ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 674/A/2014DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 29 septembrie 2014

PreședinteIonescu M_____-judecător

O___ D_____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul F_____ A____ împotriva sentinței civile nr. 1454/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A_______ O______ pentru apelant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței reprezentanta apelantului arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, în principal a se constata nulitatea procesului-verbal iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, cu 400 lei cheltuieli de judecată. În susținere invocă disp. art. 42 lit.d din Legea nr. 360/2002.

T R I B U N A L U L;

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 1454/2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F_____ A____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________, având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2013 (fila 23) întocmit de I.P.J. H________ s-a constatat că în data de 11.07.2013, petentul F_____ A____ a circulat cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN76, iar în localitatea Fornădia a fost surprins de aparatul radar rulând cu viteza de 64 km/h față de 50 maxim admis. Totodată, s-a reținut în sarcina petentului că acesta nu a respectat dispozițiile agentului de circulație, constând în solicitarea legală de a înmâna actele de identitate.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravențiile prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și de art. 31 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 480 lei (160 lei + 320 lei) precum și sancțiunea complementară a unui număr de 2 puncte penalizare.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța a subliniat că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind prezumată.

Astfel, motivul invocat de petent privind nerespectarea formei prevăzute de anexa 1D din R.A. O.U.G. nr. 195/2005 nu constituie un motiv de nulitate absolută, nefiind expres prevăzută de articolul sus menționat, această cerință neputând fi interpretată decât cel mult ca un motiv de nulitate relativă, care ar atrage anularea procesului verbal numai dacă, prin lipsa cerinței respective s-ar fi produs o vătămare petentului, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Cum în cauză contravenientul nu a invocat o astfel de vătămare, reținând totodată că în cuprinsul procesului verbal contestat sunt făcute mențiunile privitoare la individualizarea aparatului radar utilizat (caseta video B214 montată pe auto cu nr. XXXXXXXXX), instanța constată că procesul verbal este corect întocmit sub acest aspect.

În ceea ce privește temeiul de drept indicat în cuprinsul procesului verbal, respectiv doar art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, instanța va reține de asemenea că nici încadrarea juridică a faptei contravenționale nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, iar în cauză nu se poate constata o încălcare a principiului legalității actului constatator. Fiind deopotrivă incident un motiv de nulitate relativă, subordonat cerinței existenței unei vătămări, instanța urmează să constate că aceasta vătămare nu a fost invocată de petent și nici nu rezultă din circumstanțele de fapt expuse de acesta. Textele de lege indicate în procesul verbal privitoare atât la încadrarea juridică a faptei (art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006) cât și la sancțiunea principală (art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002) permit atât contravenientului să cunoască fapta ce i se impută și consecințele ei cât și instanței să efectueze controlul de legalitate al procesului verbal, neputând fi reținută vreo vătămare adusă petentului. Totodată, instanța învederează petentului că dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 sunt în vigoare, art. I pct. 59 din O.U.G. nr. 69/2007 având ca obiect abrogarea dispozițiilor art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și nu dispozițiile din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002 care constituie un act normativ distinct. În consecință, instanța va aprecia că apărarea petentului conform căreia textul normativ indicat în procesul verbal este abrogat este neîntemeiată.

Critica privind lipsa descrierii faptei contravenționale urmează a fi apreciată deopotrivă ca neîntemeiată, întrucât împrejurările reținute în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente pentru a permite încadrarea juridică a contravenției și stabilirea circumstanțelor, permițând atât petentului să cunoască circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale, cât și instanței să efectueze controlul de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi săvârșit fapta contravențională ce i se impută, nu au fost dovedite.

În drept, instanța reține incidența prevederilor art. 31 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;” precum și a dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. f din același act normativ în conformitate cu care „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”

În fapt, instanța va reține că în data de 11.07.2013, petentul F_____ A____ a circulat cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN76, și a fost oprit de organele de poliție, context în care la o primă solicitare a acestora de a se legitima, petentul a refuzat motivând că agentul de circulație însuși nu s-a legitimat, iar mașina din care a coborât era neinscripționată. Instanța mai reține că, fără a se legitima, petentul și-a continuat drumul fiind urmărit de autospeciala de poliție și oprit a doua oară, ocazie cu care a înmânat agenților actele de identitate ale sale și ale mașinii.

Această expunere faptică rezultă în mod detaliat din raportul agentului constatator (fila 19) și a fost prezentată atât de petent în răspunsurile la interogatoriu (fila 40) cât și de martora D_____ E____ (fila 39). Astfel, deși în cererea de chemare în judecată petentul a descris succesiunea evenimentelor ca și cum ar fi fost vorba de un singur control al organelor de poliție, în interogatoriu a declarat că „agentul i-a solicitat actele la control, petentul i-a cerut polițistului să se legitimeze și întrucât acesta a refuzat, petentul a plecat fără să prezinte actele. (…) A fost urmărit de către autospeciala poliției pentru a opri a doua oară. La al doilea control a venit un alt agent de poliție care s-a legitimat și față de care s-a conformat și a prezentat actele solicitate.” Martora D_____ E____ (fila 39) a arătat că „petentul a refuzat să prezinte actele deoarece agentul a refuzat să se legitimeze, context în care petentul și-a continuat deplasarea, fiind urmărit de mașina poliției care l-a oprit a doua oară. Al doilea agent s-a legitimat, iar petentul i-a înmânat actele.”

Aplicând dispozițiile legale sus menționate situației de fapt, instanța apreciază că agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, context în care i-a solicitat petentului să se legitimeze, astfel încât refuzul acestuia din urmă de a preda actele de identificare ale sale și ale mașinii realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzută de art. 31 lit.a din OUG nr. 195/2002.

Instanța nu va avea în vedere argumentele petentului care a precizat că nu a cunoscut că discută cu un organ al poliției deoarece acesta nu s-a legitimat iar mașina din care a coborât nu era inscripționată. Cu toate acestea, petentul a menționat că a oprit inițial atunci când a fost tras prima dată pe dreapta de o persoană care era îmbrăcată în uniformă de polițist, aspect care confirmă faptul că într-o primă fază petentul a recunoscut autoritatea agentului constatator, nepunând la îndoială calitatea acestuia. De asemenea, instanța apreciază că obligația petentului de a se conforma dispozițiilor organelor de poliție nu poate fi condiționată de legitimarea agentului constatator, atribuțiile de control fiind în apanajul organelor de poliție iar nu ale petentului. Instanța apreciază că și în lipsa unei legitimări, portul de uniformă creează o prezumție în beneficiul celui care o poartă de reprezentant al autorității de stat, aspect care nu poate fi pus la îndoială de faptul că „mașina din care a coborât agentul era neinscripționată.”

Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că acțiunea petentului, constând în refuzul de a se legitima la solicitarea expresă a organelor de poliție constituie contravenția prevăzută de art.31 lit a din OUG nr. 195/2002 și este sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din același act normativ.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei, sancțiune orientată spre minimul prevăzut de lege, conform art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. Instanța a apreciat că sancțiunea în ansamblul ei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

De asemenea, instanța constată că pentru ansamblul contravențional reținut în cuprinsul procesului verbal petentul a fost sancționat cu un total de 6 puncte amendă, care respectă condițiile prevăzute de art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu depășește dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grea.

Instanța a menținut sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană să încalce cu bună-știință reguli menite să asigure un climat de ordine și să oblige la un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor privind circulația pe drumurile publice. Instanța a pus în vedere contravenientului că organele de poliție sunt organe de autoritate ale statului și că atitudinea potrivită în relație cu acestea este una bazată pe respect și colaborare si nu una de sfidare, ignorare ori dispreț. În mod suplimentar, faptul că nerespectarea obligației de a se legitima în fața organelor de poliție a fost săvârșită în public, în prezența altor persoane, a determinat instanța să atragă atenția petentului în sensul de a acorda mai multă atenție felului în care se comportă, astfel ca prin conduita sa să nu ofere un exemplu de inobediență, insubordonare și ignorare a legii.

Atitudinea petentului anterioară cât și ulterioară întocmirii procesului verbal nu îl recomandă pe acesta pentru aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. Astfel, deși petentul a fost oprit de organele de poliție, acesta a ignorat în totalitate solicitările agentului și și-a continuat deplasarea, fiind necesară urmărirea petentului cu autospeciala poliției pentru ca acesta să poată fi legitimat. Deopotrivă, faptul că petentul a contestat realitatea celor consemnate, a minimizat pericolul social al faptei sale și a distorsionat inițial cronologia faptică, demonstrează că acesta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate. Instanța a apreciat că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment, sens în care a menținut sancțiunea amenzii pe care o apreciază ca legală și întemeiată.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele care au fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunilor aplicate prin actul sancționator contestat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul F_____ A____ solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție atacat și a sancțiunilor dispuse.

În motivarea opțiunii sale procesuale petentul a susținut în continuare că nu înțelege să conteste procesul verbal sub aspectul sancțiunii aplicate pentru depășirea vitezei legale pe care nu contestă. Cu privire la refuzul de a prezenta actele de identitate agentului constatator, această conduită, susține petentul apelant, a fost de fapt un protest față de conduita polițistului, care la cererea petentului a refuzat să se legitimeze, deși avea această obligație prealabilă.

În drept se invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Prin întâmpinare intimatul I.P.J. H________ a solicitat respingerea apelului petentei apreciind hotărârea instanței de fond temeinică și legală.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate prin apel, Tribunalul constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, contrar celor reținute de instanța de fond, în ce privește contravenția contestată, se reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită și a datei comiterii acesteia atrage nulitatea procesului-verbal, conform art. 17, nulitatea putând fi constatată și din oficiu.

În cauză, prin procesul verbal contestat, în ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, fapta descrisă de agentul constatator constă în aceea de „nerespectare a dispozițiilor agentului de circulație ce a constat în solicitare legală”.

O atare descriere a faptei imputate petentului apelant poate fi încadrată într-o varietate mare de acțiuni. Dispozițiile agentului constatator, conform atribuțiilor care i le conferă legea, pot fi multiple, fără ca prin interpretare să se poată ajunge la încadrarea juridică făcută de agentul constatator.

În aceste condiții, se poate concluziona că descrierea faptei imputate petentului nu răspunde exigențelor legii, astfel că în ce privește contravenția analizată procesul verbal este nul, cu toate consecințele pe care le atrage această sancțiune.

Astfel, va fi admis apelul petentului, va fi schimbată hotărârea instanței de fond în sensul admiterii în parte a plângerii petentului, cu consecința anulării în parte a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2013 cu privire la constatarea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din O.u.G. nr. 195/2002 și la aplicarea sancțiunii principale corespunzătoare cu amendă, precum și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.

Întrucât pârâta prin soluția preconizată intimatul este în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.proc.civ. o va obliga la cheltuieli de judecată către petent, reduse corespunzător pretențiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul petent F_____ A____ împotriva sentinței civile nr. 1454/2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o schimbă în tot în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul F_____ A____ în contradictoriu cu I.P.J. H________ și drept urmare:

Anulează în parte procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2013 cu privire la constatarea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 și la aplicarea sancțiunii principale corespunzătoare cu amendă, precum și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.

Menține în rest procesul verbal atacat.

Obligă intimatul să plătească apelantului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2014

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I______ MariusOțel D_____

Încetat delegarea

Președinte Tribunal

T______ C_____ M______

GREFIER,

B___ A______ E____

I.M./B.A.E.- red. 4 ex. – 13.12.2014

- jud. fond – M_______ T______