Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.804
Ședința publică din 25.09.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C_____ M_________
JUDECĂTORI – C_____ D___
- A______ L____ B___
GREFIER R_____ M________
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.324/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petiționar B___ T______, domiciliat în G_____, ____________________, __________________________.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 cod procedura civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr.1022/18.09.2012, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G_____ și s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița, cauza fiind înregistrată la data de 09.10.2012.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr.XXXXXXXXXXXXX, iar prin sentința civilă nr.324/31.01.2013, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul B___ T______, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C______.
Prin aceeași sentință s-a dispus anularea procesului verbal contestat _______ 12 nr. xxxxxxx/21.03.2012, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
A fost obligată intimata la plata către petent a cheltuielilor de judecată, astfel: 1000 de lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 961/19.09.2012 și 439,98 lei reprezentând cheltuieli de deplasare, conform bonului fiscal nr.74/31.01.2013 și bonului fiscal nr.5/31.01.2013, în total suma de 1439,98 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, ca la data de 30.09.2011, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P_______, județ Dâmbovița, iar in urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de contravenție contestat, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art.8 alin.3 din OG 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Instanța de fond a apreciat că petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, deoarece intimata nu a reușit să facă dovada comunicării către acesta a procesului verbal contestat, comunicarea făcându-se la o adresă greșită (a se vedea și copia cărții de identitate a petentului de la f. 17 și adeverința de la f. 18), astfel că este just a se aprecia că termenul de 15 zile în care petentul putea formula prezenta plângere curge de la data de 18.07.2012, dată la care petentul a primit de la Administrația Finanțelor Publice a municipiului G_____ un aviz de plată (f. 21-22).
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001. Astfel, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța a remarcat faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și HG nr.1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art.5 din Legea nr.455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor, înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art.4, pct.2, din Legea nr.455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nici o dispoziție din OG 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator, cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Față de aceste aspecte, instanța nu a mai considerat necesar a mai analiza temeinicia procesul verbal contestat.
Cu privire la tarifele de despăgubire, instanța a reținut că prin Legea 144/23.07.2012 a fost modificată O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. 15/2002, alineatele 3, 3 indice 1 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată de petent și a anulat procesul verbal contestat, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal și de la plata tarifului de despăgubire.
Cu privire la solicitarea petentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că intimata se află în culpă procesuală, astfel că a admis și acest capăt de cerere.
La data de 16 aprilie 2013, intimata C_____ SA C______ a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat faptul ca, instanța de fond a anulat procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/21.03.2012, obligând intimata la plata cheltuielilor de judecata, în valoare de 1.439,98 lei, invocându-se dispozițiile art.274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În continuare, recurenta intimată precizează că – plângerea contravenționala este o cerere de complexitate redusa, necesitând sub aspect juridic doar redactarea si susținerea acesteia în fața instanței, iar dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept, respectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv, deoarece cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, motivat de exercitarea abuziva a dreptului de a obține despăgubiri.
In acest sens, s-a pronunțat si ÎCCJ în prin Decizia nr. 5015/2005 pronunțata în dosarul nr.xxxxx/2004, din care citam: „...instanța de judecata este competenta sa soluționeze problema lichidării cheltuielilor judecata, putând potrivit acestui text de lege, pe deplin aplicabil sa diminueze cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat în condițiile evocate de text și care se justifica si în fapt, în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea Constituționala, prin decizia nr. 493/2007 publicata în Monitorul Oficial nr.456/2007, analizând constituționalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, reiterând argumentele din alte decizii anterioare, a reținut următoarele: „prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnica, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil".
Tot în cuprinsul aceleiași decizii se mai retine si ca „ în sensul celor arătate aste si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. In acest sens, a se vedea decizia pronunțata în cauza S____ si P_______ c/a României.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, iar pe fond, respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la cheltuielile de judecata.
In subsidiar, se solicită reducerea cheltuielilor de judecata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, 242 pct. 2 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul petiționar B___ T______ a solicitat respingerea recursului, menținerea, în totalitate a sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, deoarece, în mod just instanța de fond a obligat pe recurenta intimată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dificultatea, amploarea și durata prezentei cauze.
De asemenea, onorariul avocatului a fost stabilit în funcție de timpul, volumul de muncă necesar pentru executarea mandatului, natura și noutatea cazului, cât și a faptului că avocatul s-a deplasat la Judecătoria Găești în vederea susținerii cauzei.
Au fost invocate, deciziile nr.5015/2005 a ICCJ (dosar nr. xxxxx/2004), decizia nr.493/2007 a Curții Constituționale, Hotărârea CEDO din 28 septembrie 2004.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, motivat de aceea ca in mod corect a fost obligata intimata recurenta la plata cheltuielilor de judecata in cuantumul solicitat, intrucit, a hotari altfel, inseamna a se limita dreptul la apărare al părților, acestea fiind constrânse să își aleagă avocatul nu în funcție de pregătirea profesională a acestuia, ci în funcție de onorariu. Dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru activitatea de asistență juridică prestată este încălcat prin posibilitatea judecătorului de a interveni în contractul încheiat între avocat și client, acest fapt contravenind dispozițiilor art.15, alin. (1) din Constituție.
Prerogativă a instanței de a cenzura motivat, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial cuvenit, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, a fost realizata pe deplin de instanta de fond, tinind seama de timpul, volumul de muncă necesar pentru executarea mandatului, natura și noutatea cazului, cât și a faptului că avocatul s-a deplasat din localitatea G_____, judetul Cluj, la Judecătoria Găești în vederea susținerii cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.324/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petiționar B___ T______, domiciliat în G_____, ____________________, ____________, județul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C_____ M_________ C_____ D___ A______ L____ B___
GREFIER,
R_____ MOCANESCU
Judecător fond : M___ M____
Judecătoria Gaesti
Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX
Red.DC
Ex.2/11/10.2013