Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 650/2014

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ M__________

Judecător L______ A_______ O_____

Judecător M________ M_____

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-petent C________ D______ împotriva sentinței civile nr. 2984/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2014 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2014, 28.10.2014 și apoi la data de 04.11.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față , constată următoarele;

1. Prima instanță

a). Cererea de chemare în judecata

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____ la data de 31.05.2012 sub nr. XXXXXXXX, petentul C________ D______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. G_____, a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.03.2012 și a solicitat anularea actului contestat.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât în data de 28.03.2012 a traversat neregulamentar pe ____________________ P_______ de A__, în dreptul Villa Classic. Petentul susține că nu a săvârșit faptele, acesta traversând regulamentar, pe la trecerea de pietoni.

Potrivit aprecierilor petentului, acesta a fost sancționat contravențional deoarece agentul intimatului a fost iritat de aprecierea petentului potrivit cu care fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității .

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și ale Codului de procedură civilă.

La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat.

Legal citat intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G_____ nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță, însă, prin adresa nr.816.060/18.01.2013 a înaintat la dosar raportul agentului constatator.

La dosar a fost depusă copia procesului verbal.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

b). Hotărârea pronunțată în cauză

Prin sentința civilă nr. 2984/26.03.2013 Judecătoria G_____ a respins ca nefondată plângerea formulată.

Pentru a dispune astfel , instanța de fond a reținut că prin prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit în data de 28.03.2012 , petentul C________ D______ a fost sancționat contravențional în baza art.99 alin1 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice deoarece a traversat prin loc nepermis, nerespectând normele privind circulația pietonilor pe drumurile publice. Fapta a fost săvârșită la data încheierii procesului verbal 28.03.2012, la ora 14,45 pe __________________________ Villa Classic din Municipiul G_____.

Petentul a afirmat că nu a săvârșit faptele, dar nu a propus nicio probă în susținerea afirmației sale. Raportat la susținerile petentului, instanța de fond a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A_____ contra României, în care s-a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.

În speța de față, s-a apreciat că nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunea aplicată petentului este foarte redusă – 140 lei (cu posibilitatea de a plăti doar jumătate din minim în 48 ore de la sancționare).

Într-o astfel de situație, s-a apreciat că CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri.

Această prezumție, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă s-ar reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămâne nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.

Instanța de fond a apreciat că numai atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului, situație care nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta. Or, petentul nu a propus nici o probă în susținerea afirmației sale, deși avea această obligație și potrivit art.1169 din C.civ.

Având în vedere că faptele petentului există – prezumția de temeinicie a procesului verbal nefiind răsturnată – și că potrivit textelor din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, faptele se sancționează cu amendă – deci nici prezumția de legalitate nu a fost răsturnată – instanța a reținut că nu există motive pentru anularea procesului verbal de contravenție.

Cu privire la sancțiunea aplicată, s-a apreciat că fapta petentului, respectiv traversarea prin loc nepermis prezintă pericol ridicat atât pentru integritatea fizică a petentului, cât și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, în special conducătorii auto, astfel că sancțiunea a fost aplicată în mod legal și cu respectarea principiului proporționalității gradului de pericol social.

2. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs, petentul C________ D______, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea plângerii.

a) Motivele de recurs

În esență, s-a susținut că deși s-a susținut de către instanța de fond că are obligația de a-și proba nevinovăția, nu a putut produce alte dovezi decât cele prezentate, motivat de faptul că nu era însoțit de nimeni iar persoanele cărora agentul constatator le-a solicitat să semneze în calitate de martor, au refuzat. S-a susținut că nici organul constatator nu a adus probe în susținerea vinovăției sale.

În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă.

Legal citat, intimatul I__ G_____ nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare .

b). Analiza motivelor de recurs

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor de recurs invocate , cât și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că sentința pronunțată în cauză este netemeinică, impunându-se reformarea acesteia.

În sarcina recurentului petent s-a reținut că, la data de 28.03.2012, ora 14.45, a traversat ________________________ „VILLA CLASIC”, prin loc nepermis, faptă prevăzută ca și contravenție de disp. art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, recurentul fiind sancționat cu amenda în sumă de 140 lei.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat , Tribunalul reține că , în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și de a aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.

Aceasta modalitate ar parea ca încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care in mod normal, ar trebui sa aparțină celui ce acuza, in speța, organului constatator al contravenției. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege) asociata cu prezumția de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumția de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta).

Prezumțiile de legalitate și de veridicitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu sunt contrare dispozițiilor art. 6 par. 2 CEDO, însă trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă aceste prezumții aduc sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului care nu poate fi neglijat, indiferent de gravitatea sancțiunii aplicate.

Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului , însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției, fără legătură cu gravitatea sancțiunii aplicate.

În cauză, la solicitarea petentului care a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, respectiv copia actului de sancționare.

Aceleași înscris a fost depus și de către intimat, împreună cu raportul întocmit de agentul constatator, care nu a mai indicat nici un alt mijloc de probă care să justifice situația de fapt reținută.

În lipsa altor probe, Tribunalul apreciază că există un dubiu cu privire la situația de fapt reținută prin actul contestat, dubiu care, în lumina celor anterior menționate, nu poate profita decât contravenientului.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul petent C________ D______, va modifica sentința recurată și, în rejudecare, va admite în parte plângerea formulată, va anula procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.03.2012 întocmit de I.P.J. G_____ și va exonera pe recurentul petent de la plata amenzii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul-petent C________ D______ domiciliat în G_____, ______________________, nr. 32, _______________, jud. G_____, împotriva sentinței civile nr. 2984/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____ cu sediul în G_____, _____________________, jud. G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx”.

Modifică sentința recurată și în rejudecare admite plângerea contravențională și anulează procesul verbal de constatare și sancționare contravențională ________ nr. xxxxxxx/28.03.2012 întocmit de I.P.J. G_____ – Poliția mun. G_____ și exonerează recurentul de la plata amenzii contravenționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04.11.2014.

Președinte, D______ M__________	Judecător, L______ A_______ O_____	Judecător, M________ M_____
	Grefier, M_______ B_______ V______

Red. L.A.O.

Tehnored. M.B.V./2 ex/15.12.2014

Fond – M. V____