Dosar nr.XXXXXXXXXXXX recurs- plângere contravențională-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 83

Ședința publică din data de 18.01.2012

Președinte: T______ K______

Judecători: B____ C_________

Z______ C_____ M______

Grefier: T_________ C_______

S-a luat în examinare recursul declarat de petenta R_______ A__ , domiciliată în __________________________________, județul Suceava și cu domiciliul ales în Suceava, ______________________, nr.6, ____________, _____________________, sentinței civile nr. 1999 din data de 25.05.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX intimat fiind DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, cu sediul în Iași, ______________________.10C, județul Iași.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta – recurentă, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,

Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe excepția tardivității formulării cererii de recurs.

Petenta – recurentă cu privire la excepția tardivității introducerii cererii de recurs, solicită respingerea acesteia, iar pe fond solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 1999 din 25.05.2011 Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată potrivit HG nr. 707/2006 de către petenta R_______ A__, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 38 încheiat la data de 21 ianuarie 2011 de Biroul Vamal Siret, intimată fiind DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 26 ianuarie 2011, petenta R_______ A__ a contestat procesul verbal de contravenție nr.38 încheiat la data de 21 ianuarie 2011 de inspectori vamali din cadrul Biroului Vamal Siret, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii petenta a arătat că procesul verbal atacat este lovit de nulitate și a solicitat să se constate lipsa laturii obiective a contravenției reținute în sarcina sa, întrucât nu există legătură de cauzalitate între contravenția încadrată în procesul verbal și fapta descrisă. Mai mult, petenta a învederat că nu era titularul de drept al produselor, motiv pentru care nu avea cum să le declare verbal la vamă și astfel nu se face vinovată de încălcarea art. 225 din Reg.CEE 2454/93 și nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 612 din Regulamentul Vamal de aplicare al CV al Ro. De asemenea, susține petenta că nu a avut cunoștință de faptul că proprietarul mașinii, în care s-a suit în vama Siret, are aceste produse și că nu intenționează să achite acciza pentru această cantitate.

Plângerea a fost întemeiată pe prevederile Reg CEE 2454/1993, Reg CEE 1186/2009, HG 707/2006, Hg 956/2007, Cod vamal, regulamentul de aplicare a Codului Vamal, OG 2/2001, OG 92/2003.

Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art.36 din OG nr.2/2001 și art.15 lit. p din Legea nr.146/1997.

Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat trimiterea cauzei la Judecătoria Rădăuți, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și menținerea procesului verbal, întrucât petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, iar sancțiunea a fost corect individualizată, față de gradul de pericol social al faptei.

Prin sentința civilă nr. 1031 din 01 martie 2011 a Judecătoriei Suceava a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, în circumscripția teritorială a căreia a fost săvârșită contravenția.

În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 17 martie 2011.

În vederea soluționării plângerii, instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, petenta nesolicitând alte probe.

Din analiza materialului probator instanța a constatat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contravenție nr. 38 încheiat la data de 21 ianuarie 2011 de inspectori vamali din cadrul Biroului Vamal Siret, petentei s-a aplicat amendă în sumă de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 653 alin.1 lit.a din HG nr. 707/2006, reținându-se că în urma controlului fizic efectuat de către organele vamale au fost descoperite 120 parchete de țigarete marca Jin Ling ascunse în bagajele personale ale petentei, nedeclarate la ___________________ scopul sustragerii de la vămuire. Totodată, în baza art. 653 al. 2 din HG 707/2006, s-a dispus confiscarea acestor bunuri.

Sub aspectul legalității, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, neexistând nici o cauză care ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal, iar petenta nu a invocat vreo cauză de nulitate relativă, care ar fi produs vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, ci a invocat doar motive de fond, legate de temeinicia procesului verbal.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, respectiv cauza A_____ împotriva României, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului, în cauza de față faptul că petenta a fost depistată cu 120 parchete de țigarete marca Jin Ling ascunse în bagajele personale, nedeclarate la ____________________ scopul sustragerii de la vămuire, a fost percepută de organul constatator direct, cu propriile simțuri.

De altfel, petenta nu a făcut nici dovada contrară celor reținute în procesul verbal, respectiv că acele pachete de țigări nu i-ar aparține.

În condițiile în care nu a declarat întreaga cantitatea de pachete de țigări aflată în bagajele sale, în scopul sustragerii de la vămuire, petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 653 alin.1 lit. a din HG nr. 707/2006, în mod legal fiindu-i încheiat procesul verbal, instanța constatând că acesta a fost încheiat și cu respectarea condițiilor de formă.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, la stabilirea gradului de pericol social al faptei având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petenta ascunzând acele pachete de țigări în bagajele personale, cu scopul de a nu fi depistate de organele vamale, modul și mijloacele de săvârșire a faptei care prezintă un grad ridicat de pericol social, prin modalitatea în care petenta a dosit bunurile pentru a le sustrage de la vămuire, instanța reținând că, indiferent de vârsta ori situația materială a petentei, nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment în condițiile în care s-au sustras de la vămuire un nr. total de 120 pachete de țigări, ceea ce excede consumului propriu, iar asemenea fapte se produc frecvent pe teritoriul României, având un grad mare de pericol social, aceste produse fiind accizate, în cantitate mare și ascunse, cu intenția vădită de a se sustrage controlului vamal.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că, față de gradul de pericol social concret al faptei, nu se justifică înlocuirea amenzii aplicată petentei cu sancțiunea „avertisment”, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta R_______ A__, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței recurată în conformitate cu prevederile art. 304 pct.6 din Cod proc. Civ., în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivare a susținut că, sunt incidente prevederile art. 297 din Cod Procedură Civilă, în sensul că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Față de acest aspect, consideră că cercetarea judecătorească a fost mult prea simplă și nu la obiect conform art. 138 din Cod Procedură Civilă care consemnează faptul că nevoia dovezilor ar reieși din dezbateri”.

Învederează faptul că, nu este responsabilă pentru faptele de care nu a avut cunoștință și după cum a declarat anterior nu știa și nu a avut cunoștință de aceste produse în baza cărora a fost amendată, pentru că nu îi aparțineau și nici nu au fost în proprietatea sa.

Invocă în acest sens Decizia nr.106 din 08.09.2009 a Curții Constituționale a României, art.129 teza a 3 Cod procedură civilă, art. 11 din OG nr.2/2001.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței instanței de fond, respectiv în subsidiar dispunerea repunerii pe rol în vederea rejudecării cauzei sau schimbarea dispozitivului amenzii în avertisment.

Legal citat, intimatul Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul de față, Tribunalul constată că acesta este tardiv formulat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 301 cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel iar potrivit art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001 rep., hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională poate fi atacă cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului.

În cauza de față, sentința recurată prin care s-a respins plângerea contravențională a recurentei – petente, i-a fost comunicată acesteia la data de 09.06.2011, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar ( fila 15), iar cererea de recurs a fost depusă la instanță la data de 21.07.2011, în afara termenului legal.

Față de aceste considerente, tribunalul deliberând în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției tardivității, constată că aceasta este dată în cauză și în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE

Admite excepția tardivității.

Respinge recursul declarat de petenta R_______ A__ , domiciliată în __________________________________, județul Suceava și cu domiciliul ales în Suceava, ______________________, nr.6, ____________, _____________________, sentinței civile nr. 1999 din data de 25.05.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX intimat fiind DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, cu sediul în Iași, ______________________.10C, județul Iași, ca tardiv.

Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.01.2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

T______ K______ B____ C_________ Z______ C_____ M______

Grefier,

T_________ C_______

Red.BC

Judecător fond G______ V____

Tehored TC

Ex.2/01.02.2012