ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.69 /CA

Ședința publică din 18.03.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C_______ N_____

Judecător: A________ L____ N_____

Grefier: D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant M_______ M_____, cu domiciliul în C________ ______________________, ________________________ cu intimat I__ C________- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1192/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 18.03.2014 și rămâne în pronunțare.

După rămânerea în pronunțare dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru apelant av. B____ F_________, care formulează concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat. Precizează apărătorul apelantului că instanța de fond în mod greșit a reținut existența faptei contravenționale în sarcina petentului în condițiile în care, chiar din planșele foto depuse de către intimată reiese că aceasta nu a avut loc.

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin plângerea depusă la 20.03.2013, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M_______ M_____ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 19.03.2013 de intimata I__ C________, prin care a fost amendat cu 300 lei.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu a văzut semnul de circulație deoarece vizibilitatea îi era obstrucționată de autobuzul RATC care ocupase integral banda 1 de mers.

Petentul invocă și motive de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, arătând că actul sancționator nu cuprinde nicio mențiune cu privire la gradul de pericol social al faptei constatate și nici nu menționează împrejurările ce ar fi trebuit să conducă la aprecierea gravității.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe OG nr. 2/2001.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție constând doar 5 fotografii, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, certificate de omologare .

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/08.10.2013 Judecătoria C________ a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 19.03.2013, ora 10:10, petentul a fost amendat cu suma de 300 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, ora 10:03 a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ mun. C________, și, ajungând la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului OPRIRE, pătrunzând în intersecție prin viraj la dreapta, neacordând prioritate de trecere unei autoutilitare care circula pe drumul prioritar, din partea stângă a conducă și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c) din același act normativ.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia în cuprinsul procesului verbal de contravenție actul sancționator nu cuprinde nicio mențiune cu privire la gradul de pericol social al faptei constatate și nici nu menționează împrejurările ce ar fi trebuit să conducă la aprecierea gravității, instanța apreciază că este neîntemeiat, din economia prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2011 rezultă că locul săvârșirii faptei, alături de dată, oră, împrejurările care pot conduce la stabilirea gravității faptei și a evaluării pagubei pricinuite, nu sunt altceva decât niște elemente al descrierii faptei contravenționale, care pot atrage sancțiunea nulității numai dacă petentul probează că prin această omisiune a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. În speță, instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta corespunde încadrării juridice primite, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale.

Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.

În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care mențiunile agentului constatator nu sunt reale nu au fost dovedite, petentul limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.

Instanța nu va reține apărările petentului în sensul că nu a văzut semnul de circulație, vizibilitatea fiindu-i obstrucționată de un autobuz, acestea fiind contrazise de planșele foto depuse de către intimată din care se observa săvârșirea contravenției de către petent, fără să apară în imagini vreun autobuz, în acest sens fiind fotografiile de la filele 18-21.

Mai mult, instanța observă că cele constatate de agent se coroborează cu fotografiile depuse, din care se poate,.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Nu există niciun motiv pentru care instanța să înlocuiască amenda cu avertismentul, fapta de a nu acorda prioritate prezentând pericol social sporit din moment ce se pune în pericol viața și integritatea celorlalți participanți la trafic.

Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.

În motivarea apelului a arătat că din planșele foto rezultă că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa deoarece autoutilitara era departe de centrul intersecției în m momentul în care petentul apelant a pătruns în intersecție, iar autobuzul aflat în intersecție a avut timpul necesar să efectueze virajul, astfel se dovedește inexistența faptei.

A mai arătat apelantul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere.

În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 19.03.2013, ora 10:10, petentul a fost amendat cu suma de 300 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, ora 10:03 a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ mun. C________, și, ajungând la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului OPRIRE, pătrunzând în intersecție prin viraj la dreapta, neacordând prioritate de trecere unei autoutilitare care circula pe drumul prioritar, din partea stângă a conducă și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c) din același act normativ.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie

Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Se reține din planșele foto că apelantul a efectuat virajul dreapta fără a acorda prioritate de trecere autoutilitarei care se deplasa pe _________________________ avea prioritate de trecere.

Susținerea petentului, în sensul că abia după 4 secunde autoutilitara a ajuns în spatele său nu face altceva decât să demonstreze neacordarea priorității în condițiile în care viteza de deplasare a autoturismului condus de petent era redusă datorită reducerii vitezei pentru a pătrunde în intersecție.

Tot din planșele foto se observă că autobuzul despre care face vorbire petentul nu a obturat vizibilitatea și nu a efectuat viraj dreapta așa cum susține apelantul petent.

Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant M_______ M_____, cu domiciliul în C________ ______________________, ________________________ cu intimat I__ C________- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1192/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud.fond.M.V.M______

Red.decizie jud. A.L.N_____/06.05.2014

4 ex