Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 1357/R/2014

Ședința publică din data de 25 Iunie 2014

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE M____-F________ B____

Judecător I_____ P__________

Judecător G_______ O______ O___

Grefier R_____ B_____ M_______

Pe rol se afla judecarea recursului formulat de recurentul S_______ N______ împotriva Sentinței civile nr. 156/10.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, privind și pe intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art.159¹ alin. 4 Cod proc. civ. raportat la art. 2 pct.3 Cod proc. civ.

Totodată instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatului și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 156/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj napoca în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petentul S_______ N______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de către intimat la data de 06.07.2012, petentul a fost sancționat pentru că la aceeași dată ora 19, 09 a circulat cu autoturismul fără a respecta culoarea roșie a semaforului, in Cluj-N_____ pe __________________ asemenea, s-a reținut că petentul vorbea la telefonul mobil fără a avea un dispozitiv ”maini libere”. Faptele sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, precum și de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002.

Potrivit disp. art. 100 alin. 3 lit. d și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002„ nerespectarea semnificatiei culorii rosii a semaforului “, precum și ”folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevãzute cu dispozitive de tip "mâini libere" constituie contravenții.

Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, instanța este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională sub aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia.

Astfel, procedând la examinarea procesului verbal încheiat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).

Instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.

Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.

Instanța a reținut că sustinerile petentului cu privire la o altă stare de fapt sunt neîntemeiate, în conditiile în care agentul constatator a constatat prin propriile-i simțuri fapta și nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal.

Ținând cont de probatoriul administrat, de împrejurarea că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal, instanța a reținut că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic.

De asemenea, sanctiunea aplicata este in limitele prevazute de OUG nr. 195/2002, îndreptată spre minim, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei și fiind de natură să îndeplinească functia de prevenire și punitivă la care tinde orice sanctiune, astfel că, si din acest punct de vedere, procesul verbal apare ca temeinic si legal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S_______ N______ solicitând modificarea în sensul admiterii plângerii contravenționale, constatarea nulității procesului verbal contestat, iar în subsidiar constatarea netemeiniciei procesului verbal, anularea acestuia, exonerarea sa de obligația de plată a amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

A menționat recurentul că, hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, fiind incident motivul de rcurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ.

A arătat că, în mod greșit s-a susținut că, procesul verbal face dovada prin el însuși a faptei presupus a fi comise, deși la dosar nu există nicio probă în acest sens. Fiind de bună credință, a intenționat să solicite în probațiune efectuarea unei adrese către intimat pentru a depune la dosarul cauzei CD –ul cuprinzând înregistrarea video din ziua și ora menționată pe procesul verbal contestat. Prin urmare, în situația în care s-ar fi putut prevala de imaginile stocate, ar fi avut posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția. Singura probă pe care a înțeles să o propună se află în posesia reclamatei, însă aceasta nu a înțeles să o depună la dosar, negându-i posibilitatea de a-și dovedi temeinicia susținerilor.

A arătat că este de religie ortodox, iar familia sa face parte dintr-o comunitate restrânsă care înțelege să respecte tradiția creștinească după ritul vechi astfel încât Crăciunul și Anul Nou se sărbătoresc în intervalul 07 ianuarie – 15 ianuarie, iar în acest interval se afla în concediu de odihnă cu familia în județul Maramureș.

A mai menționat că, procesul verbal nu face dovada prin el însuși a săvârșirii faptei, iar prezumția de legalitate de care se bucură este contrară prezumției de nevinovăție, sens în care s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ contra României. CEDO a considerat că, sistemul procedural român în materie contravențională având la bază principii de procedură civilă ce impun celui care deschide o procedură judiciară să probeze veridicitatea spuselor este contrar prezumției de nevinovăție.

Agentul constatator i-a îngrădit dreptul garantat de art. 16 al 7 din OG 2/2001, dat fiind faptul că, a refuzat consemnarea completă a obiecțiunilor pe care le-a formulat cu privire la constatarea și sancționarea faptei descrise, fapt ce rezultă din procesul verbal în care s-a consemnat doar „ m-ați oprit că am(…)semafor pe roșu” fiind evident caracterul incomplet al celor consemnate.

Referitor la descrierea faptei, a arătat că, raportat la caracterul neinteligibil al celor consemnate, îi sunt prejudiciate drepturile garantate de lege, inclusiv dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la starea de fapt constatată prin intermediul plângerii contravenționale, întrucât nu pot fi comparate în mod corespunzător cele consemnate în procesul verbal cu circumstanțele reale de fapt în care a fost săvârșită contravenția, astfel încât îi este suprimat dreptul la apărare fiind evidentă existența unei vătămări ce rezultă din caracterul ilizibil al scrierii la secțiunea destinată descrierii faptei. Imposibilitatea de descifrare a celor consemnate echivalează cu lipsa totală a acestei descrieri, fiind încălcate prevederile art. 16 al. 1 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei a menționat că, fapta constatată prin procesul verbal ce face obiectul plângerii contravenționale nu este doar nelegal, dar și netemeinic, întrucât fapta constatată nu intră în sfera ilicitului contravențional.

A arătat că, nu a încălcat prevederile legislației rutiere prin traversarea intersecției pe culoarea roșie, dat fiind faptul că, această conduită nu a avut ca finalitate coliziunea cu un alt autoturism care circula, la fel în mod regulamentar dintr-o altă direcție, fapt ce s-ar fi realizat dacă ar fi trecut pe culoarea roșie așa cum s-a reținut în procesul verbal.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Acest act administrativ de sancționare nu trebuie însă să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară. În ceea ce privește invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) că nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională.

Așadar, în mod corect și în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut prima instanță faptul că, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, în sensul că, până la proba contrarie se consideră că exprimă adevărul.

Conform prevederilor art.129 al. 1 c.pr.civ. partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege. Recurentul a susținut în motivarea recursului faptul că, în perioada 07 ianuarie – 15 ianuarie 2013 se afla în concediu de odihnă în județul Maramureș, însă nu a înțeles să formuleze în fața primei instanței o cerere de amânare pentru termenul de judecată din 10.01.2013, astfel că, în mod corect și în acord cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 s-a procedat la judecarea plângerii contravenționale în lipsa petentului. Totodată, prima instanță a argumentat că, efectuarea unei adrese la Primăria municipiului Cluj care gestionează înregistrările de la punctele fixe din trafic nu este utilă deoarece acestea se păstrează doar 15 zile de la momentul înregistrării lor. Susținerea recurentului în sensul că, în spețe similare astfel de înregistrări au fost depuse la mai multe luni de la presupusa comitere a faptei nu au fost susținute de nicio probă, neputând fi luate în considerare.

Înregistrările video de la punctele fixe din trafic la care face referire recurentul nu se află în posesia intimatului I____________ de Poliție al Județului Cluj, ci în posesia Primăriei Municipiului Cluj N_____, astfel încât intimatul nu avea nici posibilitatea și nici obligația de a le depune la dosar. În aceste condiții, revenea recurentului sarcina de a depune diligențe în vederea păstrării înregistrărilor pentru a-și proba susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.

În cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a consemnat la rubrica „ alte mențiuni” obiecțiunile recurentului constând în „ m-ați oprit pentru că am trecut la două semafoare pe roșu”, astfel încât este neîntemeiată susținerea în sensul că s-a refuzat consemnarea completă a obiecțiunilor sale. Oricum, neconsemnarea tuturor obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal decât în cazul în care creează petentului vreo vătămare, dovedită în condițiile art. art.105 alin.2 Cod Procedură Civilă, nulitatea virtuală fiind relativă în acest caz, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii. Petentul nu a dovedit o astfel de vătămare. Mai mult, pe calea plângerii contravenționale, petentul avea posibilitatea de a își face toate apărările și de a prezenta toate obiecțiunile cu privire la faptă, dreptul său la apărare fiind astfel respectat.

Sunt neîntemeiate susținerile recurentului cu privire la caracterul ilizibil al descrierii faptei, în condițiile în care din procesul verbal rezultă foarte clar faptele pentru care a fost acesta sancționat. Astfel, la rubrica destinată descrierii faptei din actul de constatare și sancționare a contravenției s-a consemnat că, în data de 06.07.2012, ora 19, 09 a circulat cu autoturismul prin Piața A____ I____, iar la intersecția cu __________________ virat la stânga spre ________________________ a respecta culoarea roșie a semaforului. De asemenea, s-a reținut că petentul vorbea la telefonul mobil fără a avea un dispozitiv ”maini libere”, faptele fiind prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, precum și de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002.

Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, iar prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată, veridicitatea constatărilor personale ale agentului de poliție neputând fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.

Așadar, nefiind incident niciunul dintre motivele invocate de recurent, în baza art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul declarat de recurentul S_______ N______ împotriva sentinței civile nr. 156/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul S_______ N______ împotriva sentinței civile nr. 156/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 Iunie 2014.

Președinte, M____-F________ B____	Judecător, I_____ P__________	Judecător, G_______ O______ O___
	Grefier, R_____ B_____ M_______

Red. Dact. GOO 2 ex /10.07.2014/ Judecător fond D______ C_____.