R O M Â N I A

TRIBUNALUL C____-S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX COD OPERATOR 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.46/A

Ședința publică din data de 13.02.2014

PREȘEDINTE: A______ D_____

JUDECĂTOR: B_______ R_____

GREFIER: V_____ A_____

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât I____________ T_________ DE MUNCĂ C____-S______ împotriva sentinței civile nr.506/24.06.2013 pronunțată de Judecătoria O______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant _______________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant, administrator Soameș F_____ I____, lipsă fiind apelantul pârât I____________ T_________ de Muncă C____-S______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare în două exemplare, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Instanța procedează la înmânarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare către reprezentantul intimatului reclamant.

În baza art.392 din Codul de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul intimatului reclamant, administrator Soameș F_____ I____, arată că barul pe care îl avea în administrare a fost închis. Solicită respingerea apelului și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În baza art.394 din Codul de procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria O______ cu nr.XXXXXXXXXXXX petenta _______________________ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție _________, nr. 2440, încheiat la 12.03.2013, de I.T.M. C____-S______, prin care i s-a aplicat o amendă în sumă de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003 iar in subsidiar modificarea încadrării date faptei in art.260 al.1 lit.f din Legea 53/2003.

Prin sentința civilă nr.506/24.06.2013, Judecătoria O______ a admis plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată petentului _______________________ prin procesul-verbal de contravenție _________ nr.2440 încheiat la 14.03.2013, de I____________ T_________ de Muncă C____-S______, cu „AVERTISMENT”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _________, nr.2440, încheiat la 14.03.2013, de I.T.M. C____-S______, i s-a aplicat petentei o amendă în sumă de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003.

Din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că _______________________, în calitate de angajator, l-a primit la muncă fără a-i întocmi în prealabil contract de muncă pe numitul O_____ G_______.

Potrivit prevederilor art.260 al.1 lit.e din Codul Muncii primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că în urma controlului desfășurat de inspectorii de muncă în data de 12.03.2013 orele 21.00 la punctul de lucru – bar - al _______________________ situat in localitatea E______ M____, nr.150 a fost identificat numitul O_____ G_______ care a declarat că lucrează în calitate de barman din data de 03.03.2013 fiind în perioada de probă fără a fi semnat un contract individual de muncă. La data de 14.03.2013 la sediul ITM C____-S______ s-a prezentat administratorul petentei – dl Soames F_____ I____ care a prezentat un contract de muncă pentru numitul O_____ G_______ înregistrat la ITM in 13.03.2013 ora 13,18 fără a face dovada întocmirii lui anterior începerii activității. De asemenea nu a fost întocmită pentru salariat fișa de aptitudine medicală. Starea de fapt menționată este conformă cu cea reținută prin procesul verbal de control nr.6314/14.03.2013.

În raport de disp. art.31 alin.1 din O.G. 2/2001, plângerea contravenientului a fost formulată în termen.

Conform disp.art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție și probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu există motive care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal contestat.

În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut. Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Stabilirea stării de fapt de către agentul constatator s-a realizat în condițiile legii. Forța probantă a procesului-verbal de contravenție rezultată din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, și este întărită de fișa de identificare existentă la fila 20 dosar din care rezultă faptul că O_____ G_______ muncea în folosul societății în calitate de barman începând din 03.03.2013 câte 8 ore pe zi de la ora 14,00 la ora 21 și câte o zi sâmbăta sau duminica. Susținerile petentei conform cărora urma să înceapă activitatea în ziua următoare controlului nu sunt probate prin nici un mijloc de probă și sunt contradictorii în condițiile în care se susține că deja preluase stocul de marfă.

Procesul verbal cuprinde descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului în care a fost săvârșită contravenția și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei într-o măsură suficientă pentru a crea instanței o imagine completă asupra stării de fapt ce a condus la sancționarea contravenientei.

Prin simplul fapt al primirii la muncă a angajatului O_____ G_______ - fără a prezenta importanță dacă acesta se afla sau nu în perioada de probă - petenta a încălcat prevederile legii și a săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de art.260 al.1 lit.e din Codul muncii. Încadrarea juridică dată faptei de agentul constatator este corectă întrucât dispozițiile art.260 al.1 lit.f din Lg. 53/2003 nu au ca subiect activ angajatorul ci persoana care prestează munca și prin urmare nu sunt aplicabile în cauză.

Conform prevederilor art.31 pct.3 din OG 2/2001 sancțiunea prevăzută de lege pentru săvârșirea unei fapte contravenționale se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din procesul verbal contestat rezultă „per a contrario” faptul că petenta nu a săvârșit alte fapte contravenționale cu privire la desfășurarea normală a relațiilor de muncă.

Din fișele de cont depuse în probațiune rezultă că vânzările punctului de lucru sunt foarte mici.

Perioada în care salariatul a muncit fără contract de muncă este scurtă și chiar din declarațiile acestuia rezultă că după expirarea perioadei de probă urma a fi angajat cu contract individual de muncă.

In aceste condiții instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 al.2 si 3 din OG 2/2001 întrucât fapta cu caracter contravențional săvârșită de petentă este de gravitate redusă.

Față de considerentele și prevederile legale expuse mai sus, prima instanță, apreciind ca întemeiată plângerea contravențională, a admis-o în parte și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Instanța de fond a atras atenția contravenientei asupra importanței respectării prevederilor legale privind derularea raporturilor de muncă pentru funcționarea eficientă atât a agenților economici privați cât și a societății in ansamblu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, I____________ T_________ de Muncă C____-S______, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și rejudecând, respingerea plângerii contravenționale formulate de intimată, menținând ca temeinică și legală sancțiunea amenzii contravenționale.

În susținerea apelului, apelantul arată că petentul a fost sancționat contravențional, întrucât în data de 12.03.2013, în urma verificărilor efectuate a fost găsit numitul O_____ G_______ care a declarat că prestează activitatea de barman la _______________________ din data de 03.03.2013, fără contract de muncă, fiind în probă. La data de 16.03.2013, la sediul ITM C____-S______ s-a prezentat administratorul societății care a prezentat un contract individual de muncă din 11.03.2013, cu data începerii activității la 12.03.2013. Astfel, rezultă că petentul nu a respectat prev. art.16 al.1 și 2 Codul Muncii, întrucât nu există perioadă de probă în afara contractului de muncă. Arată că obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, înaintea începerii raporturilor de muncă, fără a se reglementa posibilitatea unei derogări. Apreciază că inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea în limitele prev. de actul normativ, acesta reprezentând minimul prev. de lege, nefiind încălcată regula proporționalității între gradul de pericol social concret al faptei și sancțiunea contravențională aplicată.

În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă, OG 2/2001, Lg. 53/2003, Lg. 108/1999.

Intimatul _______________________ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment. Arată că numitul O_____ G_______ avea întocmit contract de muncă din data de 11.03.2013, care însă din cauza liniei de internet nu a putut fi transmis la ITM, întrucât nu a funcționat până pe data de 13.03.2013. Solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal și de faptul că nu rezultă că _______________________ ar fi săvârșit și alte fapte contravenționale cu privire la desfășurarea normală a relațiilor de muncă. Susține că începând cu data de 01.01.2014 a fost nevoit să închidă activitatea barului, din cauza vadului comercial mic.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate și din oficiu, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente:

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat această hotărâre făcând o corectă apreciere a situației de fapt cât și a normelor de drept aplicabile în materie contravențională, reținând că petentul se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.

Tribunalul constată, în ceea ce privește legalitatea actului constatator, că prima instanță a reținut corect că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute; de asemenea a fost respectată competența materială a organului constatator, argumentele reținute de instanța de fond fiind legale și pertinente cauzei.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, tribunalul consideră că prima instanță a apreciat corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată de către petent cu ocazia cercetării judecătorești.

În ce privește individualizarea sancțiunii Tribunalul mai reține că, spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunea de drept contravențional nu are caracter reparatoriu, ci unul preventiv – educativ; instanța de fond a apreciat corect acest aspect având în vedere că n conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere că scopul preventiv – educativ al sancțiunii prevalează asupra celui punitiv, întrucât scopul esențial al sancțiunii nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci acela de a determina subiectele de drept să-și conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale.

Tribunalul consideră că scopul sancțiunii poate fi atins, în acest caz și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment. Astfel din probele administrate pot fi reținute împrejurări care să justifice aplicarea unei sancțiuni mai blânde – rulajul comercial mic al contravenientei - iar pe de altă parte se are în vedere că aprecierea gradului de pericol social concret al unei asemenea fapte se realizează prin raportare atingerea valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale, a normei de drept încălcate, atingere care în acest caz este minimă.

Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul pârât I____________ T_________ DE MUNCĂ C____-S______ împotriva sentinței civile nr.506/24.06.2013 pronunțată de Judecătoria O______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant _______________________.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul pârât I____________ T_________ DE MUNCĂ C____-S______, cu sediul în Reșița, ______________________.22, jud.C____-S______, împotriva sentinței civile nr.506/24.06.2013 pronunțată de Judecătoria O______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant _______________________, cu sediul în E______ M____, nr.150, jud. C____-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A______ DORICABÎRSESCU R_____

GREFIER

V_____ A_____

Red.AD/03.03.2014

Thred.VA/03.03.2014

Ex:4

Emis: 2 ______________

Jud. fond: C____ O_____ R____