ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1215/APCA

Ședința publică din data de 15.09.2015

Completul constituit din:

Președinte – C_______ N_____

Judecător – A________ L____ N_____

Grefier – M______ G________

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul petent A____ M_____ T______, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C__. Av. P_____ L____ cu sediul în București, Bv. Timișoara, nr. 61, _____________, _______________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 617/24.04.2015 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ cu sediul în C________ _____________________, județul C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant av. L____ P_____, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Reprezentantul apelantului având cuvântul arată că nu mai sunt alte solicitări.

Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.

Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 15.09.2015 și acordă cuvântul pentru dezbateri

Având cuvântul apărătorul apelantului formulează concluzii de admitere a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și a respins plângerea ca fiind tardivă. Arată că plângerea împotriva procesului verbal contestat a fost depusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege și instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 2548 din Codul de procedură civilă.

Față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 28.10.2014 petentul A____ M_____ T______, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M_________ A_________ Interne-Serviciul Rutier C________-Inspectoratul de Poliție al Județului C________ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, emis de intimat la data de 31.07.2014, respectiv a solicitat instanței repunerea în termenul de exercitare a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx .

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că înțelege să conteste procesul-verbal de contravenție pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx emis de intimat la data de 31.07.2014, fila 10-11 dosar Judecătoria C________.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 28.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, la care a anexat documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, iar pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C________, fapta contravențională fiind comisă pe DN 39 KM 32+500 m, sens în care a solicitat declinarea în favoarea Judecătoriei M_______.

Prin sentința civilă nr. 2533 pronunțată la data de 05.03.2015 Judecătoria C________ a admis excepția necompetenței teritoriale și și-a declinat competența de soluționare a dosarului XXXXXXXXXXXXXX în favoarea Judecătoriei M_______.

Prin Sentința civilă 617/24.04.2015, Judecătoria M_______ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind tardiv formulată, reținând următoarele :

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 31.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

Împotriva procesului-verbal anterior menționat petentul a formulat plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub numărul xxxxx/212/2014.

Prin Încheierea nr. xxxxx/06.10.2014 plângerea petentului a fost anulată pentru neîndeplinirea de către petent a obligației de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei.

Împotriva acestei încheieri, petentul nu a formulat cerere de reexaminare însă la data de 29.10.2014 a formulat o nouă plângere împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, plângere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub numărul XXXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința civilă nr. 2533/05.03.2015 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei M_______.

În drept, potrivit art. 31 al. 1 din OUG nr. 2/2001 ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.˝

Instanța a reținut că natura juridică a termenului de 15 zile pentru formularea plângerii este cea a unui termen de decădere. Acest termen începe să curgă de la două momente alternative prevăzute de text și anume, momentul înmânării, respectiv, momentul comunicării procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii.

Instanța a constatat că procesul-verbal atacat a fost înmânat petentului la momentul întocmirii de către agentul constatator, astfel încât termenul de 15 zile curge de la acest moment.

Conform art. 2550 al. 2 Cod civil ,, organul de jurisdicție este obligat să invoce și să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu în discuție, cu excepția cazului când acesta privește un drept de care părțile pot dispune în mod liber.˝

Potrivit art. 34 al. 1 din OG 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângere poate trece la administrarea de probe și soluționarea plângerii numai ,,după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen˝.

Coroborând dispozițiile expuse anterior și apreciind că termenul de 15 zile reglementat de art 31 al.1 din OG 2/2001 nu privește un drept de care părțile pot dispune în mod liber, instanța a constatat că legiuitorul permite judecătorului invocarea din oficiu a excepției tardivității plângerii .

În privința susținerilor reprezentatului petentului instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate astfel încât a procedat la înlăturarea acestora, reținând următoarele.

Conform dispozițiile art. 2539 alin. 2 din Codul civil: ,,prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau anularea a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă”.

Instanța a constatat că în materia decăderii legiuitorul a stabilit reguli speciale.

Astfel, conform art. 2548 al 1 Cod civil ,, termenele de decădere nu sunt supuse suspendării și întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.˝

Instanța a constatat că OG 2/2001 ce reprezintă legea aplicabilă în domeniul plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, nu cuprinde dispoziții derogatorii de la cele stabilite prin codul civil, astfel că termenul de 15 zile nu este supus instituției întreruperii și nici a celei ce privește suspendarea termenelor.

Instanța a reținut că prima plângere formulată de către petent împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx a fost anulată ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru.

Cu toate acestea, în cauza de față, așa cum a precizat anterior, instanța a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 2539 alin. 2 din Codul civil. Aspectul că petentul a mai formulat o cerere cu același obiect, cerere care a fost anulată, nu este de natură să atragă incidența dispozițiilor reglementate în materia prescripției dreptului la acțiune, câtă vreme nu a fost respectat termenul de 15 zile impus de art. 31 al 1 din OG 2/2001.

În opinia instanței, acest termen trebuia respectat de către petent indiferent de soluția adoptată asupra plângerii anterioare.

Prin neachitarea taxei de timbru aferentă primei cereri de chemare în judecată și formularea unei noi cereri după trecerea termenului de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal cu invocarea dispozițiilor art. 2539 alin. 2 din Codul civil, instanța a apreciat că petentul se prevalează chiar de culpa sa în susținerea solicitării de respingere a excepției invocate din oficiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 02.06.2015.

În susținerea apelului invocă apelantul dispozițiile art. 2539 al.2 , respectiv art. 2548 al.3 c.civil, apreciind în sensul că și în privința termenelor de decădere se aplică regula potrivit cu care dacă în termen de 6 luni de la data anulării unei cereri introdusă în termen legal de decădere se depune o nouă plângere, aceasta va fi considerată ca fiind introdusă în termen legal astfel cum a fost introdusă prima cerere.

Cum prima cerere a fost introdusă în termen legal, împrejurare că aceasta a fost anulată este acoperită prin prevederea legală care permite introducerea unei noi cereri în termen de 6 luni de la data anulării acesteia.

În mod eronat instanța a apreciat că dispozițiile privind prescripția dreptului la acțiune nu se aplică întrucât acestea au aplicabilitate și în situația termenului de decădere. De asemenea, se arată că incidența dispozițiilor art. 2548 al.3 c.civil nu a fost analizată de către prima instanță și nici nu a fost înlăturată.

Solicită apelantul și repunerea în termenul de exercitare a contestației împotriva procesului verbal de contravenție în temeiul disp. art. 186 c.proc.civ coroborat cu art. 2539 al.2 c.proc.civ, apreciind că în termen de 6 luni de la data la care hotărârea de anulare a rămas definitivă are posibilitatea de a introduce o nouă contestație ce va întrerupe termenul de prescripție dacă va fi admisă.

Pe fond apreciază în sensul că procesul verbal de contravenție este nelegal motivat de faptul că limita de viteză în afara localității nu este de 50 km/h, or, la data de referință se deplasa în afara localității. Vehiculul rula cu o viteză redusă întrucât împreună cu petentul se afla și familia acestuia , iar agentul constatator care nu a constatat fapta, ci doar a aplicat sancțiunea nu a prezentat dovada înregistrării vitezei.

Apreciază că se impune ca agentul constatator să atașeze fotografia radar, dovada verificării metrologice a aparatului care a măsurat viteza și autorizația de operator radar a agentului constatator. În referire la procesul verbal arată că acesta conține mențiuni ilizibile relativ la descrierea faptei cu indicarea actului normativ pentru aplicarea sancțiunii, precum și la identitatea și gradul profesional ale agentului constatator, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia potrivit art. 17 din OG 2/2001. De asemenea, sunt ilizibile cu privire la instanța la care plângerea contravențională se depune și nu sunt cuprinse mențiuni relativ la instituția din care face parte agentul constatator ceea ce atrage sancțiunea nulității potrivit art. 16 din OG 2/2001.

În drept au fost invocate disp. art 31 și urm din OG 2/2001, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 31.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 cu referire la art. 102 al.3 lit. e din OUG 195/2002.

În referire la criticile formulate apreciază apelantul în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut asupra excepției tardivității, solicitând totodată repunerea în termenul de formulare a contestației prin raportare la disp. art 186 c.proc.civ coroborat cu art. 2539 al.2 teza finală. De asemenea, formulează apelantul critici relativ la temeinicia și legalitatea procesului verbal , astfel cum acestea au fost enunțate în cuprinsul motivelor de apel.

Relativ la criticile privind soluționarea excepției de tardivitate a plângerii contravenționale și solicitarea de repunere în termen , instanța reține următoarele :

Potrivit art 31 alin 1 din OG2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Textul instituie un termen imperativ, de decădere ca sancțiune a nerespectării termenului stabilit de lege pentru formularea plângerii, condiționat, in cazul înmânării actului contestat, de semnătura contravenientului, ca fapt doveditor al însușirii conținutului procesului verbal cat si al primirii acestuia.

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri îndreptate împotriva unui proces verbal de contravenție are obligația de a verifica dacă aceasta a fost depusă în termenul defipt de lege, normele care stabilesc termenul de formulare și depunere a plângerii fiind de ordine publică.

După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal acesta a fost încheiat în prezenta petentului și comunicat acestuia la data de 31.07.2014, dată de la care potrivit dispozițiilor anterior enunțate începe să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale.

Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. xxxxx/212/2014, soluționată în sensul anulării potrivit art. 200 al.3 c.proc.civ prin Încheierea xxxxx/06.10.2014, necontestată.

Petentul a formulat o nouă plângere la data poștei 24.10.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, competența de soluționare fiind declinată în favoarea Judecătoriei M_______ prin Sentința civilă 2533/05.03.2015.

Prin Sentința 617/24.04.2015, Judecătoria M_______ a dispus în sensul respingerii plângerii ca fiind tardiv formulată, reținându-se promovarea plângerii contravenționale cu depășirea termenului instituit prin dispozițiile legale anterior citate..

Potrivit poziției procesuale exprimată de apelant în cauză în cauză prin raportare la disp. art. 2539 al.2 teza finală C.civil în termen de 6 luni de la data la care hotărârea de anulare a rămas definitivă există posibilitatea de a introduce o nouă contestație care va întrerupe termenul de prescripție dacă noua cerere va fi admisă.

După cum a reținut prima instanță prin raportare la prevederile art. 2548 al.1 c.civil , termenele de decădere nu sunt supuse suspendării sau întreruperii, dacă prin lege nu se dispune astfel, iar legea specială, respectiv OG 2/2001, aplicabilă în materia plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravențiilor nu cuprinde dispoziții derogatorii.

Sunt de asemenea de remarcat disp. art. 185 c.proc.civ potrivit cu care(1) când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului în afară de cazul în care legea dispune astfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Astfel se apreciază în sensul că în mod corect a reținut prima instanță asupra incidenței dispozițiilor disp.art. 2539 respectiv art. 2548 c.civil, cu referire la decădere ca sancțiune de drept substanțial, respectiv asupra termenelor de prescripție, aspect față de care cererea de repunere în termen apare ca neîntemeiată, nefiind probată îndeplinirea condițiilor impuse prin disp. art. 186 c.proc.civ.

Dând eficiență considerentelor de fapt și drept expuse, instanța apreciază asupra caracterului neîntemeiat al criticilor formulate, în mod corect prima instanță apreciind asupra excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale, urmând ca în temeiul disp. art. 480 al.1 să se dispună respingerea ca nefondat a apelului promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de petentul A____ M_____ T______, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C__. Av. P_____ L____ cu sediul în București, Bv. Timișoara, nr. 61, _____________, _______________ în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ cu sediul în jud. C________ _____________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.09.2015.

P_________, JUDECATOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

M______ G________

Jud.fond.T-L.A________

Tehnoredactl.jud.C.N_____/2 ex./16.10.2015

Emis 2 __________