R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D________

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 5695

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1814

Ședința publică de la data de 11 noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: R_____ I____-A______

GREFIER: L______ D____-M____

Pe rolul instanței civile se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de către petentul S_______ O_____ cu domiciliul în municipiul D________, _____________________, județul V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN V_____ cu sediul în municipiul Rm. V_____, Calea lui T_____, nr. 95, județul V_____.

Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei,potrivit chitanței de plată nr. xxxxxxxxxxxx/11.06.2014 fila 10.

La apelul nominal făcut în ședință publică, de către grefierul de ședință,la ordine, a răspuns martorul G____ I____ -T_____, lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 10.11.2014 s-a depus procesul-verbal de executare a mandatului de aducere privind martorul G____ I____- T_____.

Instanța,urmează a dispune rectificarea prenumelui martorului, în sensul că în mod corect martorul se numește G____ I____- T_____, în loc de G____ I____ A_____, cum din eroare a fost indicat de către petent și citat în cauză.

Instanța procedează la audierea martorului G____ I____ -T_____ martor propus de către petent,sub prestare de jurământ, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Instanța constată administrate probele în cauză.

Instanța în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.394 NCPC declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2014 pe rolul Judecătoriei D________ sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX petentul S_______ O_____ a formulat în contradictoriu cu intimatul IPJ V_____ plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 09.06.2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că la data de 08.06.2014 s-a deplasat din localitate D________ în _____________________ înapoiere autoturismul a avut probleme tehnice, motiv pentru care l-a lăsat parcat pe DC 57 _______________________ părții carosabile și a revenit a doua zi să remedieze defecțiunea. A susținut că în timp ce repara mașina a venit un echipaj de poliție, care, după verificarea documentelor, l-au dus în _____________________-au testat cu aparatul alcooltest și al cărui rezultat a fost 0,13 mg alcool pur în aerul expirat, rezultat pe care nu l-a contestat având în vedere faptul că băuse bere cu o seară înainte. A mai arătat că nu se face vinovat de vreo contravenție din moment ce nu conducea autoturismul. Cu privire la permisul de conducere a arătat faptul că l-a predat agentului de poliție.

În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001.

În susținerea afirmațiilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, prin audierea martorului G____ I____ – A_____.

Cererii formulate, petentul a atașat în copie procesul verbal contestat.

Plângerea a fost timbrată cu 20 lei.

În procedura de regularizare, intimatul I____________ Județean de Poliție V_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit. A arătat că în măsura în care petentul nu era de acord cu rezultatul testării, poate solicita recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În susținerea afirmațiilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Întâmpinării formulate, intimatul a anexat înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 19.06.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 de lei, avertisment, și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile.

În sarcina petentului s-a reținut faptul că în data de 09.06.2014, ora 16,25 pe DC 57 _______________________ autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX fiind sub influența băuturilor alcoolice. Fiind testat cu aparatul etilotest marca Drager, la poziția 533, orele 16,25 aparatul a indicat valoarea de 0,13 mg alcool pur în aerul expirat. Totodată conducătorul auto nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea „nu doresc recoltarea de probe de sânge. Am fost transportat în _______________________________”.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, instanța reține faptul că petentul a semnat procesul verbal contestat, astfel că dispozițiile art. 19 din OG 19/2001 nu-și mai găseau aplicabilitate.

De asemenea, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată). Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Telfner v. Austria, 20 martie 2001).

Petentul nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu au prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestora, astfel că procesul verbal este legal și temeinic.

Instanța apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator în procesul verbal, petentul săvârșind contravenția prevăzută de art. 102, alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.

Conform raportului întocmit de agentul constatator (f. 30) reiese că petentul a fost oprit în trafic, în urma solicitării petentul a înmânat actele, mai puțin permisului de conducere și datorită faptului că emana vapori de alcool, și în urma afirmației acestuia cum că a băut un pahar cu vin a fost testat cu aparatul etilotest.

Din protocolul aparatului etilotest aflat la fila 32 dosar, reiese faptul că fiind testat cu aparatul alcotest Drager în data de 09.06.2014 a avut o alcoolemie de 0,13 mg/l.

Prin indicele de alcoolemie obținut în urma testării cu un aparat verificat metrologic, împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).

Prin urmare, petentul, știind că este imposibil să fi consumat alcool, trebuia să se prezinte pentru recoltarea de probe biologice, pentru a dovedi cu probe științifice incorectitudinea testului efectuat și netemeinicia constatărilor personale ale agentului constatator. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, instanța constată că procesul-verbal are la bază probe concrete, astfel că este legal și temeinic întocmit. Mai mult decât atât, petentul a scris personal, în procesul verbal analizat faptul că nu dorește recoltarea sângelui în vederea stabilirii alcoolemiei.

Totodată instanța reține că prin plângerea formulată, petentul a recunoscut consumarea alcoolului cu o seara înainte, însă a susținut că nu conducea autoturismul, fapt pe care nu l-a dovedit.

Din declarația martorului audiat în cauză reiese că l-a văzut pe petent pe partea dreaptă a carosabilului, cu capota mașinii ridicate, iar după o jumătate de kilometru a văzut autoturismul poliției. Chiar reale, aceste aspecte nu dovedesc netemeinicia constatărilor personale ale agentului constatator. Sub un prim aspect, în intervalul de timp dintre întâlnirea petenului cu martorul, deplasarea martorului aproximativ o jumătate de kilometru pe picioare, petentul putea să fi terminat de reparat autoturismul și să înceapă deplasarea pe drumurile publice. Sub un alt aspect nu reiese că agentul constatator l-a sancționat pe petent imediat după întâlnirea cu martorul din moment ce martorul nu a putut preciza cu certitudine ora l-a care s-a întâlnit cu agentul constatator (spunând doar că această întâlnire a avut loc după 13,00) în timp ce petentul a fost sancționat la 16,30.

În plus, în cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Apărarea petentului, în sensul că nu conducea autovehiculul și că a avut asupra sa permisul de conducere nu este credibilă, deoarece agentul constatator a perceput în mod direct faptul că petentul conducea autoturismul, iar instanța nu consideră că se pot ridica împotriva acestuia dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.

Mai mult, chiar susținerile petentului privitoare la motivul pentru care a fost de acord cu rezultatul aparatului alcooltest (faptul că a consumat bere cu o seară înainte) sunt neverosimile, acest consum nu ar mai fi putut determina acest rezultat, a doua zi la ora 16,30.

Referitor la faptul că a avut permisul de conducere asupra sa din moment ce agentul constatator a întocmit actele necesare în acest scop sunt neîntemeiate. Au fost întocmite actele necesare măsurii complementare a suspendării dreptului de conducere, independent de existența permisului la fața locului, iar pentru această contravenție i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a (9-20 puncte amendă) de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Referitor la ce-a de-a doua contravenție, respectiv faptul că nu a avut permisul de conducere asupra sa se

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Este neîntemeiată solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului întrucât fapta de a conduce un autoturism pe drumurile sub influența băuturilor alcoolice prezintă un pericol social foarte mare.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S_______ O_____ cu domiciliul în municipiul D________, _____________________, județul V_____ în contradictoriu cu intimatul IPJ. cu sediul în municipiul Rm. V_____, Calea lui T_____, nr. 95, județul V_____.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red RIA

4 exemplare printate la data de 18.12.2014