R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1545/2013

Ședința publică din 05 mai 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U___ G_______ M____

Grefier - M_______ G_______

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul P____ I_____ și pe intimatul C________ JUDEȚEAN HUNEDOARA SERVICIUL AUTORITATE JUDEȚEANĂ DE TRANSPORT, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederat că la dosar prin serviciul registratură în data de 16.04.2014 petentul a depus cartea de identitate a autovehiculului și înscrisuri în susținerea plângerii.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 19 noiembrie 2013, petentul P____ I_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul C________ JUDEȚEAN HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx încheiat la data de 29 octombrie 2013 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că la data de 29.10.2013, în timp ce transporta asfalt pe DJ 706A în localitatea B____ a fost oprit în trafic de organele de control din cadrul Consiliului Județean Hunedoara. Petentul a contestat temeinicia procesului verbal arătând că nu a refuzat cântărirea autovehiculului care nu depășea masa totală maximă admisă de lege.

Ca și critici aduse procesului-verbal de contravenție a precizat că în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator a reținut greșit fapta săvârșită precum și temeiul juridic. Astfel, acesta nu a refuzat efectuarea verificării vehiculului prin cântărire-măsurare ci a solicitat agentului constatator acordarea permisiunii de a efectua un apel telefonic. Pentru acest motiv s-a subliniat incidența prevederilor art. 17 din OG 2/2001 privind nulitatea absolută a înscrisului sancționator. Totodată a fost invocat motivul de nulitate prevăzut de art. 16 din OG 2/2001 ținând de faptul că petentului nu i s-a oferit posibilitatea legală de a formula obiecțiuni.

În final a invocat prevederile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 fiind învederată lipsa pericolului social al faptei.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G nr. 2/2001 și OG 43/1997.

Petentul a anexat plângerii în copie, procesul-verbal de contravenție xxxxxxx/29.10.2013 (f. 4), scrisoare de transport (f. 7), aviz de însoțire a mărfii (f. 8), cartea de identitate și permisul de conducere al petentului (f. 6).

Intimatul a formulat întâmpinare (f. 14-16) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimatul a arătat că în privința motivelor de nulitate invocate de petent, s-a subliniat încadrarea corectă în fapt și în drept a contravenției imputate acestuia. În privința aspectului legat de necompletarea rubricilor destinate obiecțiunilor și semnăturii martorului asistent, intimatul a arătat că petentului nu i s-a produs nicio vătămare câtă vreme a avut posibilitatea legală de a contesta procesul verbal. S-a învederat că afirmația petentului în sensul că a cerut permisiunea de a efectua un apel telefonic nu poate justifica refuzul de a se supune cântăririi în condițiile prevăzute de lege, acest aspect constituind un indiciu al faptului că avea cunoștință de încărcătura care depășea masa maximă admisă de lege. Totodată, intimatul a arătat că prin raportare la pericolul social al faptei nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 43/1997.

Intimatul a anexat întâmpinării copia Deciziei nr. 231/2012(f. 17).

În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f. 21), petentul reiterând argumentele expuse în plângerea introductivă a precizat că nu ar fi avut niciun interes să se sustragă de la efectuarea operațiunilor de cântărire-măsurare.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 147/2014 pronunțată de Judecatoria Hunedoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei D___, unde în data de 14.02.2014, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx încheiat la data de 29 octombrie 2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 15.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 41 din OG 43/1997 și sancționată de art. 61 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 29 octombrie 2013, între localitățile Brănișca-B____, a transportat cu autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX asfalt pe DJ 706A, iar la solicitarea agentului constatator a refuzat supunerea autovehiculului la verificarea prin cântărire-măsurare.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În ce privește privarea petentului de dreptul de a face obiecțiuni, legea prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului-verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 41 alin.1 din OG 43/1997 – „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”, iar conform art. 61 alin.1 lit.o din același act normativ ,, Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: (…) o) refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, aplicată conducătorului auto”.

Deși din scrisoarea de transport din data de 29 octombrie 2013 și avizul de însoțire a mărfii nr. xxxxx/29.10.2013 (filele 7-8 din dosar), la data controlului cantitatea masei nu depășea masa maximă admisă, aspect confirmat și de către intimat în cuprinsul întâmpinării, în ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că procesul-verbal întocmit corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp aceasta nu a prezentat o probă contrară din care să reiese că nu a refuzat efectuarea operațiunii de cântărire-măsurare.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, iar în temeiul art. 5 alin.5 din OG 2/2001, instanța trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptelor comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța constată că petentul nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa prin norma legală atâta timp cât cantitatea de asfalt transportată nu depășea masa maximă admisă, precum și faptul că nu s-a produs nici o pagubă prin fapta comisă.

În această situație, instanța constată că fapta contravențională pentru care i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 15.000,00 lei prezintă un pericol social concret mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Concluzionând, prin unicitatea faptei contravenționale, inexistența unor pagube minime constatate, conduita și persoana contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată.

Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța va admite în parte plângerea formulată și va înlocui sancțiunea amenzii de 15.000,00 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx încheiat la data de 29 octombrie 2013, cu avertisment. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, pentru executarea sancțiunii avertismentului, va atenționa petentul asupra pericolului social al faptelor și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul P____ I_____, domiciliat în comuna Letca, _________________, județul S____ și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Țiril H____ C_______ situat în mun. Oradea, ___________________________.17, _______________ Bihor în contradictoriu cu intimatul C________ JUDEȚEAN HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _____________________. 28, județul Hunedoara și, în consecință:

Înlocuiește amenda de 15.000,00 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxxx încheiat la data de 29 octombrie 2013, cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.

Atenționează petentul asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2014.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ – concediu de odihnă, M_______ G_______- concediu de odihnă

Semnează Președintele Judecătoriei D___ Semnează Grefier Șef–I____ D______

-judecător C____ F______ D_____

UGM/MG

4 ex./11.08.2014