Acesta este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIA Nr. 805/A/2015

Ședința publică de la 29 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: B_____ M_____ B___

Judecător: C______ F______

Grefier: M_____ R___

Pe rol se află apelul formulat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr. 315/2015, pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul intimat I____ A____ C______, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul, asistat de avocat R____ O_____, lipsind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocatul intimatului depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.

Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.

Avocatul intimatului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.

Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.

Avocatul intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.

Instanța estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.

La interpelarea instanței, avocatul intimatului învederează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, precizând că instanța, dacă apreciază necesar, poate dispune audierea intimatului.

La interpelarea instanței, intimatul precizează că era imposibil să nu îl fi observat pe agentul constatator în cazul în care acesta ar fi semnalizat regulamentar. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul intimatului solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la constatarea contravenției cu aparatul radar montat pe autospecială, solicită a se reține că aceasta s-a făcut cu un mijloc ilegal, având în vedere că organul constatator nu a depus la dosar nicio dovadă care să probeze că la data constatării contravenției, acel aparat era omologat. Prin urmare, constatarea contravenției s-a făcut nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 actualizată, care prevede expres că mijlocul tehnic cu care se constată contravenția, trebuie să fie nu numai verificat metrologic, ci și omologat, fiind astfel infirmate susținerile apelantului cu privire la legalitatea procesului-verbal.

Precizează că organul constatator nu a depus la dosar niciun înscris și nici nu a invocat vreun argument veridic care să probeze că verificarea poate substitui omologarea aparatului.

Învederează că nu pot fi considerate ca reale susținerile din apel, prin care organul constatator arată faptul că agentul P____ V_____ se afla la aproximativ 2 metri, astfel că agentul constatator T____ V_____ a observat în mod direct și personal când intimatul petent nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de către celălalt agent de politie, respectiv P____ V_____, apreciind că aceste susțineri sunt infirmate de însuși procesul verbal, în care nu se regăsește o asemenea stare de fapt.

Precizează că procesul-verbal face dovada că agentul constatator nu a perceput senzorial faptul că agentul de poliție P____ V_____ se afla în mod real la aproximativ 2 metri și nici nu a observat în mod direct și personal că petentul nu ar fi oprit la pretinsul semnal regulamentar de oprire al acestuia.

De asemenea, solicită a se constata că în procesul-verbal nu este menționat numele agentului de poliție P____ V_____, deși este menționat în apel.

Arată că, având în vedere lipsa numelui agentului de poliție P____ V_____ din procesul-verbal, reiese că organul constatator nu poate proba prezența la locul și momentul reținerii săvârșirii contravenției a acestuia.

Apreciază că, întrucât susținerile din apel nu se coroborează cu mențiunile din procesul-verbal, rezultă că organul constatator învederează în apel susțineri care nu au fost percepute nemijlocit de către agentul constatator, motiv pentru care nu au fost reținute în procesul-verbal.

Precizează că, astfel cum rezultă din declarația martorului, acesta a auzit când celălalt agent i-a spus agentului care a constatat contravenția să îl oprească, însă, având în vedere că într-o secundă petentul s-ar fi deplasat 1,79 m, raportat la viteza de deplasare, acest mesaj nu putea fi perceput în timp util. Mai mult, dacă martorul ar fi văzut vreun semn efectuat de agentul constatator, acesta putea fi văzut doar după ce trecea intimatul.

Susține că există dubii cu privire la legalitatea și temeinicia actului constatator întrucât, prin raportul agentului, s-a arătat că a urmat o urmărire de 4 km, însă această stare de fapt nu a fost cuprinsă în procesul verbal atacat.

Solicită a se observa că raportul agentului a fost întocmit la 30.10.2014, ulterior comunicării motivelor plângerii.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse pe larg în conținutul întâmpinării, solicită respingerea apelului formulat în cauză.

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și precizată, petentul I____ A____ C______ a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ - Poliția orașului Ocna M____, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

-anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx emis de Poliția orașului Ocna M____ la data de 28.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii de 360 lei cu obligarea la restituirea sumei de 180 lei achitată în termen de 2 zile lucrătoare de la înmânarea procesului-verbal;

-anularea sancțiunii avertisment aplicate.

In fapt, petentul a aratăat că în Procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.08.2014, ora 8:22 în localitatea Cluj-N_____ s-a reținut că în data de 28.08.2014, în localitatea Unirea - DJ 1070, „conducând autoturismul VW Jetta, cu nr. XXXXXXXXX, DJ 1070, __________________________ în direcția Ocna M____ către Unirea a fost depistat că a circulat cu o vitează de 65 km/h, înregistrată de aparatul radar MAI xxxxx (...) și nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier care a efectuat semnal de oprire cu brațul îndreptat orizontal în sensul său de mers." S-a stabilit sancțiunea avertisment plus amendă în sumă de 360 lei și 4 puncte amendă în valoare de 4 x 9 = 360 lei. De asemenea s-a stabilit reținerea permisului de conducere pentru 30 zile.

Petentul solicită ca în urma analizării procesului verbal, să constate că acesta este nelegal și netemeinic: este nelegal procesul-verbal, deoarece în acesta nu s-a reținut ________ numărul mijlocului tehnic cu care s-a constatat viteza, motiv de nulitate a actului încheiat fără respectarea condițiilor impuse de lege, întrucât în lipsa acestor elemente de identificare nu există certitudine cu privire la îndeplinirea celorlalte condiții de valabilitate ale aparatului radar, neexistând dovezi că acesta a fost verificat metrologic și că a fost montat pe autoturismul care l-a surprins în trafic.

Așadar, neidentificarea certă a mijlocului tehnic cu care agentul de poliție a constatat viteza menționată în procesul-verbal, îi cauzează o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, deoarece nu se poate demonstra dincolo de orice dubiu că viteza menționată în acesta a fost constatată cu un mijloc legal.

Petentul solicită a se constata că procesul-verbal este nul absolut întrucât nu s-a descris cu elemente concrete de fapt în ce s-a concretizat faptul că petentul „nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier care a efectuat semnal de oprire cu brațul îndreptat orizontal spre sensul său de mers".

În susținere petentul invocă faptul că procesul-verbal s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001 actualizată care prevede:

"(1) procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția";

Prin raportare la articolul antemenționat, petentul solicită a se constata că în realitate la rubrica din procesul-verbal destinată expres descrierii faptei, agentul constatator s-a limitat să preia din ipoteza prevăzută de legiuitor, fără să descrie cu lămuritoare elemente de fapt în ce s-a concretizat pretinsa neoprire la semnalul agentului de poliție.

În lipsa acestor descrieri, reiese că agentul de poliție care a încheiat procesul-verbal nu a constatat cu propriile simțuri fapta reținută.

De asemenea, petentul solicită a se avea în vedere prevederile art. 16 alin.(1) din OG nr. 2/2001 și a se dispune anularea procesului-verbal, pentru lipsa descrierii faptei, motiv de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât nu s-a descris concret în ce a constat pretinsa neoprire a petentului la semnalul regulamentar al polițistului rutier, deși sarcina îi revenea în exclusivitate acestuia.

Petentul mai arată că procesul verbal este netemeinic deoarece prin sine însuși nu poate proba că mijlocul tehnic cu care s-a constat viteza menționată este mijloc tehnic legal și de asemenea nu poate prin sine demonstra că petentul nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier care a efectuat semnal de oprire cu brațul îndreptat orizontal pe sensul său de mers, atâta timp cât întocmirea semnarea și înmânarea lui de agentul de poliție, face dovadă contrară situației de fapt reținute în acesta, în sensul că dacă în fapt nu ar fi oprit, în realitate nu ar fi fost posibilă încheierea, semnarea si înmânarea lui exact la locul opririi în trafic de agentul de politie.

Pe de altă parte conform art 6 CEDO, aplicabil în cauză, cel acuzat de săvârșirea unor fapte contravenționale se bucură de prezumția de nevinovăție, iar potrivit Jurisprudentei CEDO, dubiul profită celui acuzat.

Prin raportare la art. antemenționat, reiese că în privința probațiunii, cel acuzat de săvârșirea unor fapte contravenționale, ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care procesul-verbal prin sine poate dovedi vinovăția "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, ceea ce nu s-a dovedit.

Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție a fost aplicată sancțiunea amenzii de 360 de lei și s-a stabilit reținerea permisului de conducere pentru 30 zile, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, solicită admiterea în totalitate a plângerii așa cum a fost motivată.

În drept, art. 88 alin. 1 lit. „b", art. 121 alin. (1) din Anexa 1 la HG nr. 1391/2006 art. 99 alin.(2), 100.3.f și art. 108 alin 1. lit. a pct.4 din O.U.G nr. 195/2002, art. 52 alin.(1), art. 16 alin.(1), art. 17, art. 31 alin.(1), art. 32, art. 33 alin.(1), art. 34 alin.(1), art. 35, art. 47 din OG 2/2001, art. 181 alin.(1) pct. 2 și alin.(2), art. 194 -195, art. 204, art. 237 alin.(2) pct.7, art.249 -250, art. 254-255, art. 260, art. 351, art. 355, art. 358 C.pr.civ., art. 6 CEDO.

În probațiune petentul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatului (fl.19).

La data de 10.11.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Prin fapta sa de a circula cu viteza peste limita legală, petentul a încălcat dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare". Ca temei legal de incriminare și sancționare pentru depășirea vitezei maxime admise, indică dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. "a", pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, care stipulează că: "(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic; și dispozițiile art.99 alin.2 din același act normativ, care prevede: " 2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1)[respectiv 2 sau 3 puncte amendă ] se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.(l) lit.a)".

De asemenea, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei pentru încălcarea prevederilor art. 88 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care prevede: "Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: b) brațul sau brațele întinse orizontal semnifica "oprire" pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circula din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate cobori brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, "oprire" pentru participanții la trafic care vin din fața ori din spate;" fapta fiind sancționată de art. 100. alin. 3 lit. f din O.U.G 195/2002.

Intimatul învederează instanței că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul-verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI xxxxx.

Intimatul consideră că dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar. Astfel, imaginile surprinse de aparatul R____, pun în evidență faptul că petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 65 km/h, prin urmare depășind cu 15 km/h limita maximă de viteză admisă în localități. Întrucât petentul nu a administrat nicio probă concludentă din care să rezulte netemeinicia susținerilor agentului constatator, consideră că anularea procesului-verbal nu se poate baza pe simple afirmații, mai ales având în vedere că cele constatate de către agentul de poliție sunt probate printr-un mijloc tehnic verificat metrologic. Așadar, din moment ce s-a emis buletinul de verificare metrologică, s-a verificat funcționarea aparatului radar pe autoturismul pe care acesta este montat, setările fiind efectuate în concordanta cu particularitățile autoturismului, tocmai pentru a se asigura o măsurare corectă a vitezei.

Referitor la fapta petentului de a nu opri la semnalul regulamentar al polițistului, intimatul învederează instanței că s-a reușit oprirea petentului pe DN 1 la km 420, după o urmărire pe o distanță de 4 km cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune.

Petentul a recunoscut faptele după care a semnat procesul-verbal de contravenție.

A arătat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșit și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

In probațiune intimatul a depus înscrisuri: raportul agentului constatator (fl.24, 25); atestatul operatorului radar (fl.26); Buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala MAI - xxxxx (fl.27); extras din registrul radar din data de 28.08.2014 (fl.28); raportul agentului P____ V_____ din data de 30.10.2014 (fl.29); declarația martorei G___ C______ M______ (fl.30); copie după procesul-verbal de contravenție (fl.31); planșa foto (fl.32).

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare înregistrat la data de 05.12.2014 prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de intimat și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

Față de motivele reținute de intimat, petentul învederează dispozițiile art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia " În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:

20. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul(...) destinat măsurării vitezei:

Astfel, mijlocul tehnic cu care s-a efectuat măsurarea vitezei trebuia să îndeplinească cumulativ 2 condiții, respectiv dispozitivul să fie deopotrivă atât omologat cât și verificat metrologic. În speță, nu este îndeplinită condiția dovezii legalității mijlocului tehnic cu care s-a realizat constatarea contravenției, răsturnându-se astfel implicit prezumția de legalitate a constatării contravenției.

Referitor la pretinsa faptă că petentul nu ar fi oprit la semnalul agentului de poliție, petentul arată că, atâta timp cât agentul de poliție care a încheiat procesul verbal nu a descris în conținutul acestuia situația de fapt menționată în întâmpinare, reiese că o astfel de situație faptică nu poate fi legal reținută, deoarece procesul verbal odată încheiat nu i se pot aduce modificări și completări cu extinderea situației de fapt reținută.

Petentul consideră că în procesul verbal s-a reținut nereal că nu ar fi oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier, atâta timp cât un alt agent polițist rutier, altul decât cel care constata contravenția cu aparatul radar la momentul reținerii săvârșirii contravenției, nu a efectuat semnalul de oprire.

Cu privire la pretinsul raport din 30.01.2014 al agentului principal de poliție P____ V_____ și raportul din 30.01.2014 al agentului șef principal T____ V_____, în care se înserează că ar fi constatat la data de 30.10.2014, nu la data de 28.08.2014 așa cum este menționat în procesul verbal, petentul solicită respingerea în probațiune a acestor înscrisuri, atâta timp cât nu s-a precizat de drept în baza căruia au fost redactate ulterior procesul verbal și având în vedere că în baza legii aplicabile în cauză, respectiv OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 și dreptul comun OG nr. 2/2001, nu este prevăzută întocmirea unor astfel de acte.

La termenul de judecată din 25.02.2015 s-a administrat proba testimonială cu audierea martorei G___ C______ M______ (fl. 48), s-a luat o declarație petentului I____ A____ C______ (fl. 49) și s-a administrat proba cu interogatoriul intimatului I.P.J.A___ (fl.57).

Au fost depuse concluzii scrise de către petent (f.62-64) prin care au fost reitarate aspectele din plângere și răspunsul la întâmpinare, arătându-se totodată că procesul-verbal este nelegal pentru lipsa calității de agent constatator a agentului de poliție ASP T____ V_____ pentru reținerea contravenției prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. b, întrucât nu s-a dovedit că această contravenție a fost constatată de către acest agent de poliție sau doar de către agentul de poliție care a efectuat semnalul de oprire.

Prin sentința civilă nr. 315/01.04.2015 Judecătoria Aiud a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul I____ A____ C______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de POLIȚIE al JUDEȚULUI A___, a anulat în parte procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, încheiat de intimat, sub aspectul reținerii contravenției prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, ca nelegal întocmit, a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile și a dispus restituirea sumei de 180 lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, și care a fost achitată de către petent prin chitanța __________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014.

Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut că :

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, petentul I____ A____ C______ a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că a încălcat dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fapta fiind sancționată de dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. "a", pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei pentru încălcarea prevederilor art. 88 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, aplicându-i-se totodată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile (f.3).

În sarcina petentului s-a reținut că în data de 28.08.2014, ora 8:00, în localitatea Unirea-DJ 107 D, a condus autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________________ Ocna M____ către Unirea, și a fost depistat că a circulat cu o viteză de 65 km/h înregistrată de aparatul radar montat pe MAI xxxxx, caseta video C-114 și nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier care a a efcetuat semnal de oprire cu brațul îndreptat orizontal pe sensul său de mers.

In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea, depusă la Judecătoria Aiud în data de 05.09.2014 (f. 2), a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal-28.08.2014, iar prezenta instanță, în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a constatat că acesta a nu a fost întocmit în integralitate cu respectarea prevederilor art. 15, art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.

În ceea ce privește sancționarea petentului pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002, instanța constată că procesul-verbal de sancționare este legal și temeinic întocmit.

Petentul a invocat ca motiv de nelegalitate faptul că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu s-au indicat expres datele de identificare ale mijlocului tehnic cu care s-a constatat contravenția. Instanța reține însă că în cuprinsul actului atacat s-a arătat că viteza autovehiculului condus de către petent a fost măsurată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI xxxxx. Or, această mențiune se dovedește a fi suficientă în condițiile în care s-a făcut dovada că pe autospeciala MAI xxxxx era montat aparatul radar tip PYTHON II, pentru care s-a depus buletinul de verificare metrologică care atestă faptul că aparatul radar îndeplinea toate cerințele de valabilitate pentru a înregistra viteza oricărui autovehicul în condiții legale. Având în vedere că din Buletinul de verificare metrologică reiese că pe autospeciala MAI xxxxx este montat în mod permanent radarul de tip tip PYTHON II, instanța nu poate reține susținerea petentului potrivit căreia nu s-ar putea identifica în mod cert mijlocul tehnic cu care a avut loc constatarea contravenției.

Sub aspectul temeiniciei contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că fapta contravențională, constând în depășirea vitezei legale maxime de către petent, a fost înregistrată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, imaginile surprinse de aparatul radar, pun în evidență faptul că petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 65 km/h (f. 32), depășind cu 15 km/h limita maximă admisă în localități. Instanța constată că pentru aparatul cu care s-a înregistrat contravenția, a fost emis buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 22.04.2014, termen de valabilitate 1 an (f. 27), prin urmare, cinemometrul de control rutier, tip PYTHON II, montat pe Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, care măsoară atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, îndeplinea toate cerințele în vederea unei corecte măsurări a vitezei.

Instanța nu poate lua în considerare susținerile petentului conform cărora mijlocul prin care a avut loc constatarea contravenției nu indeplinea cumulativ cele două condiții prevăzute de lege și anume, să fie omologat și verificat metrologic. Astfel, deși la dosar s-a depus doar Buletinul de verificare metrologică (f. 27), care atestă că mijlocul tehnic este verificat metrologic, instanța reține că în cuprinsul acestui înscris se face referire și la Certificatul de aprobare de model. Certificatul de aprobare de model NR. 85/2001, face dovada faptului că dispozitivul de măsurare introdus pe piață, respectiv cinemometrul de tip PYTHON II, este omologat.

Prin urmare, instanța a reținut că s-a făcut dovada faptului că mijlocul prin care s-a constatat contravenția era omologat și verificat metrologic, astfel constatarea contravenției privind depășirea vitezei maxime admise în localități, a avut loc cu îndeplinirea dispozițiilor legale.

În consecință, petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție atacat, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție prin care petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 88 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că aceasta a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză.

Petentul a invocat ca motiv de nulitate absolută a procesului-verbal faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu s-a descris concret în ce a constat pretinsa neoprire a petentului la semnalul regulamentar al polițistului rutier.

Instanța a reținut că nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție intervine doar în măsura în care procesul-verbal nu cuprinde fapta săvârșită, cu alte cuvinte, numai lipsa completă a mențiunii privind fapta săvârșită atrage nulitatea expresă a procesului-verbal de contravenție. Or, situația în care fapta nu este descrisă suficient ori corespunzător sau este descrisă greșit, reprezintă un caz de nulitate virtuală, nulitatea actului intervenind doar în măsura în care petentul dovedește o vătămare cauzată de această nedescriere a faptei și vătămarea cauzată nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

În speță, având în vedere că nu suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, ci de nulitate virtuală, instanța va analiza dacă modul în care a fost descrisă fapta în curpinsul procesului-verbal este sau nu de natură să producă o vătămare petentului. În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut că petentul ”nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier care a efectuat semnal de oprire cu brațul îndreptat orizontal pe sensul său de mers”.

Această descriere a faptei se dovedește a fi suficientă în vederea încadrării acesteia într-un text de lege, însă această descriere suferă din punct de vedere a identificării de către instanță a împrejurărilor exacte în care s-a săvârșit pretinsa faptă contravențională. Astfel, din interogatoriul luat intimatului (f. 77), reiese că pretinsul semnal de oprire a fost efectuat de către agentul de poliție P____ V_____ iar din cuprinsul procesului-verbal reiese că acest proces a fost întocmit de către agentul de poliție T____ V_____. Din probatoriul administrat reiese că agentul de poliție T____ V_____ se ocupa de manipularea aparatului radar, aflându-se astfel în interiorul mașinii de poliție, împrejurarea că semnalul de oprire a fost efectuat de către agentul de poliție P____ V_____ fiind confirmată și de martora audiată în cauză G___ C______ M______ (f.48), care a arătat că alt agent decât el care opera radarul a efectuat pretinsul semnal de oprire.

Totodată, în actul atacat nu se face referire la faptul că petentul ar fi fost urmărit 4 km de către organele de poliție, care au reușit să îl oprească și să îi întocmească proces-verbal de contravenție, reținându-se doar locuri diferite de săvârșire a contravenției și de întocmire a procesului-verbal, fără nicio altă mențiune. Or, toate aceste împrejurări rezultă din elemente extrinseci procesului-verbal de contravenție, care nu sunt în măsură să îl completeze, raportat la natura actului atacat care trebuie să fie în măsură să facă dovada conținutului său prin el însuși.

Această descriere succintă a faptei naște serioase dubii asupra faptului cine anume a avut calitatea de agent constatator și avea obligația sancționării petentului pentru încălcarea prevederilor art. 88 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. Având în vedere că agentul de poliție T____ V_____ se afla în habitaculul mașinii de poliție, fiind însărcinat cu operarea aparatului radar, dă posibilitatea instanței să prezume în mod pertinent faptul că este posibil ca acesta să nu fi constatat fapta de neoprire a petentului la semnalul celuilalt agent de poliție, cu atât mai mult cu cât acesta nu a făcut referire directă la faptul că a constatat personal această faptă.

În acest caz, fiind vorba despre o contravenție constatată prin propriile simțuri și asupra căreia instanța se îndoiește că a fost constatată de către agentul de poliție care opera aparatul radar, nu rămâne decât ca instanța să prezume că această presupusă contravenție a fost constatată de către agentului de poliție P____ V_____.

Or, raportat la art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, trebuia în mod imperativ întocmit de către agentul care a constatat efectiv presupusa faptă contravențională, respectiv de agentul P____ V_____, căruia îi revenea obligația aplicării sancțiunii și nu de către agentul de poliție T____ V_____, jurisprudența fiind în sensul în care dacă agentul constatator nu poate constatta contravenția cu propriile lui simțuri, nu va putea aplica nicio sancțiune. Faptul că se susține că ambii agenți de poliție au procedat la urmărirea petentului după presupusa neoprire, nu este de natură a conferi agentului de poliție T____ V_____ calitatea de agent constatator dacă acesta nu a văzut efectiv când agentul de poliție P____ V_____ a efectuat semnalul de oprire pe care petentul nu l-a respectat, continuându-și drumul.

În consecință, prin nedescrierea împrejurărilor menționate mai sus în cuprinsul actului atacat, instanța reține că vătămarea adusă petentului este evidentă, din moment ce nu se poate stabili cu certitudine nici măcar cine avea calitatea de agent constatator. Astfel, în vederea respectării dreptului la apărare al petentului împreună cu toate garanțiile pe care i le oferă calificarea pretinsei contravenții săvârșite, ca fiind o ”acuzație în materie penală”, instanța reține că vătămarea produsă petentului nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, prezumția de legalitatea a acestuia fiind răsturnată de către petent.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel I____________ de Poliție al Județului A___, solicitând ca, prin hotărârea pronunțată, să se dispună admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

Consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond și solicită schimbarea acesteia, în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului-verbal atacat, din următoarele considerente:

La Judecătoria Aiud a fost înregistrată sub număr de dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de petentul I____ A____ C______ împotriva procesului - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 28.08.2014, de către agent constatator T____ V_____, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Poliția Orașului Ocna M____.

Prin procesul-verbal de contravenție susmenționat intimatul-petent a fost sancționat cu avertisment pentru încălcarea prev. art. 121, alin. l, din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare Ca temei legal de incriminare și sancționare pentru depășirea vitezei maxime admise, indicăm dispozițiile art. 108, alin. (1), lit. “a”, pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, care stipulează că: “(1) Savarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmeaza: a) 2 puncte de penalizare pentru savarsirea următoarelor fapte: 4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic; și dispozițiile art.99, alin.2 din același act normativ, care prevede: “2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1)[respectiv 2 sau 3 puncte amendă] se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(l) lit.a) .

Arată că petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 88, alin. 1, lit. b, din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice care prevede: “Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: b) brațul sau brațele întinse orizontal semnifica "oprire” pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circula din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate cobori brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, "oprire" pentru participanții la trafic care vin din fața ori din spate;” fapta fiind sancționată de art. 100, alin. 3, lit. f din O.U.G 195/2002.

Precizează că plângerea contravențională a fost admisă în parte, iar procesul-verbal de contravenție a fost anulat cu privire la fapta de nerespectare a semnalelor polițistului rutier pe motiv că descrierea succintă a faptei naște dubii serioase cu privire la calitatea de agent constatator a agentului de poliție T____ V_____, în condițiile în care acesta se afla în autospecială, iar semnalul de oprire a fost făcut de celălalt agent, P____ V_____.

Consideră că în mod eronat prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție din următoarele motive:

Prima instanță pornește de la premisa greșită că agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, T____ V_____, era operator radar, iar celălalt agent de poliție, P____ V_____ , era la oprire, ceea ce presupune o distanță între cei doi, astfel că nu avea cum să observe dacă petentul a oprit sau nu la semnalul polițistului.

Arată că, în fapt, agentul T____ V_____ manipula aparatul radar, iar agentul P____ V_____ se afla în apropierea autospecialei pe care era montat aparatul radar, la aproximativ 2 metri, astfel că agentul constatator T____ V_____ a observat în mod direct și personal când intimatul-petent nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de către celălalt agent de poliție, respectiv P____ V_____.

Aceste aspecte puteau fi confirmate de martora G___ C______ M______, care era oprită în spatele autospecialei de poliție.

Susține că, întrucât contravenientul nu a oprit pe loc, s-a procedat la urmărirea acestuia, reușindu-se interceptarea în zona km 420 de pe DN 1, loc indicat de agentul constatator ca loc al încheierii procesului-verbal de contravenție.

Referitor la acest aspect, că nu s-a făcut referire în actul atacat despre faptul că petentul a fost urmărit 4 km de către organele de poliție, precizează că nu este de natură să atragă nelegalitatea procesului-verbal de contravenție atât timp cât locul săvârșirii contravenției și cel al încheierii actului au fost indicate în mod corect.

Apreciază ca fiind relevantă și atitudinea intimatului-petent de la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, recunoscând faptul că nu a oprit, întrucât se grăbea să ajungă la A___ I____, regretând și achitând contravaloarea amenzii aplicate. De asemenea, contravenientul a semnat pentru luare la cunoștință a actului sancționator.

Având în vedere aspectele prezentate, solicită instanței de judecată admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile nr. 315/2015 a Judecătoriei Aiud, în sensul menținerii actului atacat ca legal și temeinic.

În drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 476 - 479 Cod procedură civilă.

Referitor la introducerea în termen a apelului, arată faptul că Sentința civilă nr. 315/2015 a fost comunicată și înregistrată în evidențele instituției apelante la data de 15.05.2015, astfel că apelul este formulat în termenul legal de 30 zile, raportându-ne la prevederile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

La data de 20.07.2015, petentul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului si păstrarea în totalitate a Sentinței civile nr. 315/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud ca legală si temeinică, în baza art. 480 alin.(1) teza I C.pr. civ.

În fapt, apreciază că, față de motivele invocate, în mod eronat apelantul consideră că este nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond, având în vedere argumentele ce succed.

1. Cu privire la constatarea contravenției cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, respectiv înregistrarea cu acesta a vitezei de 65 km/h, solicită a se reține că aceasta s-a făcut cu un mijloc ilegal, având în vedere că organul constatator nu a depus la dosar nicio dovadă care să probeze că la data constatării contravenției, acel aparat era omologat. Prin urmare, lipsa dovezii omologării demonstrează în mod cert că în fapt constatarea contravenției s-a făcut nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 actualizată, care prevede expres că mijlocul tehnic cu care se constată contravenția, trebuie să fie nu numai verificat metrologic ci și omologat, fiind astfel infirmate susținerile apelantului cu privire la legalitatea procesului-verbal.

Pe de altă parte, organul constatator nu a depus la dosar niciun înscris și nici nu a invocat vreun argument veridic care să probeze că verificarea poate substitui omologarea aparatului, având în vedere că în mod legal nu s-a probat existența echivalării/compensării.

Așadar, față de probele administrate de apelant, solicită a se constata că lipsa dovezii omologării, face în mod cert proba nelegalității constatării contravenției, situație ce răstoarnă prezumția de adevăr și legalitate a procesului-verbal cu privire la constatarea contravenției cu un mijloc tehnic neomologat, fiind astfel în mod vădit încălcate condițiile expres dispuse de art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 actualizată.

2. Arată că nu pot fi considerate ca reale susținerile din apel (pag. 2.) prin care organul constatator învederează faptul că „agentul P____ V_____ se afla (...) la aproximativ 2 metri, astfel că agentul constatator T____ V_____ a observat în mod direct și personal când intimatul - petent nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de către celălalt agent de politie, respectiv P____ V_____”, acestor susțineri fiindu-le opozabil însuși procesul-verbal, în conținutul căruia nu se regăsește o asemenea stare de fapt.

Învederează că, întrucât agentul constatator care a încheiat procesul-verbal, nu a descris în cuprinsul acestuia situația de fapt pe care o narează organul constatator, rezultă în mod clar că, actul încheiat nu o confirmă, dimpotrivă, procesul-verbal face dovada că agentul constatator nu a perceput senzorial faptul că agentul de poliție P____ V_____ se afla în mod real la aproximativ 2 metri, și nici nu a observat în mod direct și personal că subsemnatul nu aș fi oprit la pretinsul semnal regulamentar de oprire al acestuia.

Solicită a se constata că în procesul-verbal nu este menționat numele agentului de poliție P____ V_____, deși este menționat în apel.

Având în vedere lipsa numelui agentului de poliție P____ V_____ din procesul-verbal, reiese că organul constatator nu poate proba prezența la locul și momentul reținerii săvârșirii contravenției a acestuia, fiind astfel exclus implicit și faptul că ar fi făcut pretinsul semnal regulamentar de oprire, menționat în procesul-verbal.

Arată că, dacă în mod real agentul constatator ar fi constatat prezența acestuia la fața locului, cu certitudine ar fi reținut în procesul-verbal numele colegului său, precum și faptul că se afla la aproximativ 2 metri de agentul care se afla în interiorul autospecialei.

Apreciază că, întrucât susținerile din apel nu se coroborează cu mențiunile din procesul-verbal, rezultă că organul constatator învederează în apel susțineri sofistice și irelevante care nu au fost percepute nemijlocit de către agentul constatator, motiv pentru care nu au fost reținute în procesul-verbal.

În altă ordine de idei, având în vedere situația de fapt conform căreia numele agentului de poliție P____ V_____ nu apare în conținutul procesului-verbal, reiese că sintagma „la semnalul regulamentar al agentului de poliție rutier”, menționată în procesul-verbal (f.3 dos. fond), este una exclusiv generică, iar nu reală, fiind transcrisă din art. incriminator, iar nu percepută și apoi descrisă prin argumente reale, în .sensul dovedirii fără echivoc, prezenței la fața locului a agentului de poliție P____ V_____.

Față de probele administrate, solicită a se constata că procesul-verbal nu face dovada neechivocă a faptului că agentul de poliție P____ V_____, era la momentul reținerii săvârșiri contravențiilor la fața locului, ceea ce constituie un alt argument care probează că nu a constatat nemijlocit pretinsa contravenție și nu a întocmit proces-verbal de contravenție prin care să rețină că nu aș fi oprit la semnalul său.

Procesul-verbal este opozabil și susținerilor din apel prin care organul constatator arată că s-a procedat la urmărirea sa, tocmai pentru faptul că o astfel de situație de fapt, nu a fost inserată în conținutul procesului-verbal. Nedescrierea stării de fapt menționată în apel demonstrează că nu a fost percepută de agentul constatator, motiv pentru care solicit respingerea a oricărei situații de fapt extrinseci conținutului procesului-verbal, deoarece se prezumă că datorită forței obligatorii ale dispozițiilor art. 16 alin.(1) din OG nr. 2/2001 actualizată, aceste susțineri ar fi fost în mod cert descrise la rubrica privind descrierea faptei din procesul-verbal, dacă în mod real ar fi fost percepute de agentul constatator la fața locului.

Concluzionând, solicită a se reține că în apel nu s-a făcut dovada unei alte stări de fapt și că prin actul de constatare și sancționare contestat, organul constatator nu a fost în măsură să probeze prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia, situație ce răstoarnă prezumția de legalitate și de temeinicie cu care un proces-verbal legal încheiat este investit.

În considerarea celor de mai sus, solicită a se constata că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată, motiv pentru care, în temeiul prev. art. 480 alin.(1) teza I C.pr.civ, solicită respingerea apelului apelul ca fiind neîntemeiat.

În drept, art. 205, art. 476 alin.(2), art. 480 a!in.(1) teza I C.pr.civ., OG nr. 2/2001, art. invocate în prezenta și art. 6 CEDO .

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr xxxxxxx/28.08.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 88 al.1 lit.b din HG 1391/2006 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, și cu avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art.121 al.1 din același act normativ, constând în aceea că a circulat cu o viteză de 64 km/oră și nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier.

Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.

Viteza petentului a fost înregistrată cu un aparat radar, montat pe autospeciala MAI xxxxx.

Pentru acest aparat s-a depus buletinul de verificare metrologică, acesta dovedind că aparatul deține toate cerințele de valabilitate de înregistrare a vitezei oricărui autovehicul.

Așadar, petentul nu poate contesta viteza avută, ea fiind înregistrată cu un aparat verificat tehnic și montat potrivit legii(fila 27).

Prin urmare, susținerile petentului în sensul că aparatul nu îndeplinea cumulativ condițiile omologării și verificării metrologice, sunt neîntemeiate, drept pentru care vor fi înlăturate.

În consecință, se constată că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată de petent, astfel că săvârșirea faptei de către acesta este corect reținută de agentul constatator iar sancțiunea corect aplicată.

Referitor la cea de-a doua contravenție, de încălcare a prev. art.88 al.1 lit.b din HG 1391/2006, instanța de fond a reținut că aceasta a fost răsturnată de probatoriul administrat în cauză.

Se reține de instanța de fond că nedescrierea exactă a săvârșiri faptei determină o nulitate virtuală și nu în cazul unei nulității exprese.

Instanța de fond a reținut că agentul care manipula aparatul radar este și cel care a întocmit procesul verbal, iar semul de oprire a fost făcut de celălalt agent din echipaj, bazându-se și pe declarația martorei G___ C______ M______ care la acel moment era oprită de asemenea pentru întocmirea unui proces verbal de contravenție.

Mai reține instanța de fond că din actul atacat rezultă locuri diferite de săvârșire a contravenției și de întocmire a procesului verbal, și, cum unul din agenți era ocupat cu aparatul radar, se concluzionează că poate prezuma că această contravenție a fost constatată de agentul P____ V_____.

Se mai face trimitere la art.21 al.1 OG nr.2/2001.

Prin nedescrierea împrejurărilor în care s-a săvârșit contravenția, consideră instanța de fond că s-ar fi produs o vătămare petentului, fapta fiind constatată de un agent iar procesul verbal întocmit de altul.

Potrivit art.88 “Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: b) brațul sau brațele întinse orizontal semnifica "oprire” pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circula din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate cobori brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, "oprire" pentru participanții la trafic care vin din fața ori din spate;” fapta fiind sancționată de art. 100, alin. 3, lit. f din O.U.G 195/2002.

Instanța de fond a reținut greșit când a afirmat că între cei doi agenți ar fi existat o distanță mai mare și agentul din mașină nu ar fi observat semnele celuilalt din afara mașinii, întrucât între cei doi nu putea fi o distanță atât de mare încât să nu se observe unul pe celălalt, astfel că, așa cum corect susține apelantul, agentul constatator T____ V_____ a observat în mod direct și personal când petentul nu a oprit la semnalul regulamentar făcut de celălalt agent.

Pe de altă parte, faptul că urmărirea petentului nu a fost consemnată nu constituie motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție mai ales că petentul a declarat în fața instanței ,,agentul constatator insista să se întoarcă la locul faptei,,.

Așadar, petentul nu a oprit la semnalul agentului ci și-a continuat mersul până ce acesta a fost oprit în trafic de mașina poliției.

Mențiunile din procesul verbal fac dovada faptei sale, petentul consemnând că ,, nu am oprit întrucât m-am grăbit să ajung în A___ I____. Regret și achit,,.

Prin urmare ambele contravenții au fost corect individualizate de către agentul constatator, petentul recunoaște săvârșirea faptei, fapt pentru care instanța de fond în mod greșit a reținut cele expuse mai sus și a admis plângerea cu consecința anulării procesului verbal pentru această faptă.

În consecință, pentru argumentele de mai sus, în baza art.480 al.1 cod pr.civ. va admite apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr.315/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr XXXXXXXXXXXXX, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge plângerea formulată de petentul I____ A____ C______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/28.08.2014.

În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr.315/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petentul I____ A____ C______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/28.08.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 29.10.2015

Președinte, Judecător,

B_____ M_____ BUTACAMELIA F______

Grefier,

M_____ R___

Red. FC / Tehnored. FC /4 ex. /17.11.2015

Jud. fond: D. C. E____