R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1711/A

Ședința publică din data de 14 octombrie 2015

Tribunalul, constituit din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier N______ - L_____ B______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul S___ V_____ L________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Zarcula Ines, în reprezentarea apelantului lipsă, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că a fost anexat la dosar procesul-verbal încheiat la 29.09.2015, prin care s-a învederat, de către grefierul-șef al Secției de C_________ Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului T____, că la verificarea în baza de date a Direcției pentru Evidența și Administrarea Bazelor de Date nu s-a identificat numitul I______ I__, având CNP xxxxxxxxxxxxx, rezultatele afișate necuprinzând nicio persoană născută în anul 1983 care să poarte acest nume.

Reprezentanta apelantului arată că nu are excepții de invocat, cereri de formulat, nici probe de propus, în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, admiterea plângerii contravenționale, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care au fost dovedite, să se constate că procesul-verbal este nul, că asistentul-martor nu există, și că martorul audiat în primă instanță a arătat că apelantul nu a adus injurii reprezentanților Administrației Domeniului Public.

TRIBUNALUL,

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr xxxxx/18.11.2014 pronunțată în dosar nr XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S___ V_____ L________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean T____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ PF nr. xxxxxxx, încheiat la data de 02.09.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 02.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, în baza dispozițiilor art. 3, alin 1 lit. b din legea 61/1991 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din același act normativ.

S-a reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că în data de 02.09.2014, ora 10.00, pe _________________________________ Timișoara, petentul a adresat expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență lucrătorilor Administrației Domeniului Public care doreau să ridice autoturismul petentului staționat neregulamentar

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.

Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Motivul de nelegalitate invocat de petent, constând în omisiunea de a fi menționat cel de-al doilea prenume al petentului în cuprinsul procesului verbal, nu a putut fi reținut de către instanța de fond, această omisiune neputând fi asimilată lipsei numelui și prenumelui contravenintului, câtă vreme în cuprinsul procesului verbal contestat este menționat codul numeric personal al acestuia, aspect care înlătură orice îndoială cu privire la identitatea contravenientului.

Celălalt motiv de nulitate invocat de petent, constând în lipsa indicării, în cuprinsul procesului verbal, a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva procesului verbal și a organului la care trebuie depusă nu face parte din categoria limitativ prevăzută de art. 17 din OG 2/2001, care atrage nulitatea absolută a procesului verbal. Acest motiv de nelegalitate invocat de petent se sancționează cu nulitatea relativă, în măsura dovedirii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, or, în prezenta speță, petentul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, care să justifice anularea procesului verbal, instanța reținând legalitatea procesului verbal contestat

Criteriile alternative la care CEDO a raportat definiția noțiunii de „materie penală” sunt: criteriul calificării interne, al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii.

Observând cele trei criterii indicate de Curte, precum și principiile orientative creionate în cauza N_______ G_______ c. României, instanța de fond a reținut că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noțiunea distinctă de „materie penală”, deoarece prevederea legală care vizează obligația de a se abține de la proliferarea de injurii și amenințări la adresa unei persoane nu se adresează unei categorii speciale de persoane, ci tuturor cetățenilor și sancțiunea aplicată nu are drept scop acoperirea unui prejudiciu material, ci împiedicarea comiterii unor fapte similare, ceea ce îi conferea un caracter punitiv.

În cauza N_______ G_______ c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”

Totodată, în cauza A_____ contra Romaniei și, mai recent, în cauza P__ I___ contra României, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea și Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60)

În cazul de față, având în vedere faptul că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicate petentului, instanța a apreciat că prezumția de veridicitate poate fi aplicată, fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care faptele contravenționale sunt constatate prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statele, că prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput. În acest sens s-a pronunțat recent și CEDO în cauzele H______ contra României și N_______ G_______ contra României.

Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța a apreciat că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.

În ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, instanța i-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le-a apreciat pertinente, context în care instanta a încuviințat proba cu înscrisurile și proba cu martorul Stornica S_____, propuse de petent.

Din declarația martorului a rezultat că ar fi avut loc o discutie în contradictoriu între petent și agentul constator, martorul declarand ca “politistul a avut o atitudine autoritara și petentul nu s-a lasat intimidat”, ceea ce contrazice sustienerile petentului care arată: “am rugat agenții constatatori să nu procedeze la efectuarea acestei măsuri”, adică la măsura ridicării autovehiculului, ceea ce formează convingerea instanței că petentul este nesincer și se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, fapta contraventionala fiind de altfel constatată personal de agentul constator iar declarația martorului, deși apreciată de instanță, în ansamblu, ca fiind făcută pro cauza, contrazice, de asemenea, starea de fapt prezentată de petent.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petent.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel petentul S___ V_____-L________, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, respectiv, anularea procesului verbal atacat, ca netemeinic și nelegal, cu consecința exonerării de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căi de atac, apelantul arată că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat criticile sale referitoare la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție atacat și de asemenea și cele de pe fondul cauzei.

În conformitate cu art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: „data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (...) termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.

În procesul verbal nu se menționează calea de atac împotriva procesului verbal de contravenție și nici organul la care trebuie depusă.

De asemenea, în art. 17 din OG nr. 2/2001 se prevede sub sancțiunea nulității faptul că procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă în mod obligatoriu numele și prenumele contravenientului. Astfel, solicită a se observa că în procesul-verbal de contravenție este trecut numele și prenumele de S___ V_____. Din copia cărții sale de identitate depuse la dosarul de fond rezultă în mod indubitabil faptul că numele său este S___ V_____-L________, S___ V_____ fiind de fapt tatăl său, căruia i-au și fost comunicate cele două procese verbale, acesta semnând de primire, fără probleme.

Agentul constatator avea obligația să menționeze numele corect, toate datele de identitate ale sale, sens în care anexează la dosar practică judiciară prin care a fost constatată nulitatea procesului-verbal de contravenție în astfel de situație.

Raportat la cele menționate mai sus, solicită a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție atacat, în principal raportat la dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la numele și prenumele contravenientului, coroborat și cu celelalte lipsuri ale procesului-verbal pe care le-a prezentat.

În fapt, în data de 02.09.2014, apelantul arată că a fost sancționat contravențional pentru staționarea autovehiculului pe __________________________________, într-o zonă în care acționa indicatorul "oprire interzisa", ocazie cu care i-a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, proces verbal ce nu face obiectul prezentului dosar, însă pe care l-a anexat în probațiune. În momentul în care a ajuns la autovehiculul său, a observat ca acesta urma să fie ridicat de către ADP Timișoara, ca urmare a staționarii neregulamentare. Ajuns la fața locului înainte de ridicarea autovehiculului, a rugat agenții procedurali să nu procedeze la efectuarea acestei măsuri, întrucât urmează să plece cu autovehiculul din locul staționării, lucru pe care l-a și realizat. Ca urmare, i s-a încheiat efectiv procesul verbal pentru staționarea neregulamentară, comunicându-i-se că urmează să îi fie trimise prin poștă. Menționează că organul constatator a părăsit locul înaintea apelantului.

În data de 08.09.2014 i-au fost comunicate tatălui său, numitul S___ V_____, două procese verbale de contravenție. Primul dintre ele, _________ nr. xxxxxxx/02.09.2014, pentru staționarea neregulamentară a autovehiculului apelantului, faptă pe care a recunoscut-o prin achitarea amenzii în chiar ziua următoare a comunicării procesului, dovada în acest sens fiind chitanța nr. xxxxxxx/09.09.2014 depusă la dosar.

Al doilea proces verbal care i-a fost comunicat și despre care nu avea cunoștință este cel atacat prin prezenta plângere contravențională, și anume procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/02.09.2014, prin care a fost sancționat cu amenda în cuantum de 500 lei pentru încălcarea art. 2 pct. 1 din Legeo 61/1991. Acest proces verbal a fost întocmit în mod bizar în exact același moment în care a fost întocmit și cel pentru staționare neregulamentară, dovadă în acest sens fiind ora indicată pe cele două procese și anume 10:20. În cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a consemnat faptul că apelantul ar fi adresat expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență lucrătorilor Administrației Domeniului Public Timișoara.

Un aspect important pe care solicită instanței a-l avea în vedere, raportat la nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, este faptul că este menționat în cuprinsul acestuia că apelantul nu a fost de față la întocmirea lui și, cu atât mai mult, nu a fost de față nici la întocmirea primului proces-verbal de contravenție cu privire la staționarea neregulamentară.

În aceste condiții, apelantul nu înțelege de ce a fost sancționat pentru adresarea de expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență, dacă nici măcar nu a fost prezent.

Ba, mai mult decât atât, dacă nu a fost prezent, apelantul se întreabă de unde au avut datele necesare să completeze primul proces verbal de contravenție.

În acest sens, solicită a se observa din întâmpinarea depusă de către intimat la dosarul de fond, că acesta recunoaște că petentul a fost de față și mai mult decât atât chiar în prima pagină se specifică: „în momentul în care lucrătorii ADP efectuau filmarea autoturismului parcat neregulamentar [...] la mașină a sosit proprietarul [...] petentul a fost identificat de polițist.”

În aceste condiții, apelantul se întreabă care este motivul pentru care pe ambele procese verbale de contravenție întocmite în același moment (ora 10 și 20, specificată pe acestea) apare consemnat faptul că apelantul nu a fost de față, din moment ce chiar intimata spune că polițistul l-a legitimat.

Apare astfel mai mult decât evident faptul că procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit în mod nelegal și netemeinic. Un alt aspect de care solicită apelantul să se țină cont, este faptul că procesul-verbal pe care l-a anexat ca probă la dosarul de fond nu este semnat de către acesta, dar nici nu conține date referitoare la existența vreunui martor, în schimb, procesul verbal de contravenție atacat (întocmit în același timp cu primul) este susținut de un martor numit I______ I__.

După cum a menționat și mai sus, apelantul a revenit la mașină chiar în momentul în care lucrătorii ADP Timișoara se pregăteau să-i ridice autovehiculul. Nu a adresat expresii jignitoare, nu i-a amenințat în vreun fel, singurul lucru pe care l-a spus acestora a fost solicitarea de a nu proceda la ridicarea mașinii întrucât este prezent acolo, la fața locului, și urmează să plece, motiv pentru care nu se mai impunea măsura ridicării autovehiculului.

În fața primei instanțe, a fost audiat martorul Stoenica Ș_____, prezent la fața locului, în momentul săvârșirii așa-zisei fapte contravenționale. Instanța de fond a înlăturat, însă, declarația acestuia, considerând că a fost făcută pro causa și, de asemenea, susține aceasta că declarația ar fi contravenit stării de fapt prezentate de către apelant.

Apelantul solicită a se ține cont de faptul ca martorul audiat a declarat că a existat o discuție contradictorie între apelant și lucrătorii ADP, însă sub nici o formă nu a declarat faptul că apelantul ar fi adresat expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență acestora.

În mod nejustificat, prima instanță nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii de ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, deoarece la o atentă analizare și apreciere a acestora, se poate observa cu ușurință că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod nelegal și netemeinic, existând numeroase neconcordanțe între cele cuprinse în acesta și cele ce afirmă intimata în întâmpinarea depusă.

Mai mult decât atât, în cadrul primului proces verbal de contravenție (cel referitor la staționarea neregulamentară), agentul constatator face referire la o filmare ADP și la faptul că apelantul era în grabă și nu a așteptat întocmirea procesului-verbal. A solicitat în fața instanței de fond să pună în vedere intimatei să depună la dosar aceasta filmare ADP (folosită ca mijloc de probă în cadrul procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx și întocmit în același moment cu cel atacat prin prezenta plângere) precum și toate actele și probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, pentru a putea stabili în mod exact faptul că apelantul nu a adresat expresii jignitoare și că procesul verbal a fost întocmit în mod nelegal, pentru o faptă care nu exisă, însă fără succes.

Apelantul reiterează această solicitare și în fața instanței de apel, solicitând să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei filmarea ADP care reprezintă conform celor declarate de aceștia proba în susținerea săvârșirii faptei de către apelant.

În același sens, consideră necesar a se audia martorul asistent care a semnat procesul-verbal de contravenție atacat, și anume numitul I______ I__, care cu siguranță poate lămuri instanța cu privire la faptele petrecute, deoarece în aceeași măsură și apelantul consideră că martorul asistent a fost adus pro causa, ba chiar mai mult, nici nu a fost de față la momentul săvârșirii așa-zisei fapte contravenționale.

Raportat la aceste aspecte, solicită a se observa că reiese în mod evident faptul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în mod nelegal și netemeinic, neexistând nici o probă din care să reiasă aspectele reținute de agentul procedural.

De observat că în conformitate cu art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local.”

În speță, condițiile stabilite de lege pentru existența acestei contravenții nu sunt îndeplinite, apelantul nu a săvârșit această contravenție, așa cum a arătat și mai sus, iar în ceea ce privește vinovăția, aceasta iese din discuție, atâta timp cât nu acesta a săvârșit contravenția.

În drept, invocă: Legea nr. 61/1991, OG nr. 2/2007, art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.

Intimatul IPJ T____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat; menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o consideră temeinică și legală.

Intimatul apreciază că motivele învederate instanței de judecată sunt neîntemeiate, apelantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, solicită a se observa că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptata la instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este întemeiat.

În acest sens, se va reține că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 02.09.2014, petentul apelant a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, în baza dispozițiilor art. 3, alin 1 lit. b din legea 61/1991 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din același act normativ.

S-a reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că în data de 02.09.2014, ora 10.00, pe _________________________________ Timișoara, petentul ar fi adresat expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență lucrătorilor Administrației Domeniului Public care doreau să ridice autoturismul petentului staționat neregulamentar.

Se observă însă de către tribunal că, materialul probator administrat în cauză este de natură a crea un serios dubiu asupra realității stării de fapt, astfel cum a fost reținută prin procesul-verbal de contravenție.

Astfel, din cuprinsul raportului agentului constatator – f. 16 fond – reiese că fapta ce se pretinde a fi săvârșită de petent a fost înregistrată audio-video de către lucrătorii ADP. La solicitarea instanței, conducerea ADP a comunicat, prin adresa afltă la f. 18, că nu este în măsură să comunice amintita înregistrare, „întrucât nu s-a mai impus arhivarea ei”, întrucât petentul s-a prezentat la mașină înainte de începerea operațiunii de ridicare, iar polițistul nu a mai dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării mașinii. Astfel, apare un prim dubiu asupra existenței și realității faptelor reținute prin procesul-verbal de contravenție, întrucât lipsește mijlocul de probă de natură a proba starea de fapt descrisă de agentul constatator.

Un alt aspect de natură a arunca o îndoială serioasă asupra realității celor consemnate în procesul-verbal de contravenție este împrejurarea că martorul asistent indicat în procesul-verbal de contravenție, I______ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, din procesul-verbal de verificare în bazele de date ale Direcției pentru Evidența și Administrarea Bazelor de Date, rezultând că în evidențe nu există nici o persoană I______ I__, născută în anul 1983.

Pe de altă parte, petentul a dovedit cu martorul S_______ S_____ o stare de fapt contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție, respectiv că între petent și polițist au avut loc discuții contradictorii, însă că petentul nu a acresat nici un fel de injurie sau amenințare la adresa polițistului sau a lucrătorilor ADP, dovedind astfel o stare de fapt contrară celei reținute prin procesul-verbal de sancționare, împrejurare care se alătură celor relevate mai sus.

Pentru aceste considerente, apelul declarat în cauză de către petent urmează a fi admis, cu consecința schimbării în tot a sentinței judecătoriei, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul S___ V_____ L________, identificat cu carte de identitate având cod numeric personal xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, _______________________. 1, ____________________, la Cabinet de avocat H_______ O___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, ____________________. 44-46, județul T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Modifică în tot sentința apelată, în sensul că admite plângerea contravențională.

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 02.09.2014, emis de intimată.

Obligă pârâta să plătească reclamantului 40 de lei, cheltuieli de judecată în fond și apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____-T____ CHIOREANIULIANA T____

GREFIER,

N______-L_____ B______

Red.. M.T.C. ……..

Tehnored. N.L.B. 26 Octombrie 2015/ 4 ex. / s.m. 1 ex./ ___________________>

Prima instanță – Judecătoria Timișoara – judecător R_____ R_____