SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.529/A/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 8 septembrie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:C____ A_____ - judecător

M____ L____ - judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către A__________ NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 65/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX (judecător fond O____ E____).

La apelul nominal făcut in ședința publica s-a prezentat reprezentanta intimatei petent- avocat B____ M_______, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentanta intimatei petente arată că nu are alte cererii de formulat.

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta intimatei petente solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 65/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea formulată de petenta B____ N______ A______, cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ___________________. 4, _____________________________________, av. B____ M_______ fiind persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, ____________________, nr. 9B, jud. T____.

S-a anulat procesul-verbal _________/20 nr. xxxxxxx (nr. 47/A) din data de 24.07.2013.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal _________/20 nr. xxxxxxx/ 47/A/24.07.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de xxxxx de lei, în baza art. 221 ind. 3 alin. (3) lit. A din Lg. nr. 571/2003, pentru fapta de a comercializa produse accizabile – țigări – supuse marcării, care nu erau marcate corespunzător, și care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Procedând în prealabil la verificarea actului contestat sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta nu conține toate elementele obligatorii prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, procesul-verbal nu arată data la care a fost săvârșită fapta contravențională, iar lipsa acestei mențiuni produce o vătămare a cărei existență se prezumă absolut de către legiuitor, și care nu poate fi acoperită altfel decât prin constatarea nulității absolute. În cuprinsul procesului-verbal se arată doar faptul că la data de 24.07.2013 la orele 16:30, agentul constatator s-a deplasat la sediul IPJ Hunedoara, de unde a preluat trei pachete de țigări Viceroy (f. 5). Numai din procesul-verbal întocmit de către agentul poliției (f. 23) reiese că pretinsa faptă s-ar fi săvârși la data de 22.07.2013, când s-a efectuat controlul la sediul societății angajatoare a petentei. Acest act însă nu face parte integrantă din procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională care face obiectul prezentei plângeri, și din al cărui conținut ar fi trebuit să reiasă măcar datele minime enumerate la art. 17 din OG nr. 2/2001. Și cei doi martori audiați în cauză (f. 39-40) au arătat că la data de 22.07.2013 a avut loc controlul IPJ-ului la _____________________, dată care nu se regăsește în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției. Se reține că nici anexa procesului-verbal atacat (f. 20), depus la dosar de către intimată, și care conform art. 290 din C.pr.civ are aceeași putere doveditoare ca și înscrisul la care este alăturată, nu face mențiune despre data comiterii faptei.

Cât privește critica petentei referitor la lipsa descrierii faptei, instanța a reținut că aceasta a fost identificată prin anexa procesului-verbal, care se referă la comercializarea țigărilor nemarcate corespunzător. Cu toate astea, la dosar nu s-a depus dovada “acțiunilor specifice de monitorizare și supraveghere”, în urma cărora s-a ajuns la concluzia că petenta a comercializat produse neintroduse în sistemul de accizare. Din moment ce această faptă este cea reținută în sarcina petentei, această trebuie și dovedită, indiferent dacă petenta a recunoscut fapta deținerii acestor produse interzise.

Deși astfel cum a arătat intimata, art. 221 ind. 3 alin. (2) lit. b) din Lege 571/2003 interzice deținerea unor asemenea produse, chiar dacă nu sunt deținute în scopul comercializării, sancțiunea fiind prevăzută în aceeași limite pentru ambele forme alternative de comitere a contravenției, sub aspectul individualizării sancțiunii este crucial de a cunoaște modalitatea de executare a contravenției. Raționamentul folosit de intimată, conform căruia și deținerea țigărilor nemarcate corespunzător este oricum la fel de sever sancționată, prin urmare cel puțin datorită acestui aspect procesul-verbal trebuie considerat ca fiind temeinic întocmit, este eronat, nu are în vedere faptul că în această modalitate de reținere a faptei petenta este pusă în imposibilitatea de a se apăra, și nu în ultimul rând sugerează ceea ce s-a constatat și în urma analizării actelor dosarului, respectiv lipsa desăvârșită a oricăror probe care să dovedească comercializarea țigărilor nemarcate de către petentă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen și motivat intimata în plângere AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii și menținerii ca temeinic și legal a procesului-verbal încheiat.

În fapt în motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat lipsa datei din cuprinsul actului, în condițiile în care data reiese din cuprinsul procesului verbal încheiat de IPJ Hunedoara, actul administrativ încheiat de organele de poliție stând la baza actului administrativ încheiat de autoritatea vamală. Pe fond, prima instanță a reținut greșit că fapta nu a fost dovedită, deși petenta a recunoscut întocmai starea de fapt descrisă de agentul constatator, iar sarcina probei în procedură revenea persoanei sancționate. Se arată că intenția legiuitorului este de a descuraja activitatea ilicită în ce privește regimul produselor accizabile, fapta reținută prezentând un pericol social deosebit. Mai mult, nu pot fi restituite bunurile a căror deținere sau circulație este interzisă de lege, instanța de fond omițând a se pronunța asupra acestui aspect.

În drept în motivarea apelului au fost invocate disp. art. 466 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal.

În probațiune nu au fost formulate cereri.

Apelul este scutit de la plata taxei de timbru conform disp. art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul B____ N______ A______ a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate (f. 12 dosar apel). Cu cheltuieli de judecată.

În fapt în motivarea întâmpinării s-a arătat că în mod corect prima instanță de fond a constatat lipsa datei din act, mențiune obligatorie sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal. Situația de fapt reținută în act nu este rezultatul constatărilor personale ale agenților instrumentatori, iar recunoașterea petentei în sensul că a arătat organelor de poliție țigările din poșetă deținute pentru uz personal nu poate conduce la concluzia că aceasta le comercializa.

În drept în motivarea întâmpinării au fost invocate disp. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 480 alin.1 C.pr.civ.

În probațiune nu au fost formulate cereri.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 476 și următoarele din Codul procedură civilă, se constată că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile invocate prin apelul de față de către apelant sunt neîntemeiate.

În drept, petentul B____ N______ A______ intimat în apel a fost sancționat pentru nerespectarea disp. art. 221³ alin.2 lit.b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal – „b) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. l) din titlul IX1;” , sancționată de disp. art. 221³ alin.3 lit.a din același act normativ cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare.

În fapt, s-a reținut prin procesul verbal că la data de 24.07.2013 ora 16,30, în baza adresei nr. xxxxxx/24.07.2013 emisă de IPJ Hunedoara agenții constatatori s-au deplasat la sediul IPJ Hunedoara de unde au preluat cantitatea de 3 pachete țigări marca Viceroy și documentele aferente întocmite de organele de poliție pentru persoana fizică B____ N______ A______, care a fost depistată și identificată în urma acțiunilor specifice de monitorizare și supraveghere comercializând țigări, iar la momentul controlului mai deținea cantitatea de 3 pachete (f. 20 dosar fond).

Potrivit adresei indicate în act, la controlul efectuat de organele de poliție (f. 23 dosar fond), în unitatea comercială cu destinația bar unde petenta își desfășura activitatea în calitate de vânzătoare au fost găsite 3 pachete țigarete fără banderole fiscale românești, ci doar timbre cu caractere chirilice indescifrabile, într-o poșetă de culoare neagră aparținând vânzătoarei. Pe bar a fost găsit un pachet de țigări desfăcut conținând 6 țigarete.

Din analiza acestor acte, tribunalul constată că în mod corect și legal prima instanță de fond a identificat normele legale incidente în speță. Astfel, din conținutul procesului verbal încheiat de reprezentanții intimatei apelante nu reiese data săvârșirii faptei de către persoana sancționată, omisiune sancționată de disp. art. 17 din OG nr. 2/2201 privind regimul juridic al contravențiilor cu sancțiunea nulității absolute a actului, nulitate expresă ce se ia în considerare și din oficiu, fără a fi necesară dovada vătămării suferite de persoana sancționată.

Pe fond, petenta intimată în calea de atac a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de xxxxx,00 lei pentru fapta de a fi comercializat țigări care nu erau marcate corespunzător și care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Or, astfel cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță, fapta reținută în act, în sensul de comercializare a acestor produse, nu a fost dovedită în cauză de apelantă. În acest sens, instanța de apel va reține că organele de poliție care au efectuat controlul aveau posibilitatea de a audia persoanele care se aflau în bar la momentul respectiv, ori de a justifica în cauză demersurile întreprinse, cel puțin prin audierea persoanei care a sesizat telefonic organele de poliție, astfel cum reiese din actul încheiat de agenții care s-au deplasat la fața locului.

Pe de altă parte, probațiunea administrată în cauză în fața primei instanțe a relevat o stare de fapt contrară celor reținute în actul de sancționare, astfel încât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, ca act încheiat de un agent al statului, a fost răsturnată în speță. Martorul audiat în fond, prezent la momentul controlului, a arătat că petenta este fumătoare, țigaretele au fost găsite în poșeta personală, iar în locația respectivă nu se vând țigări și nici petenta nu a comercializat țigări (f. 39 dosar fond). Aceleași împrejurări au fost confirmate și de patronul barului, care audiat în calitate de martor a arătat că în unitatea respectivă nu se comercializează țigări (f. 40 dosar fond). În plus, cantitatea de 3 pachete găsită în poșeta personală a petentei, și un pachet desfăcut din care mai rămăseseră 6 bucăți, îndreptățește instanța să aprecieze în mod rezonabil că persoana fizică sancționată nu desfășura activitatea de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, astfel încât sancționarea petentului este neîntemeiată.

În ce privește critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea obiectelor confiscate, în lipsa unui apel formulat sub acest aspect din partea persoanei interesate – petentul B____ N______ A______ intimată în calea de atac, acest aspect nu poate fi supus analizei.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente niciunul dintre motivele de apel, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul, găsind nefondat apelul formulat de către apelant, îl va respinge.

Față de soluția adusă, în aplicarea disp. art. 453 C.pr.civ., va fi obligat apelantul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimat, justificate cu chitanță onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 65/2014, pronunțată de Judecătoria Hunedoara,județul Hunedoara.

Obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel către intimat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 8.09.2014.

Președinte,	Judecător,
C____ A_____	M____ L____

Grefier,

B_____ L____

Red./Tehnored. CA

4 ex. - 26.09.2014.

Judecător fond – O____ E____