R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 468/2013

Ședința publică din data de 26 Septembrie 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR D____ E_______ L____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER I____ D____ M_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul S______ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care :

În procedura verificării competenței, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/200, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.

Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen, motivat și comunicat. Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită. Analizând actele dosarului, constată lipsa părților și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat în conformitate cu prev.art. 242 cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, după care reține recursul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 31/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca tardiv formulată plângerea contravențională formulată de petentul S______ Ș_____, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 27.10.2012 de către I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud – Postul de Poliție Șintereag.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 27.10.2012, agentul constatator din cadrul Postului de Poliție Șintereag, a întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 280 lei, 3 puncte penalizare, în baza art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 din același act normativ. S-a reținut că petentul, la data de 27.10.2012, a condus autoturismul marca Audi, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 80 km/h în localitatea Blăjenii de Jos, viteză înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI 2597 – caseta 8.

Petentul a semnat procesul verbal, făcându-se mențiunea că recunoaște fapta.

Procesul verbal a fost comunicat petentului pe loc, la data întocmirii, respectiv 27.10.2012. Prin plângerea formulată s-a solicitat repunerea în termenul legal de atacare a procesului verbal, motivat de faptul că în perioada 2.11.2012 – 20.11.2012, petentul a fost plecat din țară dovadă fiind cupoanele de rezervare și chitanța depuse la dosar fila 4. Această solicitare nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, petentul a primit personal procesul verbal la data întocmirii – 27.10.2012, astfel că a avut cunoștință de sancțiunea aplicată și putea formula plângere contravențională până la plecarea din țară - 2.11.2012, cu atât mai mult cu cât rezervarea călătoriei s-a făcut la o zi după încheierea procesului verbal, respectiv 28.10.2012. Pe de altă parte, chiar dacă a plecat din țară, fiind în termenul prevăzut de lege pentru atacarea procesului verbal, petentul avea posibilitatea să formuleze plângere contravențională pe care să o expedieze și din străinătate, prin orice mijloc de comunicare (poștă, fax, e-mail, etc.), ceea ce nu s-a întâmplat.

Examinând plângerea formulată, prin prisma prevederilor art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, s-a reținut că aceasta este tardiv formulată din următoarele considerente:

Procesul verbal a fost comunicat petentului la data întocmirii 27.10.2012, fiind semnat de către acesta. Plângerea formulată este datată 26.11.2012 și a fost depusă de petent la poștă la data de 27.11.2012 (conform ștampilei aplicate pe plic - f. 6), fiind înregistrată la instanță la data de 29.11.2012, deci a fost formulată cu mult peste termenul legal de 15 zile, care începe să curgă de la data primirii procesului verbal, respectiv 27.10.2012. Prin urmare, rezultă că aceasta este tardiv formulată, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal S______ S_____ solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

În motivare, s-a arătat că recurentul a fost sancționat de Politia Sintereag conform procesului verbal anexat la plângerea contravențională. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se imputa nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare.

Se învederează că pe sectorul de drum respectiv, așa cum și pe alte sectoare de drum după reparare și modificarea s-a ridicat restricția de 50 km/h la 70 de km/h, exemplu drumul European DN 17. Pe de altă parte trebuie până la data de azi nu este acestă modificare a acestei restricții, dar dacă acesta se modifică la 70 de km/h, recurentul s-ar încadra la limita legală de viteză, depășirea vitezei legale pe un sector de drum.

Din eroare s-a redactat ședința publică din 09.01.2012, iar ședința a fost în 09.01.2013, iar sentința este 31/2012 iar corect ar trebuie să fie 2013. Mai mult la plângerea contravențională a cerut și repunerea în termenul de atacare a procesului-verbal, deoarece fost plecat din țară, dar instanța a ridicat din oficiu excepția tardivității și a admis-o fără să pună în discuție cererea sa de repunere in termen.

Conform art.21 alin.3 din Ordonanța nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmării, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal". Având în vedere aceste dispoziții se consideră că nu există raport de cauzalitate între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În drept, s-au invocat disp. art. 304 alin 9-10 din Cod proc. civilă.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, constată că recursul declarat de recurent este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, în mod corect prima instanță, aplicând prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, a statuat asupra tardivității formulării plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată, tribunalul constatând că în raport de data comunicării acestuia cu persoana sancționată contravențional (în mod direct), demersul judiciar inițiat de petent în vederea anulării procesului verbal de contravenție sus menționat a nesocotit termenul legal de 15 zile în interiorul căruia acestea putea fi contestat.

Referitor la faptul invocat de petentul recurent în sensul că absența acestuia din România în perioada de contestare a actului constatator a determinat pasivitatea sa în a exercita plângerea contravențională în termen legal, tribunalul împărtășește opinia primei instanțe, respectiv aceea că o astfel de împrejurare nu poate fi reținută ca impediment în formularea plângerii contravenționale în termen legal și comunicarea acesteia instanței competente în soluționare prin orice căi de natură a asigura transmiterea textului). În atare împrejurări, contrar opiniei exprimate de recurent, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 103 C.pr.civ., aspectele relevate în motivarea recursului neputând fi apreciate drept împrejurări mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să exercite în termen legal plângerea contravențională și care să fie apte a opera o repunere a recurentului în termenul de contestare.

Totodată, inadvertența strecurată în partea introductivă a sentinței recurate cu privire la anul pronunțării, sesizată de recurent (menționarea anului 2012 în loc de 2013) nu constituie un motiv de casare a hotărârii judecătorești întrucât, față de împrejurarea că în dispozitivul acesteia s-a consemnat pronunțarea în ședința publică din 09.01.2013, mențiunea din practica reprezintă în mod evident o eroare materială căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 281 C.pr.civ., putând fi îndreptată și din oficiu.

Față de cele ce preced, tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 31/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, va respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurentul S______ Ș_____ ca nefondat, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 304¹ Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul S______ Ș_____, cu domiciliul în localitatea Uriu, nr. 92/A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 31/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

A___ P______ M_____ D____ E_______ L____ L__________ T___ B____ I____ D____ M_____

Red/dact:

MAP/HVA

10.01.2014

Jud. fond: C.K.L.