aceste avarii, petentul arătând că nu a o deține, fisura pe parbriz fiind produsă în urmă cu aproximativ 2 zile de o piatră pe DN7. A mai precizat petentul că deși doar acestea două nereguli îi fuseseră imputate, la momentul la care a primit procesul verbal a constatat că a fost sancționat și pentru alte două fapte, respectiv pentru neutilizarea centurii de siguranță și pentru că autovehiculul pe care îl conducea era echipat cu anvelope de alte dimensiuni.

Cu referire la aceste două fapte, petentul a arătat că purta centura de siguranță la momentul la care a fost oprit de organele de poliție, gest reflex pe care l-a dobândit din perioada studenției, iar anvelopele fuseseră montate la un atelier autorizat în iarna anului 2012-2013 și nu i s-a adus la cunoștință despre faptul că ar fi vreo problemă cu anvelopele, deși avea și ITP la zi, iar autoturismul său era echipat cu cele necesare conform art.8 din Legea nr.195/2002.

Petentul a mai arătat că sancțiunile aplicate sunt neîntemeiate, iar pentru zgârieturile ce apar pe autovehicul și care pot fi produse în orice condiții, în afara unui accident, nu poate fi sancționat.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, OG nr.2/2001.

În probațiune, petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat și a solicitat proba cu martori, probă la care a arătat că renunță prin cererea depusă la data de 24.09.2013.

La solicitarea instanței petentul a mai depus la dosar cartea de identitate a vehiculului și plicul conținând comunicarea procesului verbal atacat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contestat.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că singura probă adusă de către intimată este raportul agentului constatator și nu se face dovada comiterii faptelor reținute în sarcina sa prin nici un mijloc de probă, deși la fața locului au fost făcute fotografii.

Invocând practica CEDO și art.6 din Convenția EDO, petentul a arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine intimatei.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ (în vigoare la momentul sesizării instanței).

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/31.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450,00 lei și două sancțiuni cu avertismentul, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36/1 din OUG nr.195/2002, art.148/16 din Regulamentul OUG nr.195/2002, art.80 și 8 din OUG nr.195/2002 și sancționate corelativ de dispozițiile art.99/2, 101/1/6, 99/1, 100/1 din OUG nr.195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că: în data de 31.03.2013, ora 16,50 în D___, pe _____________________ condus auto marca Toyota, cu număr XXXXXXXXX, fără să utilizeze centura de siguranță, iar cu ocazia controlului s-a constatat că anvelopele montate pe roți nu au aceleași dimensiuni și caracteristici, partea față 155/60/15, partea spate 155/55/14, nu prezenta autorizație de reparație pentru parbrizul fisurat pe stânga și nu are două triunghiuri în dotare.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal sunt menționate numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Totodată, se constată din cuprinsul aceluiași act că petentului i-au fost aduse la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, însă petentul nu a dorit să facă obiecțiuni și nu a dorit să semneze procesul verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. S-a reținut că nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată deci, la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În ce privește temeinicia actului sancționator, instanța constată că petentul nu a adus nicio probă în susținerea poziției sale, a admis că a montat pe autovehicul anvelope în iarna anilor 2012-2013, însă nu a făcu dovada dimensiunii lor cu acte corespunzătoare de achiziție, iar în ceea ce privește susținerea că avea ITP în termen, deși prin rezoluția de regularizare a cererii de chemare în judecată i s-a solicitat să depună la dosar copia certificatului de înmatriculare al autovehiculului, nu a depus la dosar acest act.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din OUG nr.195/2002:”(1) Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament”, dispoziții pe care petentul nu a dovedit că le-ar fi respectat.

În conformitate cu prevederile art. 148 din HG nr.1931/2006: “Se interzice conducatorului de autovehicul sau de tramvai: 16. sa circule avand montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni ori caracteristici decat cele prevazute in certificatul de inmatriculare sau de inregistrare ori care prezinta taieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita admisa”; ori astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului verbal, petentul avea montate anvelope de alte dimensiuni și caracteristici decât cele din certificatul de înmatriculare. Susținerea petentului în sensul că nu are cunoștințe de specialitate care să îl facă apt de a deosebi anvelopele, nu îl absolv de vinovăție, devreme ce caracteristicile anvelopelor unui autovehicul sunt înscrise în certificatul de înmatriculare al fiecărui autovehicul, precum și pe anvelope, astfel că petentul avea posibilitatea și trebuia să verifice corespondența acestora, astfel că apărările sale apar ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește cea de-a treia faptă reținută în sarcina petentului, art.80 din OUG nr.195/2002 stabilesc că proprietarul sau deținătinătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.

Avariile pe care autovehiculul condus de petent pe prezenta la momentul încheierii procesului verbal au fost descrise amănunțit în cuprinsul procesului verbal, iar petentul nu a făcut dovada că ele au fost cauzate cu mai puțin de 24 de ore, anterior controlului. Mai mult, petentul a recunoscut că parbrizul a fost fisurat cu aproximativ 2 zile înainte, deci cu mai mult de 24 de ore.

Susținerea petentului în sensul că autovehiculul său nu a fost implicat în niciun accident, pentru a avea nevoie de autorizație de reparație, sunt contrare dispozițiilor legale mai sus redate, care îl obligă să obțină autorizația de reparație, oricare ar fi cauza avariilor.

Cu referire la cea de-a patra contravenție reținută în sarcina petentului, din cuprinsul art. 8 al OUG nr.195/2002, reiese că: “Pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul si tramvai trebuie sa fie dotat cu trusa medicala de prim ajutor, doua triunghiuri reflectorizante si un stingator de incendiu, omologate”.

Petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi deținut două triunghiuri reflectorizante, astfel că nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat.

Pentru săvârșirea contravențiilor reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă de 150 lei, una de 300 lei și două sancțiuni cu avertismentul, sancțiuni ce se circumscriu dispozițiilor legale care sancționează faptele reținute în sarcina petentului și care au fost consemnate în procesul verbal atacat, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptelor săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile legale ce i-au fost reținute în sarcină, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule cu un autovehicul echipat necorespunzător și fără a respecta dispozițiile legale, fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele pentru care a fost sancționat, astfel că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, iar amenda de altfel a și fost achitată de petent (f.29).

În ceea ce privește ultimele două fapte reținute în sarcina petentului, instanța reține că acestuia i-a fost aplicat avertismentul pentru fiecare din ele, neputând face astfel obiectul unei noi înlocuiri cu avertismentul

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul B___ R___-I___, cu domiciliul în D___, _______________________.13, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, ____________________.130, jud. Hunedoara, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/31.03.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 5.12.2013.

Președinte, Grefier,

Ș_____ D____-M______ R___ S_____

Red. ȘDM/RS

4ex/ 30.12.2013