Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:017.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 61/2016

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ Z_____

Judecător C______ A_____ F_____

Grefier M________ N____ V_______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, împotriva sentinței nr. 2525/09.09.2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul G____ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - _________ nr. xxxxxxx din data de 15.05.2011 și nr. xxxxxx din data de 05.12.2011.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – petent G____ M____, personal, lipsind apelanta – intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul asupra apelului.

Intimatul solicită respingerea apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2525/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosarul XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimată, a fost admisă plângerea formulată de petentul G____ M____ și s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 și a amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/05.12.2011.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, din probatoriul administrat în cauză, că potrivit art. 26 alin 3 din O.G. 2/2001, în forma în vigoare la data încheierii proceselor verbale contestate, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului verbal.

În conformitate cu prevederile art. 27. din OG 2/2001: comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Instanța a constat că procesul verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 și procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/05.12.2011, nu au fost semnate de către petent, motiv pentru care, potrivit art. 26 alin 3 din O.G.2/2001, se impunea comunicarea acestora contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii de către organul constatator.

Procesul verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 și procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/05.12.2011 au fost comunicate prin afișare potrivit proceselor verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare (f.42,60).

Prin decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de I.C.C.J. s-a admis recursul în interesul legii și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Este adevărat că decizia pronunțată în recursul în interesul legii este ulterioară încheierii proceselor verbale de contravenție contestate, însă considerentele exprimate în cuprinsul acesteia sunt aplicabile și în cauza de față având în vedere aplicabilitatea aceluiași text legal.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.

Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.

Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Ca urmare, cum în speță contravenientul nu a fost prezent la întocmirea proceselor verbale, iar comunicarea acestora s-a făcut prin afișare, potrivit proceselor verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare (f.42,60) și depoziției martorului S________ C_____ (f.76), instanța reține că nu s-a procedat la comunicarea proceselor verbale contestate potrivit art. 27. din OG 2/2001, și ca urmare petentul este în termen să le conteste, astfel încât excepția tardivității plângerii contravenționale invocată de intimată este neîntemeiată, urmând a o respinge.

Având în vedere cele expuse mai sus, s-a reținut că intimata nu a respectat prevederile art. 25 alin 3 din O.G.2/2001, în forma în vigoare la data încheierii proceselor verbale contestate, ce impun comunicarea procesului verbal contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând o sancțiune specifică, și anume „prescripția executării sancțiunii contravenționale” prevăzută de dispozițiile art. 14 alin 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii” (în forma în vigoare la data încheierii proceselor verbale contestate).

Cum petentul a invocat în cadrul plângerii aspecte privind necomunicarea proceselor verbale contestate, calificate ca fiind excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, față de disp. art. 25 alin 3 din O.G.2/2001 și decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de I.C.C.J., având în vedere incidența disp. art. 14 alin 1 din O.G. 2/2001 în cauză, procesele verbale fiind comunicate doar prin afișare, instanța a constat că este de prisos analizarea cauzei sub aspectul celorlalte motive de fond invocate de petent.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta – intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A invocat excepția tardivității plângerii contravenționale în raport cu dispozițiile art. 31, alin. (1) din OG 2/2001 și de data la care a fost dedusa plângerea contravenționala.

Pe fond a arătat că la data de 09.09.2015 Judecătoria Dr. Tr. S______ prin sentința civilă nr. 32C6 a admis plângerea contravențională formulată de G____ M_____ constatând prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 și a amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/05.12.2011.

Prin soluția astfel pronunțata consideră că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii autovehiculul deținut de M____ G____ a fost depistat că a circulat fără a avea rovinietă valabilă. Nu se face dovada achitării taxei la data depistării în trafic.

Autovehiculul face parte din categoria autovehiculelor pentru care trebuie achitată T.U.R.D.N., excepțiile fiind clar reglementate în legislația în vigoare .

În conformitate cu prevederile OG. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 7 „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Fapta posesorilor de autovehicule de a utiliza infrastructura rutieră fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție la OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare și se sancționează cu amendă așa cum prevede art.8, alin. (1).

Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. așa cum prevede art.8, alin. (3).

Petentul, încălcând dispozițiile din OG nr.15/2002, în mod corect a fost sancționat cu amendă și obligată la plata tarifului de despăgubire, astfel că nu există nici o greșeală în modul în care a fost sancționată.

De asemenea a arătat că P.V.C.C. a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura specială prevăzută de un act normativ, respectiv OG 2/2001, astfel bucurându-se de o tripla prezumție: de legalitate, autenticitate si veridicitate, astfel încât face dovada în ceea ce privește constatările agentului constatator.

Astfel, procesele verbale de constatare a contravențiilor Rl xxxxxxx/15.05.2012 și R 11 xxxxxxx/05.12.2011 au fost emise de CNADNR SA - CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR iar procesul verbal de contravenție s-a încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrație si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, conform prevederilor art. 9 alin.2 si 3 al OG nr. 15/2002.

Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție să facă plângere la PVCC, dar nu și-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al CNADNR SA -DRDP C______, având obligația de a achita contravaloarea amenzii si a tarifului de despăgubire.

Cât despre reținerile instanței de fond cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 6/ 2015 a I.C.C.J, a arătat că aceasta interpretează în mod eronat legislația întrucât. aceste prevederi își produce efectele, potrivit art. 517 alin.4 C. pr. civ. de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 25.03.2015. Astfel ca, acestea nu pot produce efecte retroactiv în privința unor efecte juridice deja consemnate. Conform principiului neretroactivității prevăzut de Codul Civil " Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", rezultând fără echivoc că, principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute. Întrucât deciziile pronunțate de ICCJ dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. O abordare diferită ar periclita însăși securitatea juridica si încrederea cetățenilor in sistemul de drept.

„Efectul principiului „ex nunc” al actelor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.

Pe cale de consecință, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională”.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza calea de atac a apelului în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.

Prin cererea de ape, de al filele 3-5 ale dosarului, apelanta solicită schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, și în subsidiar a respingerii acestei plângeri.

Instanța de apel reține că așa cum în mod corect a menționat prima instanță, prin decizia cu numărul 10 din data de 10 iunie 2013, pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.

Decizia de mai sus este una relevantă atât în ceea ce privește soluționarea excepției cât și a plângerii contravenționale în fond.

În primul rând, chiar dacă decizia în interesul legii este una ulterioară încheierii proceselor verbale, instanța este liberă să interpreteze problema de drept în sensul deciziei de mai sus.

În cauza de față, contravenientul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, așa încât se impunea comunicarea acestuia în temeiul dispozițiilor articolului 26 alineatul 3 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Comunicarea s-a realizat însă doar prin afișare, așa cum reiese din procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare, fără a se încerca o comunicare prin poștă, cu aviz de primire.

În lipsa unei atare comunicări, prima instanța a reținut în mod corect că în fapt nu s-a realizat o comunicare legală, că lipsește comunicarea, astfel încât prima consecință este aceea că plângerea contravențională nu este tardivă, soluția asupra excepției tardivității fiind legală.

Ceea de-a doua consecință este reprezentată de sancțiunea aplicabilă în cazul în care nu se realizează comunicarea procesului verbal de contravenție. Conform dispoziției articolului 25 alineatul 2 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001, așa cum era în vigoare la data încheierii proceselor verbale de contravenție, comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.

Cum însă în cauză nu a fost realizată o modalitate de comunicare legală în acest termen, în mod corect prima instanță a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale, în temeiul dispozițiilor articolului 14 alineatul 1 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge calea de atac a apelului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, str. _____________________. 401 A, sector 6, având Cod unic de Înregistrare xxxxxxxx, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, împotriva sentinței nr. 2525/09.09.2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosarul nr. XXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul G____ M____, cu domiciliul în Dr. Tr. S______, _____________________, ______________, ________________________.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M________.

Președinte, D______ Z_____		Judecător, C______ A_____ F_____
	Grefier, M________ N____ V_______

Red. D.Z./Tehnored. M.N.V.

Ex. 4/15.02.2016

Jud. fond S_____ A.M.

Cod operator 2626