R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.276/A

Ședința publică din data de 03.04.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I_____ M____, judecător

JUDECATOR: VEGHEȘ A__ T______

GREFIER: S____ D______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1918/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul M____ D_____ P____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în temeiul art.131 alin.1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.95 pct.2 Cod procedură civilă și art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

În baza art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1918/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul M____ D_____ P____ în contradictoriu cu intimatul intimata I____________ de Poliție al Județului C____-S______, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 22.01.2014, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 22.01.2014, cu sancțiunea avertisment, s-a atras atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale, a fost obligat intimatul să plătească suma de 10 lei petentului cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 22.01.2014 petentul, a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în suma de 170 lei in conformitate cu art.36 alin.1 și alin.3 din OUG 195/2002, retinandu-se in sarcina sa ca, la data de 22.01.2014, orele 16⁰⁵, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________. Resita, iar cu ocazia controlului efectuat s-a constatat ca acesta nu purta centura de siguranta și folosea telefonul mobil in timpul conducerii autoturismului, fara a avea activat dispozitivul „mâini libere”.

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 și alin.3 din O.U.G. 195/2002, fapta conducătorului auto de a nu purta în timpul circulației pe drumurile publice centura de siguranță și fapta de a folosi telefonul mobil in timpul conducerii autoturismului, fara a avea activat dispozitivul „mâini libere”, constituie contravenție și se sancționează cu 2 sau 3 puncte amendă, conform prevederilor art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.a) pct.3 raportat la art.98 alin.4 lit.a) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Pe cale de „excepție” petentul a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de afișare, însă prima instanță a constatat că acest motiv de anulare a procesului verbal de contravenție nu poate fi reținut în cauză, întrucât procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție s-a făcut anterior și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și abia ulterior prin afișare. Chiar dacă nu s-a efectuat propriu-zis o afișare, motivul de nulitate invocat de petent nu este un motiv de nulitate absolută a procesului verbal. În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 22/2007 - Sectiile Unite a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului - verbal de constatare a contravenției. Ori în cauză nu s-a produs o vătămare atâta timp cât petentul a primit procesul verbal de contravenție pe care l-a atacat în instanță.

De asemenea, menționarea martorului asistent C___ V_______, martor pe care prima instanța l-a ascultat și nu și-a recunoscut semnătura pe procesul verbal, determină tot nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel că petentul trebuia să dovedească vătămarea, fapt care nu s-a realizat în prezenta cauză, neexistând nicio vătămare.

Sub aspectul temeiniciei, prim instanță a constatat că, în cauza de față, cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespund realității, iar petentul nu a făcut dovada contrară, singurul martor propus și ascultat de instanță nefiind de față la comiterea contravenției.

Însă, sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii aplicate, prima instanță a constatat că aceasta este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art.21 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art.7 alin.3 din O.G.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de circumstanțele producerii faptei, prima instanță a apreciat că gradul de pericol social al faptei este unul scăzut, aceasta nefiind de natură a atrage prejudicii grave, astfel că reține că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu fapta săvârșită și, ca urmare, a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune fiind în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimatul I.P.J. C____-S______, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelate, menținerea dispozițiilor procesului verbal de contravenție contestat și a tuturor consecințelor ce decurg din acesta.

În susținerea apelului se arată că, prin hotărârea pronunțară, prima instanță a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, însă sancțiunea aplicată nu este în concordanță cu pericolul social al faptei.

Consideră că motivul este neîntemeiat, întrucât procesul verbal de contravenție contestat a fost în mod temeinic întocmit, făcându-se aplicarea corectă a dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2001; petentul nu a făcut dovada contrarie a aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție.

Cu privire la sancțiunea aplicată arată că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii.

În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul M____ D_____ P____ a formulat întâmpinare în cauză, solicitând, pe cale de excepție, respingerea apelului ca fiind lovit de nulitate, iar pe fondul cauzei respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

În apărare se arată că cererea de apel este nulă, deoarece apelantul a încălcat prevederile art.470 alin.1 lit.d din Codul de procedură civilă și art.470 lin.1 lit.b din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, susține că agentul constatator a comis o ________ infracțiuni la întocmirea procesului verbal de contravenție, deoarece la data întocmirii acestui proces verbal nu era înscris nici un martor, iar la data comunicării lui a fost înscris numele martorului C___ V_______ care, audiat fiind, nu și-a recunoscut semnătura pe de procesul verbal atacat. Totodată, intimatul precizează că purta centura de siguranță și nu vorbea la telefonul mobil.

În drept, invocă dispozițiile art.205 și urm Cod procedură civilă.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 22.01.2014 petentul M____ D_____ P____ a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în suma de 170 lei in conformitate cu art.36 alin.1 și alin.3 din OUG 195/2002, retinandu-se in sarcina sa ca, la data de 22.01.2014, orele 16⁰⁵, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________. Resita, iar cu ocazia controlului efectuat s-a constatat ca acesta nu purta centura de siguranta și folosea telefonul mobil in timpul conducerii autoturismului, fara a avea activat dispozitivul „mâini libere” (fila 7 dosar).

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, Tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O. G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, Tribunalul consideră că prima instanță a reținut corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată de contravenientă, în urma administrării probelor cu ocazia cercetării judecătorești.

Tribunalul constată că este neîntemeiată critica apelantului, referitoare la reindividualizarea sancțiunii aplicate de către prima instanță, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșit’’, iar în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din aceeași ordonanță, ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.“

Dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța competentă hotărăște asupra sancțiunii aplicate, reglementează individualizarea judiciară a sancțiunii.

Spre deosebire de individualizarea legală a sancțiunii, realizată de legiuitor, individualizarea judiciară este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând cont de diversele criterii de individualizare.

Astfel, referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii în raport de gradul de pericol social concret și de împrejurările în care a fost comisă această faptă, iar în temeiul art.34 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 raportat la art.21 din O.G. 2/2001, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 22.01.2014 cu sancțiunea ,,avertisment’’, socotind în mod just că pericolul social al faptei este redus, nefiind de natură a atrage prejudicii grave.

Prin urmare, Tribunalul constată că sentinta apelată este temeinică si legală, solutia pronuntată de instanta de fond, prin care a admis în parte plângerea contravențională formulată de către contestator, fiind justificată si întemeiată.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul, va respinge apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1918/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul M____ D_____ P____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, cu sediul în mun. Reșița, _______________, nr.40, județul C____-S______ împotriva sentinței civile nr.1918/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul M____ D_____ P____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. Reșița, __________________, __________, jud. C____-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I_____ M____ VEGHEȘ A__ T______

GREFIER

S____ D______

RED.IM/29.04.2015

TEHNODAC.SD/ 29.04.2015

4 ex., 2 ______________

JUD.FOND: S____ M______