Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE NR. 83/A/2013

Ședința publică de la 05 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ C______ P__ - președinte Secția a II-a Civilă

Judecător D_____ C______

Grefier M______ P_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta S.C. H______ T____ SRL împotriva Sentinței civile nr. 2441/2013 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata I____________ T_________ DE MUNCĂ A___, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziilor părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21.11.2013, amânată apoi în data de 28.11.2013 și apoi în data de 05.12.2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 26.02.2013, sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. H______ T____ SRL a chemat în judecată pe intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ A___, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:

În principal – să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat întocmit cu încălcarea prevederilor O.G. 2/2001;

În subsidiar – anularea procesului verbal ________ nr. xxxxx/06.02.2013, ca fiind netemeinic, exonerarea petentei de la plata contravalorii amenzii în sumă de xxxxx lei la care a fost obligată.

- înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și lipsa evidentă a pericolului social și al vinovăției, cu argumentul textului de lege al art. 5 alin. 2 lit. a din O.G. 2/2001.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că i s-a efectuat control inopinat de către inspectorii ITM în data de 05.02.2013, reținându-se că a primit în lucru pe numitul C______ M_____ A_____, fără a-i fi întocmit în formă scrisă, contract individual de muncă anterior începerii activității, încălcându-se art. 16 din legea 53/2003. Pentru faptele reținute s-a întocmit procesul verbal ________ nr. xxxxx/06.02.2013, prin care petenta a fost sancționată cu amenda de xxxxx lei, reținându-se în sarcina petentei că fapta săvârșită este prevăzută de art. 16 din Legea 35/2003, fiind sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, modificată.

Petenta apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate, față de împrejurarea că organele de control au făcut o încadrare greșită a faptei, cu consecința aplicării greșite a sancțiunii, apreciind că o eventuală încadrare juridică corectă a contravenției ar fi prevederile art. 260 al. 1 lit. f „prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.

O altă critică a legalității procesului verbal contestat, se referă la lipsa unui martor la întocmirea acestuia, față de împrejurarea că reprezentantul societății petente a refuzat să semneze iar reprezentanții ITM au încheiat procesul verbal în lipsa unui martor, cu mențiunea că „de față nu au fost persoane compatibile cu calitatea de martor”. Apreciază că acest motiv nu poate fi luat în considerare față de împrejurarea că ora 12,30 la sediul ITM sunt și alte persoane care nu au calitatea de angajați ai acestei instituții.

Petenta a arătat că din motive pur obiective și care nu-i pot fi imputate, a fost în imposibilitate să înregistreze contractul de muncă în data de 04.02.2013 în Revisal. Menționează că a încheiat cu S.C. B____ T____ Service S.R.L. în data de 04.02.2013 contractul de transport auto mărfuri, prin care se obliga să efectueze transport de materiale cu un tarif de 100 lei/oră. Această societate efectuează lucrări de reabilitare a căii ferate având contract cu CFR. Potrivit contractului dintre cele două societăți, petenta are obligația de a efectua transportul de materiale (balast, piatră), de la balastieră la locațiile precizate de S.C. B____ T____ S.R.L. Petenta a luat legătura cu C______ M_____ A_____ în seara zilei de 04.02.2013 când a aflat că angajatul B______ V_____ nu se va mai prezenta la muncă în 05.02.2013. Având în vedere că petenta avea încheiat contractul de transport mărfuri cu S.C. B____ T____ S.R.L. a fost nevoită să caute de urgență o persoană pe postul de șofer, care să-l înlocuiască pe fostul angajat B_____ V_____, pentru a asigura transport pietrei conform contractului. În aceste condiții, a luat legătura cu C______ M_____ A_____ care a fost de acord să se angajeze la societatea petentă. Menționează că nu s-a pus niciodată problema neîncheierii contractului de muncă, cu acesta într-un caz de forță majoră, fiind în imposibilitatea de a-și onora contractul dacă C______ M_____ A_____ nu se prezenta în dimineața zilei de 05.02.2013 la muncă. Petenta nu avea nicio clipă intenția de a frauda prevederile legale, a fost o conjunctură nefavorabilă, mașina care trebuia să onoreze contractul cu S.C. B____ T____ SRL a rămas fără șofer, căruia i-au fost întocmite formele legale, doar că nu a fost posibil să fie transmis Revisalul din motivele arătate.

De asemenea, apreciază că pentru ca o faptă să fie contravenție nu este suficientă săvârșirea acesteia, chiar dacă este prevăzută de legea contravențională, ci mai trebuie realizată o cerință, respectiv ca făptuitorul să fi avut la momentul săvârșirii faptei reprezentarea conduitei sale și a rezultatului produs de fapta sa. Ori în situația de față, contravenienta nu a avut un anumit mobil sau un anume scop, iar conduita sa nu a produs efecte juridice care să pericliteze valorile sociale ocrotite de H.G. 161/2006 modificată și de Legea nr. 53/2003, ba din contră, intenția a fost de a nu prejudicia cu nimic drepturile salariatului al cărui contract a înregistrat în aceeași zi.

În drept, petenta a invocat prevederile O.G. 2/2001.

În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat martorul C______ M_____ A_____.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: actul constitutiv actualizat al societății comerciale cu răspundere limitată H______ T____, certificat de înregistrare, contract individual de muncă, contract de transport auto de mărfuri și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Prin serviciul registratură, la data de 18.04.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către petentă.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A___ la punctul de lucru al petentei, aceștia l-au depistat prestând activitate pentru societate pe numitul C______ M_____ A_____. În deplină cunoștință cu prevederile Codului penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 05.02.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă. Această persoană a fost depistată la punctul de lucru al petentei prestând efectiv activitate specifică obiectului de activitate al ________________________________ cu autoturismul proprietate a unității astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii. Imediat după efectuarea controlului, la ora 19,46, petenta a întocmit și transmis în Revisal, contractul individual de muncă pentru susnumitul, având dată de început a activității data de 06.02.2013, cu toate că în data de 05.02.2013 el a fost depistat prestând efectiv activitate pentru S.C. H______ T____ S.R.L. Față de această stare de fapt, apreciază că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e Codul Muncii.

De asemenea, intimatul a arătat că „munca la negru” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta, cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv xxxxx-xxxxx lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerată infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, apreciază că nu se justifică nicio eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.

În drept, intimatul a invocat prevederile Legii nr. 53/2003, H.G. 500/2011.

În probațiune, a solicitat audierea în calitate de martor a numitului C______ M_____ A_____, domiciliat în A___ I____, ________________, nr. 6, ________________________________.

În dovedirea cererii, intimatul a depus la dosar procesul verbal de control, fișă de identificare, fișă detalii salariat – contracte.

Prin serviciul registratură, la data de 26.04.2013, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că menține în întregime motivele de fapt și de drept arătate pe larg în plângerea contravențională, reiterând motivele de nulitate ale procesului verbal contestat pe care le apreciază întemeiate, susținând astfel că sancțiunea prevăzută de art. 260 al. 1 lit. e din Legea 53/2003 aplicată petentei este cea corectă. Arată că prin întâmpinarea depusă la dosar nu a făcut referire la apărările invocate de petentă în plângerea contravențională, a reiterat conținutul procesului verbal de contravenție. Ar fi fost necesar să comunice în ce condiții angajatorii sunt sancționați pentru contravenția prevăzută la art. 260 lit. f din Legea 53/2003 – sau de ce de această prevedere organele de control nu uzează niciodată, probabil pentru că cuantumul amenzii este considerabil mai mic decât cel prevăzut de art. 260 lit. e din aceeași lege.

În ședința publică din data de 20.06.2013, intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat instanței să respingă plângerea formulată având în vedere că susținerea petentei că procesul verbal de sancționare contestat nu este legal datorită faptului că agentul constatator nu a făcut o încadrare corectă a faptei săvârșite este nereală și denotă necunoașterea prevederilor Codului Muncii, referitoare la răspunderea contravențională. Așa cum corect au constatat inspectorii de muncă, fapta săvârșită de angajatorul S.C. H______ T____ S.R.L. constă în încălcarea prevederilor art. 16 din Codul Muncii, care obligă angajatorii să încheie salariaților în formă scrisă contracte individuale de muncă anterior începerii activității. Angajatorul nu avea voie să permită salariatului C______ M_____ A_____ începerea prestării activității de salariat, decât după întocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă și după completarea registrului electronic al salariaților cu clauzele contractului individual de muncă al salariatului și transmiterea acestuia cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariat, așa cum îl obligă H.G. nr. 500/2011. Faptele prezintă un grad de pericol deosebit de ridicat, deoarece se evită intenționat de către angajator plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat, iar salariatul nu are nici un fel de protecție socială cu consecințe asupra dreptului acestuia la pensie, indemnizație de șomaj, asistență medicală, asigurări de accidente sau boli profesionale. Apreciază că angajatorul a dat dovadă de rea credință și a intenționat inducerea în eroare a inspectorilor de muncă, încheind forma scrisă a contractului după acțiunea de control desfășurată pentru depistarea și combaterea muncii fără forme legale.

Prin sentința civilă nr. 2441/2013 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petenta _____________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ A___ îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din data de 06.02.2013, a fost menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxx/06.02.2013 ca legal și temeinic și a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx/06.02.2013 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei pentru aceea că a primit la lucru în data de 05.02.2013 în localitatea Sântimbru pe numitul C______ M_____ A_____ fără a-i fi întocmit în formă scrisă contract individual de muncă.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de către art. 17 din OG nr. 2/2001.

Apărările petentei sub aspectul nelegalității procesului verbal nu pot fi primite de către instanță pentru următoarele motive:

O primă critică cu privire la nelegalitatea procesului verbal vizează încadrarea juridică a faptei.

Sub acest aspect, instanța reține că încadrarea juridică reținută în procesul verbal de contravenție corespunde situației de fapt constatate cu ocazia efectuării controlului.

Este evident că fapta contravențională constă în primirea la muncă a unei persoane fără a i se întocmi contract individual de muncă și este reglementată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

În ceea ce privește lipsa semnării procesului verbal de către un martor, instanța constată că în procesul verbal în mod legal s-a consemnat motivul care a stat la baza încheierii procesului verbal fără ca acesta să fie semnat de un martor.

De altfel, raportat la acest aspect, petenta nu a făcut dovada niciunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale.

În acest sens, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentei sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.

Împotriva celor percepute personal de agentul constatator petenta nu a făcut dovada contrarie, mai mult decât atât din declarația martorului C______ M_____ A_____ reiese că acesta s-a prezentat la lucru în dimineața zilei de 05.02.2013.

S-a mai arătat de către același martor că la data la care s-a efectuat controlul acesta nu avea semnat contract individual de muncă.

Instanța nu poate primi nici apărarea petentei că se afla în situație de forță majoră, în condițiile în care anterior un angajat a părăsit societatea petentă.

Această apărare nu este de natură să justifice forța majoră, forța majoră presupunând îndeplinirea altor condiții pentru a putea înlătura răspunderea contravențională.

De asemenea, instanța reține că fapta contravențională a fost săvârșită cu vinovăție de către petentă, raportat la materialul probator administrat.

În ceea ce privește proporționalitatea aplicării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din Og nr. 2/2001 “sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

In ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta sancționată are un caracter grav, având în vedere că neîncheierea contractului de muncă îl privează pe cel ce prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de alte drepturi prevăzute de legislația muncii, creând și posibilitate pentru angajator de a se sustrage de la plata contribuțiilor la bugetul de stat .

Nu se poate reține un grad minim de pericol social, raportat la cele anterior arătate.

Față de cele de mai sus instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentă ca fiind neîntemeiată.

Raportat la soluția pronunțată în prezenta cauză, instanța, având în vedere art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001 va obliga petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta ____________________ care a solicitat modificarea Sentinței Civile nr. 244.1/2013 în sensul de a admite plângerea așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

Prin sentința apelată, Judecătoria A___ I____ a respins plângerea formulată de apelantă și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției contestat precum și sancțiunea aplicată. Sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală bazată pe o interpretare eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidențe, fiind supusă modificării. Instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor de la dosar și a normelor legale aplicabile în speță. La pronunțarea hotărâri instanța de fond a înlăturat toate apărările petentei și a reținut că fapta contravențională a fost săvârșită cu vinovăție de către petentă.

Din cuprinsul plângerii a arătat starea de fapt de la care s-a ajuns la o asemenea amendă. Nu s-a încercat niciun moment în fața instanței de fond să se arate că martorul C______ M_____ ar fi avut încheiat contractul de muncă în dimineața zilei de 05.02.2013. A arătat împrejurările care au determinat petenta să-i solicite domnului C______ M_____ să se prezinte la muncă în data de 05.02.2013, dată la care și-a și făcut toate formele de angajare, respectiv fișa medicală. Petenta din motive pur obiective și care nu-i pot fi imputate acesteia, a fost în imposibilitate să înregistreze contractul de muncă în REVISAL cu o zi înainte, respectiv în data de 04.02.2013. Asa cum a arătat și in fața instanței de fond, a încheiat cu ______________________ SRL în data de 04.02.2013 contractul de transport auto mărfuri, prin care se obliga să efectueze transport de materiale cu un tarif de 100 lei/oră. Aceasta societate efectuează lucrări de reabilatare a căii ferate având contract cu CFR. Potrivit contractului dintre cele două societăți, petenta are obligația de a efectua transportul de materiale (balast, piatră), de la balastireră la locațiile precizate de __________________ și la momentul la care materialele sunt solicitate.

Apelanta a luat legătura cu dl. C______ M_____ A_____ în vederea angajării sale, în seara zile de 04.02.2013 când a aflat că angajatul-șofer B_____ V_____ nu se va mai prezintă la muncă în 05.02.2013. Având în vedere că petenta avea încheiat contractul de transport mărfuri cu __________________, a fost nevoită să caute de urgență o persoană pe postul de șofer, care să-1 înlocuiască pe fostul angajat B_____ V_____, pentru a-și putea onora obligațiile contractuale. În aceste condiții s-a luat legătura cu dl. C______ M_____ A_____ care a fost de acord să se angajeze la societatea petenta, aspect ce rezultă atât din declarația martorului cât și din înscrisurile ce dovedesc demararea procedurii de angajare chiar din data de 05.02.2013. Raportat la toate aceste aspecte, instanța de fond reține că "procesul verbal de contravenție ... constituie o prezumție simplă împotriva petentei sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale " și că " petenta nu a făcut dovada contrarie", în condițiile în care prin plângerea formulată, nu s-a încercat contestarea în concret a stării de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, ba din contră, succesiunea evenimentelor fiind recunoscută și relatată întocmai prin plângerea contravențională. Totodată, instanța de fond face trimitere la declarația martorului C______ M_____ A_____, încercând să evidențieze prin formularea utilizată ("mai mult decât atât") că declarația acestuia ar sprijini prezumția din procesul verbal, când de fapt declarația martorului nu face decât să confirme cele susținute în plângere, și anume că "s-a prezentat la lucru în dimineața zilei de 05.02.2013."

Reținând aspectele de mai sus, instanța de fond apreciază că "în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale " și că " fapta contravențională a fost săvârșită cu vinovăție", fără a analiza existența cauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzute de art.11 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenției, in acest sens fiind invocate și în plângere ca incidente prevederile referitoare la cazul fortuit ca împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecințe.

În cazul de față împrejurarea imprevizibilă a constat în faptul că în seara de 04.02.2013, administratorul societății petente Taica I___ S_____, a fost anunțat de angajatul său la acel moment B_____ V_____, că nu se mai prezintă la serviciu a doua zi în data de 05.02.2013, aceasta fiind și prima zi din derularea contractului de transport încheiat cu ______________________ SRL.

Așadar, fiind în imposibilitate de a-și onora contractul dacă noul angajat în persoana d-lui. C______ nu se prezenta/în dimineața zilei de 05.02.2013 la muncă, este pe deplin justificată temerea administratorul societății petente cu privire la eventualele consecințe negative ce urmau a decurge din neexecutarea obligațiilor contractuale.

În această ordine de idei, decizia luată de administratorul societății petente de urgență și sub imperiul temerii că ar putea pierde contractul sau ar putea fi obligat la despăgubiri, de a primi un angajat nou în chiar ziua perfectării formelor pentru angajare, poate fi considerată la acest moment analizând retroactiv și "la rece" situația, ca fiind greșită. Cu toate acestea, având în vedere timpul scurt avut la dispoziție și împrejurarea concretă în care s-a luat decizia, se poate considera la fel de bine că împrejurarea imprevizibilă intervenită a fost de natură a afecta atât factorul volitiv cât și cel intelectiv la luarea deciziei. Nu a existat niciun moment intenția societății petente de a frauda prevederile legale prin neîncheierea contractului de muncă.

Din declarația martorului, rezultă că analizele medicale le-a prezentat petentei înainte de a începe activitatea,, în vederea perfectării angajării în chiar cursul aceleiași zile, martorul C______ M_____ A_____ fiind și în prezent angajatul S.C.H______ T____ S.R.L.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța de fond nu a analizat în mod temeinic pericolul social raportat la datele concrete din dosar. În acest sens a preluat întocmai apărările intimatei formulate prin întâmpinare și a apreciat că " fapta sancționată are un caracter grav, având în vedere că neîndeplinirea contractului de muncă îl privează pe cel ce prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de alte drepturi ..."și a concluzionat în mod greșit că " Nu se poate reține un grad minim de pericol social. Toate presupusele prejudicii invocate de intimată și preluate de instanța de fond ca și cum ar fi fost reale actuale și concrete, sunt de fapt pur teoretice. Nivelul gradului de pericol în general al faptei astfel, cum este prevăzută de lege este întradevăr unul ridicat, însă gradul de pericol social concret al faptei ce face obiectul procesului verbal contestat este ca și inexistent. Astfel cum a precizat anterior, înregistrarea cu o zi întârziere a contractului de muncă în REVISAL nu poate fi de natură a aduce prejudiciile despre care se face vorbire în sentința instanței de fond și nici nu poate imprima faptei gradul de pericol "deosebit de ridicat" cum susține intimata. ,,,

În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției instanța de fond face o ________ trimiteri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precum și la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului însă într-o manieră defavorabilă petentei, reținând că "dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată... nu este un drept absolut". Astfel instanța " consideră că procesul verbal de contravenție ... constituie o prezumție simplă împotriva petentei ", și că "din economia textului de lege a art.34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt... ", cu toate că așa cum a mai arătat, prin plângerea formulată nu se contestă starea de fapt, ci faptul că acea stare de fapt nu întrunește elementele unei contravenții de natură a atrage o sancțiune drastică cu amendă de 100 milioane (lei vechi). Raportat la toate aceste aspecte instanța de fond nu numai că suprimă în întregime prezumția de nevinovăție a petentei, reținând prejudicii și vătămări ce nu au fost dovedite, ba chiar instituie o veritabilă prezumție de vinovăție a acesteia, în condițiile în care, analizând și alte decizii ale instanței de la Strasbourg, instanțele românești ar trebui să respecte în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în principal cele referitoare la respectarea prezumției de nevinovăție. În același context al individualizării răspunderii contravenționale, instanța fondului nu analizează datele prin prisma prevederilor art.21 al.3 din OG 2/2001 care prevede că " Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Așa cum se poate observa din modul și mijloacele de săvârșire a contravenției, sancțiunea a fost aplicată luându-se în considerare doar aspectul obiectiv, fără a fi avute în vedere împrejurările în carte a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, și fără a se face dovada vreunei urmări produse sau dovada că prin conduita petentei s-ar fi produs efecte juridice care să pericliteze valorile sociale ocrotite de Legea 53/2003, în ceea ce privește contribuțiile datorate la bugetul de stat sau protecția socială a salariatului.

Existența obiectivă a unei fapte este nerelevantă contravențional, dacă nu are corespondență morală ca o activitate conștientă și voită, un act de conduită reprobabil care periclitează ori vatămă o valoare socială. Apreciază că în luarea măsurii sancționării cu amendă a subscrisei, inspectorii ITM au făcut o excesivă aplicare a legii, aspect ce contravine principiilor care au stat la baza elaborării actului normativ justificator pentru sancțiune, această atitudine fiind în contradicție cu principiile OG 2/2001 republicată - privind regimul juridic al contravențiilor. Societatea petentă a fost și continuă să fie de bună credință, nu a mai fost constatată nici o altă abatere de la normele legale și achită la zi obligațiile legale și financiare față de stat. Apreciază că amenda aplicată este mult prea mare față de gradul redus de pericol social al faptei și lipsa vinovăției ca element moral, subiectiv. Consideră că aplicarea unui avertisment ar îndeplinii scopul punitiv al sancțiunii, cu argumentul textului de lege al art.5 alin.(2) lit.a). din OG 2/2001. Mai mult decât atât, cuantumul dezechilibrat de mare al amenzii reprezintă salariul pentru aproape un an de zile al unui angajat al societății, iar indisponibilizarea unei asemenea sume de bani care nu ar mai fi folosită la plata salariilor sau reinvestită în dezvoltarea societății, ar reprezenta adevărata vătămare.

In drept: art 466 și următoarele C.p.c și O.G.2/2001

Intimatul ITM A___ a depus concluzii scrise solicitând respingerea apelului ca nefundat.

Examinând apelul formulat de petenta ____________________ împotriva sentinței civile nr. 2441/2013 pronunțată de Judecătoria A___ iulia în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx/06.02.2013 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei pentru aceea că a primit la lucru în data de 05.02.2013 în localitatea Sântimbru pe numitul C______ M_____ A_____ fără a-i fi întocmit în formă scrisă contract individual de muncă. Fapta contravențională constând în primirea la muncă a unei persoane fără a i se întocmi contract individual de muncă – pentru care a fost sancționată petenta apelantă este reglementată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

De altfel, așa cum se arată chiar în calea de atac formulată petenta apelantă nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, însă a susținut pe de o parte că s-ar fi aflat în situația unui caz fortuit, iar pe de altă parte că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.

Din punct de vedere juridic, cazul fortuit desemnează situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane care a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput și nici urmarit și care se datorează unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta; este cauză care înlatură caracterul contravențional al faptei si vinovația făptuitorului.

Din definiția cazului fortuit rezultă că o primă cerință estze aceea ca cel în cauză să nu fie în măsură să prevadă rezultatul faptei sale. Or, în cazul de față astfel cum reiese din calea de atac administratorul societății petente era pe deplin conștient că primește la muncă o persoană care nu avea încheiat contract individual de muncă. Intenția de a nu pierde un contract cu un partener de afaceri nu poate justifica în nici un fel încălcarea obligațiilor impuse de legislația muncii.

Oricum, Tribunalul constată că din probele de la dosar nu se confirmă nici chiar varianta expusă de apelantă. Astfel, cu ocazia întocmirii procesului verbal administratorul societății a refuzat semnarea acestuia, deși ar fi fost firesc să expună agentului constatator motivele pentru care l-ar fi primit la muncă pe numitul C______ M_____ A_____ fără a-i întocmi contract individual de muncă.

Mai mult, în „fișa de identificare” aflată în copie la fil. 36 dosar fond, fișă completată de agentul constatator pe baza declarațiilor făcute de numitul C______ M_____ A_____ reiese că acesta nu făcea doar un transport ocazional – așa cum pretinde apelanta ci se afla în „perioada de probă”. Nimic nu-l împiedică pe un angajator să fixeze o perioadă în care să testeze aptitudinile concrete ale unei persoane pe care dorește să o angajeze însă acest lucru nu se poate face decât după ce încheie contractul individual de muncă, tocmai pentru a se evita prestarea unei munci „la negru” sub masca trecerii unei perioade de probă.

Referitor la faptul că sancțiunea aplicată în cuantum de 10.000 lei ar fi disproporționată raportat la gradul de pericol solcial al faptei, Tribunalul reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Tribunalul apreciază că, în concret, în speță, sancțiunea amenzii de 10.000 lei, pentru fapta constând în aceea că, la data de 05.02.2013 în localitatea Sântimbru numitul C______ M_____ A_____ a fost depistat fără a-i fi întocmit în formă scrisă contract individual de muncă, acesta declarând că se afla în perioada de probă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Într-adevăr, sancțiunea amenzii este într-un cuantum ridicat, însă în ultima perioadă societatea se confruntă cu o recrudescență fără precedent a faptelor de acest tip. Inițial amenda prevăzută de legiuitor era în cuantum de 3000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără contract, ulterior majorându-se la 4000 lei, pentru ca, în prezent să fie în cuantum de 10.000 lei, fără a avea totuși efectul preventiv scontat.

Nici un considerent de natură economică nu poate justifica atitudinea unui agent economic de a primi la muncă o persoană fără a-i încheia în prealabil contract individual de muncă. Activitatea prestată de numitul C______ M_____ – șofer pe o mașină de mare tonaj este prin ea însăși o activitate cu potențial major de producere a unor incidente în care cel în cauză să fie vătămat. În aceste condiții șoferul camionului ar fi fost lipsit de posibilitatea de a primi îngrijiri medicale gratuite.

La toate acestea se adaugă imposibilitatea angajatului de a beneficia de vechimea în muncă, concediul de odihnă etc.

Nu există nici o dovadă în sensul că petenta apelantă i-ar fi întocmit numitului C______ M_____ contract de muncă în ipoteza nesancționării sale, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, cel în cauză a învederat agentului constatator că „se afla în perioada de probă”, dar fără a putea indica durata acesteia.

Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petenta ____________________ împotriva sentinței civile nr. 2441/2013 pronunțată de Judecătoria A___ iulia în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de petenta ____________________ împotriva sentinței civile nr. 2441/2013 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 05.12.2013.

Președinte, A______ C______ P__ - președinte Secția a II-a Civilă		Judecător, D_____ C______
	Grefier, M______ P_______

Red. PAC

Tehn. PAC /4ex

19.12.2013

Jud. fond : B___ B_____ M_____