ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1320 A

Ședința publică din data de 16 decembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : M_____ I___

S-au luat în examinare apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___ și apelul incident formulat de petentul C_____ V___ O_______ împotriva sentinței civile nr. 4305 din 11.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă petentul - apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatului - apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Petentul – apelant solicită încuviințarea probei cu expertiza solicită și prin apelul formulat, iar în subsidiar dacă nu se încuviințează proba cu expertiza, solicită să se procedeze la vizionarea CD-ului în ședință publică.

Deliberând cu privire la proba științifică cerută prin apelul incident, supusă dezbaterii contradictorii a părților deja, instanța reține că înainte de toate trebuie făcută aplicarea dispozițiilor speciale privind judecata în apel de la art. 479 alin. 1) din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care instanța de apel este îndatorată în limitele cererii de apel să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, or din acest punct de vedere se constată că în ședința publică din 26.06.2015 în fața judecătoriei, partea petentă prin reprezentant a arătat într-o manieră expresă și care nu comportă nici un echivoc că nu mai susține cererea privind efectuarea expertizei inițial preconizate, situație în care prima instanță a luat act de aceasta și nici ulterior pe parcursul judecății și nici în ședința publică din 11.09.2015, când s-au pus concluziile, nu s-a reiterat justificat necesitatea acestei probe la care s-a renunțat în condițiile în care și petentul a fost prezent și asistat de avocat, astfel încât nu găsește nicio rațiune rezonabilă instanța de apel pentru care să ignore acestea și ea însăși să încuviințeze această probă chiar dacă ea a fost reiterată la finele cererii de apel în contextul în care este real că, calea ordinară de atac trebuie tranșată în limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat, dar nu numai, ci și în limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță conform art. 478 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, reținând finalmente și faptul că în speță nu sunt incidente prevederile finale de la art. 257 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă care reglementează renunțarea la probă, în sensul că renunțând petentul la aceasta partea potrivnică nu și-a însușit-o și nici ipoteza de la alin. 2 de la același text procedural ce reglementează numai o facultatea pentru judecător nu și o obligație în administrarea din oficiu a probei la care s-a renunțat, concluzie ce rezidă din nota pronunțat volitivă a predicatului „poate” utilizat cu titlu de tehnică legislativă de către legiuitor, astfel încât instanța respinge solicitarea părții privind expertiza.

Cât privește subsidiarul invocat astăzi, reține instanța că preconizata vizionare în ședință publică a CD-ului astăzi apare ca fiind superfluă câtă vreme în fața instanței de fond în ședința publică din 15.05.2015 în prezența petentului, reprezentantul acestuia a arătat fără nici un dubiu că a vizionat CD-ul, mai mult instanța a pus în discuție dacă ambele părți litigante l-au vizionat, și mai apoi în 26.06.2015, în ședință publică, încă o dată a dispus judecătorul amânarea judecății cu scopul precis din considerente ca petentul să poată el însuși, și nu numai reprezentantul său, să vizioneze CD-ul comunicat de instanță ce conține înregistrarea efectuată cu aparatul radar, iar în cele din urmă în ședința publică din 11.09.2015 alte cereri sub acest aspect nu s-au mai formulat și prin urmare, pentru toate aceste considerente, respinge și cererea subsidiară.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord partea cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.

Petentul apelant solicită admiterea apelului său și respingerea apelului intimatului, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 384 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4305 din 11.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul C_____ V___-O_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 14.01.2015, cu sancțiunea avertisment. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 14.01.2015, s-a constatat că la aceeași dată, ora 18:35, pe DN 69 Vinga, petentul a condus autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală pe acel sector de drum, fiind înregistrat de aparatul R____ montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, filmat video, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, fiind sancționat conform art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 877,5 lei și dispunându-se și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

Instanța a reținut că petentul a semnat procesul verbal în cuprinsul căruia este înscrisă mențiunea „am circulat cu 80 km/h. Echipajul agentului constatator era în mișcare și nu avea senzorul pornit. Agentul a refuzat să prezinte filmarea.”.

Examinând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că prin plângerea formulată, petentul a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, în sensul că nu a condus cu viteza de 104 km/h în momentul efectuării controlului, recunoscând și regretând că circula cu o viteză peste limita legală, dar depășirea fiind mai mică de 50 km/h.

Se arată în același timp că din examinarea filmării realizate la locul și în timpul săvârșirii faptei, depusă la dosar de către intimat, se observă că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în cuprinsul procesului verbal contestat, respectiv a condus cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum unde restricția era la 50 km/h.

Instanța a evidențiat că aparatul radar cu care s-a efectuat măsurarea deține buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 24.03.2013, cu valabilitate 1 an, iar petentul nu a dovedit nelegalitatea sau incorectitudinea acestei operațiuni de măsurare.

În consecință, instanța de fond a constatat că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, fapta acestuia constituind contravenția reținută și descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, raportat la prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, chiar dacă pericolul social al faptei săvârșite este unul ridicat, raportat la faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei atât în cuprinsul procesului verbal, precum și în fața instanței, prima instanță a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și de natură să atingă, față de petent, scopul preventiv și educativ urmărit prin lege, având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere a acestuia.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent, în sensul că sancțiunea amenzii va fi înlocuită cu sancțiunea avertisment, și a menținut celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și respingerea plângerii petentului .

În motivarea apelului intimatul a susținut că prima instanță a înlocuit în mod nejustificat amenda cu avertismentul având în vedere că, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, fapta petentului de a depăși viteza maximă admisă în localitate fiind considerată ca fiind de o gravitate sporită de către legiuitor.

A arătat intimatul că petentul nu a dat de înțeles că a conștientizat pericolul social al faptei sale, consecințele nerespectării prevederilor legale și nu a adus garanții ca nu va mai repeta asemenea fapte.

Intimatul a combătut argumentele instanței de fond care a reținut că petentul a recunoscut fapta contravențională prin plângerea formulată, întrucât acesta nu recunoaște depășirea vitezei maxim admise pe acel sector de drum cu mai mult de 50 km/h, admițând doar că a circulat cu viteză peste limita legală de încadrare juridică ce corespunde însă unei alte contravenții, petentul obiectând și inițial cu ocazia dresării procesului-verbal de contravenție .

Consideră intimatul că pentru descurajarea, menținerea respectului față de lege și asigurarea fermității intervenției organelor abilitate este necesară amenda aplicată, aceasta dacă se ia în considerare și situația personală a contravenientului, în caz contrar s-a produce pe viitor lipsa conștiinței de conformare socio-juridică și scăderea prestigiului instituțiilor statului menite să protejeze un interes general de a cărui respectare se bucura toți cetățenii onești.

Pentru considerentele expuse, intimatul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii plângerii contraven- ționale, invocând în drept dispozițiile art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă

Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel incident și petentul C_____ V___ O_______ solicitând respingerea apelului formulat de apelant, admiterea apelului său și pe cale de consecință, modificarea hotărârii nr.4305/11.09.2015 în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, respectiv anularea procesului-verbal atacat și pe cale de consecință, anularea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Apelantul petent a învederat că a recunoscut prin însăși plângerea formulată depășirea vitezei legale pentru sectorul de drum respectiv însă a contestat valoarea acesteia în sensul că nu a depășit viteza cu mai mult de 50 km/h.

În contradictoriu cu cele susținute de către intimat, petentul a arătat că O.G. nr. 2/2001 prevede inclusiv posibilitatea aplicării avertismentului ca sancțiune alternativă pentru orice contravenție, în caz contrar, excluderea unei gradări pericolului social al faptelor contravenționale constituind o încălcare a prevederilor O.G. nr. 2/2001și chiar a drepturilor omului.

Susține petentul că opinia instanței de fond cu privire la pericolul social scăzut al faptei reținută în sarcina sa, este întemeiată, la fel și existența unui dubiu cu privire la săvârșirea faptei în modalitatea reținută în procesul-verbal de contravenție.

Referitor la apelul său, petentul a solicitat anularea procesului-verbal atacat, anularea atât a sancțiunii principale aplicate , respectiv amenda, cât mai ales a celei complementare a interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul pentru o perioadă de 90 de zile, păstrarea hotărârii atacate în sensul înlocuirii pedepsei amenzii cu cea a avertismentului și anularea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Petentul a învederat că nu a solicitat restituirea amenzii acceptând sancțiunea pecuniară pentru încălcarea legii, însă în condițiile în care s-a stabilit că gradul de pericol social al faptei este redus fiind justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, consideră că se impune ca o consecință logică, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată.

Referitor la condițiile tehnice în care a fost efectuată înregistrarea radar, petentul a învederat că astfel cum se poate observa din imaginile înregistrate pe suport CD, distanța dintre autovehiculul pe care îl conducea ș echipajul de poliție a rămas constantă, ori chiar scade cu toate că viteza patrulei de poliție este cuprinsă între 90 și 94 km/h, ceea ce creează un dubiu cu privire la exactitatea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție.

În probațiune, petentul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească în ce măsură înregistrările efectuate de echipajul de poliție sunt corecte.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a depus răspuns la întâmpinarea petentului precizând că aparatul radar cu ajutorul căruia a fost înregistrată abaterea a fost verificat metrologic, eliberându-se buletinul care se află depus la dosarul cauzei, iar o dată eliberat buletinul de verificare metrologică.

O dată eliberat buletinul, măsurătorile efectuate devin valori legal măsurate, care nu mai pot fi puse la îndoială.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Referitor la motivele de apel învederate de către apelanți, Tribunalul apreciază că nu se impune a fi admise apelurile declarate câtă vreme fapta descrisă în procesul verbal de contravenție contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, petentul fiind sancționat conform art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 877,5 lei și dispunându-se și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă fără nici un echivoc că starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție întocmit de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ corespunde realității, împrejurare care se coroborează de altfel și cu constatarea directă de către agentul constatator a abaterii săvârșite de către petent.

Nu se poate reține nici critica apelantului cu privire la sancțiunea aplicată acestuia, petentul nefiind exonerat de răspundere câtă vreme sancțiunea amenzii aplicate corespunde gradului de pericol social al faptei cât și criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, fapta săvârșită de petent care în data de 14.01.2015, s-a constatat că la aceeași dată, ora 18:35, pe DN 69 Vinga, petentul a condus autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală pe acel sector de drum, fiind înregistrat de aparatul R____ montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, filmat video, fapta săvârșită de către petent având un grad ridicat de pericol social și care justifică aplicarea măsurilor contravenționale judicios individualizate prin actul administrativ de constatare și sancționare contravențională.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, cu sediul în A___, ___________________-19, împotriva sentinței civile nr. 4305 din 11.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Respinge apelul incident formulat de petentul C_____ V___ O_______, domiciliat în A___, ________________________. 56 județ A___.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

M_____ I___

Se comunică:

Petentului apelant C_____ V___ O_______ - A___, ________________________. 56 județ A___

Intimatului apelant I____________ de Poliție Județean A___ – A___ __________________-19

Red. E.I./ 29.12.2015

Tehred. C.F./30.12.2015

4 ex/2com/

Prima instanță – D____ L______ C____