Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:005.xxxxxx

cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2016

Ședința publică din 28 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M______ H____ - judecător

Judecător: V_______ P__

Grefier: M_____ R__

Pe rol fiind pronunțarea soluției apelului declarat de petenta _______________________ SRL, cu sediul în B____, __________________________, județul Maramureș, prin „D____-P_______ D______ R_____ - Cabinet de Avocat” din Cluj N_____, _________________-11, ___________________, împotriva sentinței civile nr.1464 din 03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, _____________________.37, județul Maramureș.

Se constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în ședința publică din data de 14.01.2016, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi, când, în urma deliberării, s-a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele,

Prin sentința civilă nr.1464 din 03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petenta ________________________ SRL, reprezentată de D____ I___, administrator, prin S.C.P.A. S_____ P_______ ȘI ASOCIAȚII-Societate civilă de avocați în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș având ca obiect anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 21.05.2014, fără cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 21.05.2014, ora 05.46, petenta în calitate de operator de transport rutier internațional public de persoane cu autobusul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de V___ I___, pe D.N. 17 prin localitatea Săcel, a efectuat activități de transport persoane pe traseul Baia B____ - Baia M___, cursă regulată, iar la controlul efectuat de către agentul constatator s-a constatat că nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahografice pentru efectuarea operațiunilor de transport rutier.Pe acest motiv, i s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției _______.P. nr.xxxxxxx din data de 21.05.2014, prin care i s-a aplicat amendă în sumă de 3.000 lei.

În primul rând se impune a se verifica dacă agenții constatatori au avut calitatea de a verifica aspectele semnalate și de a încheia procesul verbal. În acest sens art.4 al.2 din OG 37/2007 prevede că în trafic controlul se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul ARR și/sau de către polițiști rutieri. Așadar agenții au respectat dispozițiile legale, având competență.

Raportat la acest aspect, instanța a apreciat că susținerile petentei cu privire la controlul care trebuie efectuat doar de către inspectori ai ISCRT, precum și toate celelalte de la pct.1-4 din plângere nu-și au nici un temei legal.

În al doilea rând trebuie analizat ce anume au controlat. Din cele consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției au efectuat controlul cu privire la respectarea prevederilor OG 37/2007, care sunt în concordanță cu cele ale Regulamentului Parlamentului European și al consiliului(CE)nr.561/2006 și ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr.3.821/85 ale Acordului AETR.

Cu ocazia respectivă s-a constatat că petenta nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahografice pentru efectuarea operațiunilor de transport rutier. În fapt, conducătorul auto a fost oprit în trafic de către agentul constatator, care i-a cerut să scoată diagrama din aparat, după care i-a solicitat să introducă în aparat o nouă diagramă, lucru care nu a putut fi îndeplinit din lipsa actului.

Petenta are obligația de a asigura existența mai multor diagrame omoloage la bordul autovehiculelor, care efectuează asemenea transporturi.

În speță, după scoaterea celui dintâi act, nu s-a mai introdus un altul pentru a continua activitatea în condiții legale. D____ urmare, s-a întocmit procesul verbal atacat .

Apare, astfel, ca neîntemeiată și susținerea că fapta nu ar fi fost descrisă conform art.16 al.1 din OG 2/2001, prin indicarea zilelor, orelor, etc.În altă ordine de idei, s-a impus a se reține că la momentul întocmirii procesului verbal, petenta nu era de față, prin reprezentanții săi legali, conducătorul auto neavând o asemenea calitate, astfel că nu a avut posibilitatea fizică și nici legală să-și spună punctul de vedere s-au să-și facă vreo apărare. Tocmai pe acest motiv actul i-a fost comunicat și a avut termenul legal în care a formulat plângere.A fost trecut ca martor conducătorul auto, care nu a semnat procesul verbal, dar care a fost propus ca martor de către petentă.

La acest termen proba a fost respinsă, pe motiv că prin natura sa contravenția de acest gen se dovedește prin înscrisuri.

În cele din urmă se pune în discuție vinovăția petentei, care pretinde că numărul suficient de exemplare ale actelor trebuia asigurat de către conducătorul auto și că tot pe numele lui se impunea a se încheia și procesul verbal.

Contrar acestor susțineri, art.9 din OG 37/2007 prevede că faptele contravenționale prev. la art.8 al.2 pct.1-11 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei și se aplică întreprinderii/operatorului de transport rutier.

Instanța a apreciat că cele reținute în procesul verbal de constatare a contravenției corespund realității.Actul atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției, conform art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Mai mult, petenta a fost sancționată în repetate rânduri pentru astfel de fapte contravenționale, ceea ce denotă faptul că nu și-a însușit în mod corespunzător dispozițiile legale în materie și ca atare nu și-a schimbat comportamentul vis a vis de această chestiune. Grăitoare sunt cele 10 dosare (incluzându-l și pe cel de față) înregistrate pe rolul Judecătoriilor V____ de Sus și Dragomirești sau aflate în apel la Tribunalul Maramureș.

Față de considerentele reținute, instanța a apreciat că fapta a fost săvârșită de către petentă, a fost legal încadrată juridic la art. 8 alin. 2 pct. 11 din O.G. 37/2007, sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei a fost corect individualizată și proporțională cu gradul de pericol social a acesteia. Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, nefiind solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta _______________________ SRL, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale și pe cale de consecință, anularea procesului verbal de constatare a contravenției, ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate. S-a solicitat obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate atât de judecata în fond cât și de cea în apel.

În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a respins plângerea formulată de petentă, fără a respecta dreptul la un proces echitabil precum și principiul rolului activ al instanței de judecată și că, sentința pronunțată este nelegală și netemeinică.

Apelanta critică sentința întrucât prima instanță nu a respectat elemente esențiale ale modului în care trebuie sa se desfășoare un proces, ignorând cu desăvârșire prevederile art. 6 par. I din Convenția pentru drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care cuprinde printre altele, dreptul părților din proces de a prezenta probele pe care le consideră pertinente pentru cauza lor întrucât scopul Convenției nu este de a garanta drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept neputându-se concretiza decât dacă probele sunt într-adevăr înțelese, adică admise, administrate si examinate cum trebuie de instanța sesizată. S-a susținut că, instanța a respins solicitarea petentei de a încuviința in probațiune proba cu martori, motivând că "obiectul plângerii poate fi dovedit doar prin înscrisuri si nicidecum cu martori" - pag 2 al. al 3-lea din sentința

Prima instanță a ignorat și rolul activ de care trebuie sa dea dovada în justa soluționare a speței, nerespectând nici prevederile art. 22 NCPC, nefăcând nici un demers prin care sa încerce stabilirea unei corecte stări de fapt si nici aflarea adevărului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invoca, judecătorul este în drept să le ceară sa prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar daca părțile se împotrivesc.Fără nici o logică și reprezentând o gravă aberație juridică, instanța a considerat că "obiectul plângerii ponte fi dovedit doar prin înscrisuri și nicidecum cu martori" nu a citat și chiar a refuzat să audieze inclusiv martorul indicat de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.

Sentința mai este criticată întrucât prima instanță a refuzat să comunice apelantei înscrisuri depuse de intimata la dosar (la data de 29.07.2014), deși a existat chiar o solicitare expresă, în acest sens, depusă înainte de termenul de judecată.
Apelanta susține că activitatea de control în ceea ce privește transportul de mărfuri și călători a suferit numeroase modificări, urmare a adoptării în dreptul intern, a normelor europene ce reglementează activitatea de transport rutier și implicit pe cea de control, arătând că inițial, această activitate a fost reglementată prin OG nr. 37/2007, care a suferit modificări în timp aduse prin Legea nr. 371/2007, OG nr. 21/2009 și Legea nr. 52/2010. În această ultimă formă, modificată în anul 2010, legiuitorul, constatând ca potrivit normelor europene ce trebuiau în mod obligatoriu transpuse în dreptul intern OG nr. 37/2007 trebuia radical și complex modificată, impune în art. 11 al. l al acesteia modul în care acest lucru se va realiza:

Astfel, sunt emise o ________ Ordine care reglementează activitate de transport și de control, fiind necesară chiar înființarea unei instituții noi, cu unic scop de control al activității de transport (mărfuri și calatori) ISCTR, în dotarea cesteia intrând și o ________ aparate și softuri care să permită realizarea atribuțiilor de control în mod legal.

S-a arătat că potrivit art. 2 alin. 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007, (modificat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 995/2011 și 1145/2012) controlul în trafic al operatorilor de transport se poate realiza doar de către inspectori ai ISCTR nu si de către polițiști, așa cum s-a întâmplat în situația de față, agentul constatator încălcându-și atribuțiile și competențele profesionale, în mod abuziv emițând o sancțiune pentru o fapta contravențională care nu a existat și care este reglementata în mod expres de legiuitor, sub aspectul verificării și sancționării sale, fiind astfel lovit de nulitate un proces verbal întocmit contra prevederilor legale.

Un alt motiv de nulitate îl constituie nerespectarea art. 7 al. 4 din același act normativ, care impune realizarea controlului de cel puțin 2 inspectori ai ISCTR, lucru ce nu s-a realizat și nerespectarea art. 9 din același act normativ, care reglementează modul de constatare și de consemnare a contravențiilor, cu privire la nerespectări ale prevederilor O.G. 37/2007:

S-au invocat și prevederile art.10 din H..G. nr. 69/2012: se efectuează în trafic și la sediul transportatorilor de către inspectori din cadrul ISCTR, denumiți în continuare inspectori”.

Apelanta-petentă invocă și nerespectarea art. 17 din OG nr.2/2001 sub aspectul nedescrierii faptei, agentul constatator preluând doar dispoziția legală nefăcând o descriere concretă a faptei, cu precizarea tuturor aspectelor relevante pentru fapta sancționată.S-a susținut că din interpretarea art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter și că, cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate.

În speță în procesul verbal contestat se menționează doar ca petenta "nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahografice pentru efectuarea operațiunilor de transport rutier"

Raportat la jurisprudența concludentă în materie, fapta nu a fost descrisă, mențiunea invocată fiind de fapt nu descrierea faptei ci doar menționarea incompletă a dispozițiilor legale în baza cărora petenta a fost sancționată, nefiind precizate ce anume măsuri nu au fost îndeplinite, sau care anume, pentru ce interval de timp sau perioada, realizând o descriere pur formală a contravenției, fără a evidenția elemente de fapt de natură a o individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. I, iar o prezentare generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din același act normativ.

Agentul „constată" că conducătorul auto „nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahografice pentru efectuarea operațiunilor de transport rutier", nu precizează câte digrame erau, câte ar fi trebuit sa fie, pentru care interval de zile, ore sau dacă pentru o singură oră sau mai multe sau o zi sau mai multe zile... și prin raportare la care act normativ, fapta contravențională nu este, așadar, descrisă, nu este indicat nici locul în care fapta a fost săvârșita, indicându-se doar „DN17C-SACEL”.

Aceste precizări au relevanță în soluționarea prezentei plângeri, deoarece creează petentei un prejudiciu, fiind lipsită astfel de posibilitatea de a proba în contra celor în mod eronat reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției și implicit privează instanța de judecata de detalii și indicii semnificative, care pot servi la aprecierea existenței faptei contravenționale, la aprecierea gravitații acesteia și la pericolul ei social, precum și la individualizarea eventualei pedepse ce s-ar impune.

S-a mai susținut că, afirmațiile intimatei lipsite de realism, cu privire la dosarele petentei aflate în curs de judecată sau soluționate deja, făcând trimitere la dosare din perioada 2011-2014, adică pentru o perioada de 4 ani, însemnând de fapt, ca petenta fost sancționată de 2-3 ori maxim, __________________ fiind si prezentul dosar, în condițiile în care un simplu conducător auto (și nu o firma de transport) este sancționat de 2-3 ori într-un an pentru diverse fapte contravenționale, încalcă prezumția de nevinovăție și implicit garanțiile conferite de Constituție - privind liberul acces la justiție, garant fiind si art. 6 al CEDO.

În drept s-au invocat art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Art. I teza a 2-a din OG nr. 2/2001, Art. l6 al.l și al. 6, Art. 19 al. 1 și al.. 3, art. 31, din OG nr. 2/2001, Art. 10 (7), art. 10 (9) din OMT nr. 1058/2007, Art. 7 al.5 din Normele Metodologice ale Ordinului Ministrului Transportului si Infrastructurii nr. 995/2011 și O.G. nr. 37/2007.

Intimatul nu a depus întâmpinare, exprimându-și poziția procesuală prin reprezentantul său legal, consilier juridic, prezent la dezbateri, care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și și-a exprimat punctul de vedere cu privire la legea mai favorabilă, prin note de ședință. S-a arătat că, în numărul mare de dosare în care _______________________ SRL a formulat plângere în proporție de 90% au fost menținute actele de constatare astfel cum au fost întocmite.

Instanța de apel a pus în discuție din oficiu incidența legii contravenționale mai favorabile conform art. 12 din OG nr.2/2001, IPJ Maramureș exprimându-și poziția procesuală prin concluziile scrise înregistrate la data de 12.05.2015, iar apelanta petentă la termenul din 08.10.2015.

În apel s-a propus proba cu înscrisuri, respinsă la același termen cu argumentul că nu este utilă raportat la conținutul procesului-verbal de contravenție și criticile formulate prin cererea de apel. S-a mai încuviințat la cererea apelantei depunerea mijlocului material de probă reprezentat de diagrama din data de 21.05.2014. Apelanta a depus mijlocul de probă la dosarul cauzei numai după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise, înregistrate la data de 28.01.2016, fără a constitui probă legal administrată conform art392 și art.482 Cod procedură civilă, pe care instanța de apel nu a avut-o în vedere la judecarea apelului.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel care s-au invocat și potrivit art. 476-479 Cod procedură civilă, tribunalul constată:

In descrierea faptei constatate și sancționate prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/21.05.2014, obiect al sesizării primei instanțe ,s-a reținut că la data de 21.05.2014 ,ora 05:46, în calitate de operator de transport rutier internațional public de persoane cu autobusul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de V___ I___, pe D.N. 17 prin localitatea Săcel, apelanta-petentă a efectuat activități de transport persoane pe traseul Baia B____ - Baia M___, cursă regulată, iar la controlul efectuat de către agentul constatator s-a constatat că nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahografice pentru efectuarea operațiunilor de transport rutier.

Fapta a fost încadrată în art. 8 alin.2 pct.11 și sancționată conform art. 9 din O.G. nr.37/2007cu amendă în sumă de 3.000 lei.

Sunt nefondate criticile formulate prin memoriul de apel cu privire la lipsa calității de agent constatator a polițistului rutier, cauză de nulitate a procesului-verbal în mod corect respinsă de către prima instanță, întrucât prin art. 4 alin.2 din OG nr. 37/2007 s-a stabilit în mod expres prin lege competența polițiștilor rutieri de a încheia proces-verbal de constatare și sancționare a faptelor de natură contravențională reglementate de OG nr. 37/2007.

Nici actele normative cu forță juridică inferioare OG nr.37/2007, respectiv Ordinul Ministrului Transportului nr. 1058/2007 nu instituie o competență exclusivă a inspectorilor cu atribuții de control din cadrul ISCTR. Acest act normativ stabilește numai condițiile de efectuare a controlului de către inspectorii ISCTR, fără a avea incidență în cauză întrucât procesul-verbal s-a încheiat de către polițiștii rutieri a căror competență nu face obiectul de reglementare al Ordinului nr. 1058/2007 cu modificări.

Pe cale de consecință, nu subzistă nici cauza de nulitate întemeiată pe nerespectarea cerinței de formă a procesului-verbal prevăzută de art. 9 din Ordinul nr. 1058/2007.

Instanța de apel constată nelegalitatea procesului-verbal de contravenție prin nerespectarea art. 16 alin.1 și art. 19 din OG nr.2/2001, prima instanță înlăturând cauzele de nulitate invocate în fața sa prin greșita aplicare a celor două dispoziții legale care instituie, sub sancțiunea nulității virtuale , cerințe formale privind conținutul și procedura de încheiere a procesului-verbal de contravenție.

Se impune, cu precădere, a se reține incidența în cauză a art. 19 din OG nr.2/2001.

Deși în procesul-verbal este indicată calitatea de martor a conducătorului auto, instanța de apel constată că lipsește semnătura acestuia, vătămarea cauzată apelantei prin modul neprocedural de încheiere a procesului-verbal materializându-se în încălcarea dreptului la apărare.Viciul formal atrage nulitatea procesului-verbal în strânsă corelație cu neregularitatea procesului-verbal decurgând din modul în care fapta este descrisă în cuprinsul procesului-verbal și starea de fapt reală pe care însăși intimatul I.P.J. Maramureș o clarifică prin raportul de serviciu încheiat de către agentul constatator care a încheiat procesul-verbal.

Conform acestui înscris depus la fila 46 din dosarul judecătoriei, la data controlului,21.05.2014, apelanta-petentă a fost sancționată conform OG nr. 37/2007 întrucât după verificarea diagramei tahograf depusă la fila 38, care era introdusă în aparatul tahograf în momentul opririi mijlocului de transport, agentul constatator a procedat la reținerea acesteia întrucât la introducerea diagramei nu a fost reglat aparatul tahograf analogic și nici nu a fost consemnat numărul de înmatriculare al vehiculului în momentul introducerii diagramei. La solicitarea agentului constatator adresată conducătorului auto V___ I___ de a introduce o nouă diagramă în aparatul tahograf s-a constatat că nu mai deține la bord alte diagrame.

Aceste împrejurări au constituit fundamentul încheierii procesului-verbal de contravenție atacat în prezenta cauză , stabilite în baza raportului de serviciu depus la fila 48 de către însuși intimatul I.P.J. Maramureș și pe care apelanta-petentă le-a contestat prin plângere și în apel.

Raportat la aceste împrejurări stabilite în urma probațiunii administrate se constată conținutul inadecvat al procesului-verbal care redă o stare de fapt contradictorie, fără a fi redate circumstanțele reale care au determinat sancționarea petentei, cu consecința încălcării art. 16 din OG nr.2/2001.

Vătămarea cauzată se materializează în dubiul generat de conținutul procesului-verbal în cuprinsul căruia fapta este descrisă în mod generic și prin termeni care permit încadrarea faptei atât în teza reglementată în art. 8 alin.2 pct.11, cât și în cea prevăzută de art. 8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007.

Întrucât apelanta-petentă a contestat realitatea faptei, invocând în apărare că nu s-a solicitat de către agentul constatator conducătorului auto să prezinte și să introducă o nouă diagramă și nici nu s-a adus la cunoștința conducătorului auto calitatea de martor semnatar al procesului-verbal, nerespectarea art. 19 din OG nr.2/2001 materializată în lipsa semnăturii martorului confirmă încheierea viciată a procesului-verbal, iar vătămarea apelantei-petentei se materializează în conținutul neclar al stării de fapt ,susceptibilă de a fi încadrată raportat la modul de descriere a faptei în două contravenții distincte, cu încălcarea principiului „non bis idem” prevăzut de art. 5 din OG nr.2/2001.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă instanța va admite apelul și va modifica sentința în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului-verbal de contravenție atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelanta - petentă _______________________ SRL cu sediul în B____, ___________________________, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1464/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o schimbă în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată de către apelanta - petentă _______________________ SRL în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș.

Anulează procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.05.2014 încheiat de către intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2016.

Președinte, M______ H____		Judecător, V_______ P__
	Grefier, M_____ R__

Red. M.H./ 22.02.2016

Tred. M.R. / 22.02.2016 - 4 ex

Judecător la fond: L____ B_____