Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 54

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul C____ D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în __________________________, jud. Suceava cu domiciliul ales la av. Ș______ S________ din Suceava, __________________________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5033 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul C____ D_____ și consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că la dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 15 dosar), precum și planșe foto cu înregistrarea presupusei contravenții și, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Apelantul C____ D_____ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere și planșele foto depuse la dosar.

Arată că în acele planșe apare imaginea unui atelaj hipo, punându-se întrebarea dacă nu cumva acesta poate influența înregistrarea aparatului radar. Mai mult, în intervalul de o secundă apar înregistrate două viteze diferite (de 120 km/h și 121 km/h), acest lucru nefiind posibil.

În continuare, apelantul arată că măsura luată de către agentul constatator este exagerată, acesta nedând dovadă de înțelegere, mai ales că se știe că marja de eroare a aparatelor radar este de 10%, iar viteza, cum reiese din înregistrare, a fost depășită cu doar 1 km/h peste limita de suspendare a permisului. Mai arată apelantul că viteza cu care mergea, fiind în afara localității, era de maxim 90 – 100 km/h, deoarece el nu merge cu viteză mai mare.

În consecință, se solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal și implicit a măsurii suspendării permisului auto.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la fila 10 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 5033 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C____ D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în __________________________, jud. Suceava cu domiciliul ales la av. Ș______ S________ din Suceava, __________________________, jud. Suceava împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 15.03.2014 de I.P.J. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 15.03.2014 petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10 puncte amendă, respectiv 850 de lei, precum și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data respectivă, ora 13.39, a condus autoutilitara furgon VW Caddy cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 2, la km 442 + 900 m, în afara localității Suceava, în direcția Suceava - Pătrăuți, cu viteza de 121 km/h pe sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 70 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip R____ PYTHON ii, montat pe Dacia L____ de culoare albă cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, având buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 03.03.2014, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, care a arătat faptul că nu avea viteza cu care a fost înregistrat.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxx din data de 15.03.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Cât privește temeinicia, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Instanța de fond a reținut că criticile petentului cu privire la viteza cu care circula sunt neîntemeiate, această viteză fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. De asemenea, limita de viteză pe sectorul de drum pe care s-a înregistrat contravenția a fost confirmată prin adresa administratorului drumului, adresă aflată la dosarul cauzei.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.

Astfel, în ceea ce privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere faptul că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice.

Instanța a reținut, de asemenea, viteza cu care petentul a depășit limita legală, 51 km/h.

De asemenea, instanța de fond a reținut și bogatul cazier al contravenientului, care arată un total dispreț față de normele ce reglementează circulația pe drumurile publice.

Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C____ D_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 15.03.2014 de I.P.J. Suceava.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul C____ D_____ (filele 4 - 6 dosar).

În motivare, a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece probatoriul administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, în lipsa existenței unor imagini pe suport video, planșele foto depuse la filele 23, 24 dosar, nu sunt concludente în vederea stabilirii reale a vitezei autoturismului, în sensul în care sunt surprinse trei intervale de timp cu viteze diferite, respectiv 114, 117, 121 km/h.

Referitor la secvențele foto aferente vitezei de 121 km/h, există o diferență între cele două cadre, respectiv nr. 3318 și 3333, ambele aferente aceluiași moment, respectiv ora 13:39:29. Astfel, cadrul 3318 de la fila 23, indică viteza de deplasare a mașinii poliției ca fiind de 106 km/h, în timp ce cadrul 3333 de la fila 24, indică viteza de deplasare a mașinii poliției ca fiind de 105 km/h.

Pentru acest motiv, existând un dubiu privind funcționarea cinemometrului de control radar tip PYTHON montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând poliției rutiere s-a solicitat instanței să constate că aparatul radar deține o funcție de autotestare care se face în mod automat la fiecare pornire a aparatului. Așadar, atâta timp cât în partea de jos, stânga apare litera T, aparatul nu și-a finalizat autotestarea, iar măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere.

A mai fost invocat și faptul că există o marjă de eroare a aparatului radar, care se concretizează într-o viteză reală diferită de viteza înregistrată cu câțiva km/h.

De asemenea, la încheierea procesului verbal de contravenție nu a fost respectată obligația prevăzută de art. 109 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât nu se menționează tipul, ________ numărul aparatului radar folosit, ci doar marca acestuia, PYTHON.

Totodată, apelantul arată că nu se afla în raza indicatorului de limitare a vitezei la 70 km/h, nefiindu-i incidente astfel prevederile legale, probatoriul administrat nu dovedește faptul că presupusa contravenție ar fi fost săvârșită pe DN2 la kilometrul 442+900m, unde exista o asemenea restricție de viteză, ci posibil pe o altă porțiune a tronsonului drumului DN2, unde limita de viteză admisă era de 100 km/h.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție și a sancțiunilor dispuse prin acesta.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

A arătat că motivele de apel sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic și din prisma practicii C.E.D.O. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității iar, până în prezent, petentul nu a făcut dovada altei situații de fapt, ci doar simple afirmații.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Pe cale de consecință, se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit a procesului verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză ,Tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art.109 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102 alin.(3), lit. „e” din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța reține că intimatul a făcut dovada, în cauză, că cinemometrul cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent era verificat din punct de vedere metrologic la data constatării faptei(buletinul de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx/03.03.2014 care măsoară viteza în regim staționar și în regim de deplasare).De asemenea intimatul a depus atestatul de operator radar nr. 5498/21.03.2012 al agentului de poliție rutieră cît și înregistrarea pe suport CD.

Instanța constată, de asemenea, că înregistrarea depusă de intimat la dosar îndeplinește condițiile minime cerute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările și completările ulterioare.

Susținerea apelantului în sensul că aparatul radar poate avea erori de înregistrare este nefondată.

Norma de metrologie legală 021-05 prevede la pct. 1.2 că pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune și utilizate în măsurătorile de interes public, cinemometrele radar trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute de această normă.

Una din cerințele metrologice este ca eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, să fie de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100km./h atunci când măsurarea se face în regim de deplasare ( pct. 3 subpct. 3.1, paragraf 3.1.1 lit. c a 3-a liniuță conform modificărilor aduse prin Ordinul 187/14.05.2009).

Prin urmare, dacă în urma testărilor cinemometrul îndeplinește această cerință metrologică se consideră că este apt să efectueze înregistrarea corectă a vitezei. Aceste toleranțe se au în vedere doar la testarea cinemometrului în vederea obținerii buletinului de verificare metrologică, neavând relevanță ulterior, în ceea ce privește exactitatea vitezei măsurate.

Se reține că din înregistrarea video depusă la dosar rezultă că în momentul măsurării vitezei cu care a circulat autovehiculul condus de apelant, în raza de măsurare a aparatului radar nu se deplasau simultan mai multe autovehicule,

De asemenea, susținerile apelantului referitoare la faptul că în intervalul de o secundă apar înregistrate două viteze diferite, Tribunalul le apreciază ca fiind nefondate, motivat de faptul că apelantul nu a dovedit cu probe concludente faptul că aparatul radar ar avea vreo defecțiune. De asemenea se reține că susținerile apelantului în sensul că atelajul hipo ar putea influența înregistrarea aparatului radar nu au fost dovedite cu probe concludente fiind de asemenea apreciate ca nefondate.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 c.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Or, probele administrate în cauză nu relevă nici un dubiu asupra existenței faptelor.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză (deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite care este unul ridicat, se apreciază că sancțiunile au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor art. 21 al.3 din O.G. nr.2/2001.

Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 96 al. 1 din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța apreciază însă, pe de altă parte, că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
In prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social cît și cazierul auto al apelantului.

Pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice și de a nu fi un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, Tribunalul va menține procesul verbal așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C____ D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în __________________________, jud. Suceava cu domiciliul ales la av. Ș______ S________ din Suceava, __________________________, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5033 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____ C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. O.G.

Judecător fond: B_____ C.

Tehnored. V.C. 4 ex. 22.02.2016