Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 18 Noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte - O___ M____ Z______ L_____

Judecător G_______ F____

Grefier A__-M____ H___

Decizia nr. 1586/2015 ca

Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant N____ N____ D____ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului contravențional de față:

Prin sentința civilă nr. 7714/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul N____ N____ D____ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale ________ nr. xxxxxxx/23.02.2015 întocmit de intimatul I____________ de Poliție al Județului Iași, fiind înlocuită cu sancțiunea „avertisment” sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut, în esență, că potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, încheiat de agentul constatator la data de 23.02.2015, petentul a condus auto marca Nissan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________. Iași dinspre Dispecer spre Ateneul Tătărași, iar în dreptul blocului K1 nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe sensul său de mers din dreapta spre stânga conducătorului auto, faptă ce a fost filmată pe caseta 514 de pe autospeciala XXXXXXXXX și încadrată de agent în disp. art 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare și pentru săvârșirea căreia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 390,00 lei, reprezentând contravaloarea a 4 puncte de amendă, concomitent cu reținerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că in speță nu există nicio incălcare care să atragă nulitatea absolută a inscrisului constatator.

Cu privire la temeinicie, conform disp. art.100 alin. 3 lit.b din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni: ” neacordarea priorității de trecere a pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului „ faptă pentru săvârșirea căreia se aplică o sancțiune de 4 sau 5 puncte amendă.

Totodată, art. 6 din actul normativ prevede că :” În sensul prezentei ordonante de urgenta, expresiile si termenii de mai jos au urmatorul inteles:1. acordare a prioritatii - obligatia oricarui participant la trafic de a nu-si continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevra, daca prin acestea ii obliga pe ceilalti participanti la trafic care au prioritate de trecere sa-si modifice brusc directia sau viteza de deplasare ori sa opreasca;”.

Din vizualizarea imaginilor de pe suport DVD instanța de fond a constatat, în primul rând, faptul că nu existau mașini parcate pe banda unu de lângă trotuar care să afecteze vizibilitatea asupra trecerii de pietoni după cum a invocat petentul, iar pe de altă parte, că se observă pe imagini că auto cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX venea de pe o stradă laterală, efectuând cu viteză redusă virajul stânga pentru a se încadra direct pe banda a treia pe sensul de mers al pietonului, în timp ce acesta se afla angajat în traversare pe banda întâi, fără a-l incomoda.

În acest context, deși există contravenție, cât timp pietonul ce traversa din dreapta către stânga se afla pe același sens de mers cu autoturismul condus de petent, prima instanță a apreciat că se impune reindividualizarea sancțiunii, raportat la lipsa oricărei urmări din cele prevăzute de disp. art. 6 din OG nr.2/2001 precum și la disp. art.21 al.3 din OG. nr.2/2001, conform căreia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „…împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului …” cu reținerea și a disp. art.5 al.² (5) din O.G. nr. 2/2001 actualizată, potrivit cărora„ Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

Având în vedere așadar aceste elemente, precum și disp. art.34 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare – care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului) instanța de fond a apreciat că amenda este o sancțiune prea aspră raportat la pericolul social concret și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, cu mențiunea că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi înlăturată ca urmare a reindividualizării sancțiunii amenzii, prin raportare la disp. art. 95 și 96 din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificări și completări, cat timp se prevede că o asemenea sancțiune se aplică obligatoriu și în acest caz.

Astfel, prima instanță a admis în parte plângerea și a înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului, în opinia sa aceasta fiind suficientă pentru a realiza, în cazul petentului, scopul dorit de legiuitor și a-i atrage atenția pe viitor asupra obligației de a se manifesta cu mai multă responsabilitate în situații similare, cu menținerea în mod implicit a măsurii suspendării exercitării dreptului de a mai conduce.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, petentul N____ N____ D____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit temeinicia procesului verbal și, că, în fapt, el nu a avut posibilitatea să vadă pietonul înainte de a se angaja în trecerea intersecției, astfel că se impune reindividualizarea sancțiunilor și înlăturarea sau cel puțin reducerea sancțiunii complementare aplicate întrucât este disproporționat de mare față de pericolul social concret al faptei și față de conduita sa, fiind un șofer care nu a avut permisul suspendat din anul 1976.

Apelantul arată că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 5 alin.5 și 6 cu 21 alin3 OG nr. 2/2001 care nu disting asupra sancțiunilor contravenționale și având în vedere dispozițiile art. 6 CEDO, se deduce faptul că instanța poate individualiza și sancțiunea complementară. Se invocă în apărare și considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 340/2010 și 1048/2010 precum și jurisprudența CEDO în cauza S____ și P_______ vs România, precum și dispozițiile art. 53 din Constituție.

În drept, nu sunt invocate alte dispoziții legale cu excepția celor anterior citate.

Cererea de apel, este legal timbrată.

În temeiul dispozițiilor art. 411 pct.2 teza finală, apelantul a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

Intimatul deși legal înștiințat și ulterior citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică

Apelantul N_____ C_______ I___ a criticat sentința primei instanțe, considerând că aceasta a reținut, în principal și a individualizat, în subsidiar, în mod greșit sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.

Judecând în limitele învestirii, Tribunalul constată că aspectele legate de individualizarea sancțiunii principale în raport cu situația de fapt au fost tranșate cu putere de lucru judecat.

Cu toate acestea, raport strict la motivele de apel, față de situația de fapt, Tribunalul va constata următoarele: apelantul a avut o vizibilitate maximă față de trecerea de pietoni, putând observa, practic, încă de la momentul efectuării virajului, orice pieton angajat în traversare; petentul, pentru „a nu incomoda pietonul”, așa cum susține, a accelerat pe trecerea de pietoni în loc să încetinească înainte de a ajunge la aceasta.

Deși este adevărat că prin manevrele sale nu a incomodat în mod direct pietonul angajat în traversare, tribunal reține că această conduită nu este una preventivă și lipsită de pericol social. Dimpotrivă, tocmai pentru că venea după efectuarea unui viraj, petentul avea obligația să încetinească până la limita evitării oricărui pericol și să se asigure că nu există pietoni petrecere. Atitudinea unui conducător auto care invocă împrejurarea că nu a avut vizibilitate către trecere și, cu toate acestea, în loc să încetinească până la asigurarea că nu există pietoni pe trecere accelerează nu este una care să confirme o conduită corectă în trafic și, cu siguranță, nu este una lipsită de pericol social care să conducă la înlătura rea sancțiunii complementare pentru că nu ar fi atins scopul acesteia din urmă.

În ceea ce privește sancțiunea complementară, Tribunalul reține că aceasta este stabilită în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv cu cele înscrise în art. 95 și 96 din OUG nr.195/2002, cu referire la art. 100 alin.3 OUG nr. 195/2002. Sancțiunea complementară este determinată de lege într-un număr fix de zile de suspendare – 30 și, în lipsa unor dispoziții exprese, aceasta nu poate fi individualizată într-un alt număr de zile mai mic, întrucât o atare marjă nu este reglementată juridic, iar dispozițiile O.U.G. nr.195/2002, în măsura în care au caracter derogatoriu și mai restrictiv față de cele înscrise în art. 5 alin.5 și 6 și 21 alin.3 OG nr. 2/2001 se aplică prioritar și derogatoriu, în calitatea lor de norme speciale.

Cum, prin cererea de apel nu au fost formulate alte motive cu excepția celor analizate, pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 C. Proc. Civ., urmează a respinge apelul declarat de petentul N____ N____ D____ împotriva sentinței civile nr. 7714 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de N____ N____ D____ împotriva sentinței civile nr. 7714 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi, 18.11.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Red. și tehn. Z.L.O.M

4ex/20.01.2016

Jud. Iași: C_______ C__________