Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/R

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ H____

Judecător G_______ T_____

Judecător N_______ D______

Grefier R_____ G_______ D_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind recursul declarat de petenta ___________________ împotriva sentinței civile nr. 3927/13.11.2012 a Judecătoriei Călărași pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx/23.04.2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 28.12.2012 intimatul I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier, a depus întâmpinare (în două exemplare), după care,

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Slobozia la data de 17.05.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta ___________________, cu sediul în B_____, ___________________, ___________________________, a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCRT, cu sediul în București, _______________________. 38, sector 1, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 23.04.2012, solicitând, în principal, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal anterior menționat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Prin sentința civilă nr. 2316 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție invocată de intimată prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Călărași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

În motivarea plângerii sale, instanța a reținut că petenta a arătat că a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei deoarece un șofer al acesteia, B_____ G_______, nu avea la el legitimația de serviciu conform art. 134 lit. t pct. Ii din normele de aplicare a OG nr. 27/2011.

Petenta a înțeles să invoce nulitatea procesului verbal deoarece există obligativitatea semnării acestuia pe fiecare pagină de către agentul constatator, iar în acest caz numai ultima pagină este semnată. De asemenea, nu au fost consemnate în cuprinsul procesului verbal obiecțiunile petentei.

Cu privire la situația de fapt aceasta a fost în mod corect reținută, însă aceasta se datorează faptului că nu exista o altă soluție pentru salvarea societății de la faliment, asociatul-administrator al societății fiind cel care trebuia să efectueze acest transport și care s-a îmbolnăvit în mod neașteptat. Neefectuarea acestui transport ar fi prejudiciat în mod iremediabil societatea. A mai arătat petenta că anterior întocmirii procesului-verbal, fusese semnat cu șoferul B_____ G_______ contractul individual de muncă. Așadar, sancțiunea a fost greșit individualizată, nefăcându-se nicio referire la gradul de pericol social al faptei, la scopul urmărit, urmarea produsă sau circumstanțele personale ale contravenientului.

În susținerea plângerii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea martorului B_____ G_______ M_____ și a depus la dosarul cauzei copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (fila 4), dovadă comunicare (fila 5), raport salariat (fila 6), contract individual de muncă (file 7-8), acte medicale (file 9-11).

În drept au fost invocat dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001.

De asemenea, la data de 02.10.2012 petenta a depus note scrise (file 10-11) arătând că erau montate panouri portocalii, așa cum este reglementat, ceea ce se reproșează fiind inscripționarea existentă pe unul dintre panouri. Având în vedere că numărul respectiv marchează conținutul încărcăturii, nu se poate considera că aceasta este de natură să creeze vreo confuzie în cazul ivirii unor incidente.

Intimatul a depus întâmpinare, solicitând instanței respingerea plângerii ca fiind netemeinică și nelegală.

Intimatul a invocat excepția tardivității depunerii plângerii, potrivit art. 31 din OG 2/2001 având în vedere că procesul verbal a fost comunicat la data de 26.04.2012, iar plângerea a fost depusă la data de 17.05.2012.

Pe fond, se arată că petenta nu și-a respectat obligația de a asigura existența, la bordul vehiculelor care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, obligație prevăzută de art. 134 lit. t pct. ii din OMTI nr. 980/2011.

Cu privire la semnătura agentului constatator intimatul a arătat că procesul verbal este format dintr-o pagină A3, agentul semnând la sfârșitul acesteia. S-a mai arătat că îmbolnăvirea celuilalt șofer nu reprezintă o stare de necesitate, așa cum aceasta este definită în literatura de specialitate.

De asemenea, nu a fost de acord cu schimbarea sancțiunii amenzii în avertisment, această sancțiune neavând niciun fel de consecințe asupra contravenientei.

În dovedire a depus copii după următoarele înscrisuri: împuternicire (fila 18), exemplarul verde al procesului verbal (fila 19) și dovada comunicării acestuia (fila 20).

În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., HGR 69/2012, OMTI 980/2011 și OG 2/2001.

Instanța, la termenul din data de 13.11.2012, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În data de 23.04.2012 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Control în Transportul Rutier- I____________ Teritorial nr. 2, procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta ___________________ a contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57, subpunct 2 din HG 69/2012 și anume aceea că la controlul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca XXXXXXXXX, conduse de conducătorul auto B_____ G_______ M_____, care efectua transport de marfă contra cost, s-a constatat că operatorul de transport nu și-a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că acesta este angajat al operatorului de transport.

Prin acest proces-verbal petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 8000 lei.

Cu privire la excepția tardivității introducerii plângerii instanța a respins-o cu următoarea motivare:

Procesul-verbal a fost comunicat petentei la data de 26.04.2012 (fila 20). Începând cu această dată petenta avea la dispoziție 15 zile libere pentru a formula plângere contravențională, potrivit art. 101 alin. 1 C.proc.civ. Acest termen a expirat la data de 12.05.2012. Însă această zi a fost sâmbăta, fiind aplicabil alin. 5 al art. 101 C.proc.civ., ce dispune că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Așadar, ultima zi pentru a depune plângerea a fost la data de 14.05.2012. Din plicul atașat la dosarul cauzei se poate vedea că petenta a depus la oficiul poștal plângerea către Judecătoria Slobozia la data de 14.05.2012, fiind în termen, în acord cu disp. art. 104 C.proc.civ.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal, invocată de petentă nu reprezintă un caz de nulitate absolută, art. 17 din OG 2/2001 prevăzând că lipsa totală a semnăturii atrage nulitatea absolută. Or, în acest caz procesul-verbal a fost semnat la final de către agentul constatator. Art. 19 din același act normativ prevede că procesul-verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator, însă nerespectarea acestei dispoziții nu poate atrage decât sancțiunea nulității relative, în condițiile existenței unei vătămări, vătămare ce nu există în cauză. Așadar, instanța a respins această critică.

Instanța a analizat temeinicia procesului-verbal de contravenție.

În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Instanța a analizat temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001. Art. 4 pct. 57, subpunctul 2 din HG 69/2012 prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz - legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”. Așa cum a recunoscut și petenta faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal corespund realității. Așadar, procesul-verbal a fost temeinic întocmit, petenta săvârșind fapta reținută în cuprinsul acestuia.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că procesul verbal contestat este legal și temeinic, a analizat proporționalitatea sancțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Art. 7 alin. 1 și 2 din HG 69/2012 dispune: Contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei. Sancțiunile contravenționale se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1–12, 14, 19–22, 25–61 și 77. Așadar, petentei i-a fost aplicată amenda la nivelul minim pentru fata săvârșită. Nu se poate reține că petenta a fost nevoită să-și încalce această obligație, cu atât mai mult cu cât încheiase deja un contract individual de muncă cu conducătorul auto B_____ G_______ M_____ la data de 02.04.2012 (file 7-8). Așadar, avea suficient timp la dispoziție pentru a asigura acestuia legitimație de serviciu. Sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, actul normativ calificând această încălcare a obligațiilor ca fiind una gravă.

În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petentă și a menține procesul verbal contestat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta ___________________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele depuse la dosar, filele 4-5, petenta susține că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, astfel că nu și-a putut dovedi nevinovăția. Mai arată petenta că prin cererea dedusă judecății și care, inițial, a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Slobozia, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martorul B_____ G_______, cu precizarea că acesta poate fi citat la sediul societății contraveniente.

Dar, pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de probatorii și pentru că proba cu martori nu poate fi administrată în recurs o invocă drept motiv de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Un al doilea motiv de recurs se referă la greșita apreciere și aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001 referitoare la obligația agentului constatator de a semna și ștampila fiecare pagină a procesului-verbal contravențional, obligație încălcată în mod evident de agentul constatator și care atrage nulitatea procesului-verbal.

Criticile petentei vizează și motivarea hotărârii care invocă în considerente lipsa „probei contrare” din partea petentei în situația în care, din propria culpă, nici nu a admis probele solicitate, iar pe cele depuse la dosar le-a analizat superficial.

O ultimă critică adusă hotărârii recurate se referă la oportunitatea aplicării dispozițiilor art. 21 din OG 2/2001 privind modalitatea de individualizare și aplicare a sancțiunii și puterea instanței de judecată de a efectua controlul judiciar asupra procesului-verbal în tot conținutul său.

Intimatul, I____________ de S___ Pentru Controlul în Transport Rutier, a depus întâmpinare și solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind soluția fondului ca fiind legală și temeinică.

Recursul este fondat și va fi admis în baza considerentelor de mai jos.

Referitor la primul motiv de recurs privind încălcarea dreptului la apărare de către prima instanță tribunalul reține că plângerea contravențională formulată de petenta ___________________ a fost înaintată Judecătoriei Slobozia, instanță care prin sentința civilă nr. 2316/14.09.2012 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Călărași.

Văzând conținutul actului dedus judecății, respectiv plângerea petentei, tribunalul constată că aceasta, ___________________, a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului B_____ G_______, ce poate fi citat la sediul contravenientei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la 19.10.2012 și a primit primul termen de judecată, fixat aleatoriu, la 13.11.2012 pentru care ambele părți au fost citate legal. Tribunalul mai constată că instanța a procedat la judecarea pe fond a cauzei la primul termen fixat, fără a se pronunța asupra probei testimoniale solicitată de petentă, încuviințând doar proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse odată cu plângerea, așa cum rezultă din practicaua hotărârii recurate.

Mai constată tribunalul că prima instanță a selectat subiectiv cererile petentei formulate în plângere, în sensul că a dat eficiență prioritară solicitării petentei de a face aplicarea dispozițiilor art. 242 al. 2 C.pr.civ. privind judecarea cauzei în lipsă, fără a lua în discuție și cererea administrării probei testimoniale.

Procedând astfel, instanța de fond în mod evident nu s-a pronunțat pe o cerere esențială a părții, privând-o de posibilitatea obiectivă de a-și dovedi nevinovăția, după susținerile acesteia, controlul judiciar fiind efectuat superficial și sumar.

Or, dreptul la apărare este unul din drepturile principale ale părților în procesul civil, iar nerespectarea acestuia atrage nulitatea hotărârilor pronunțate cu această încălcare.

Întrucât motivele de mai sus duc la casarea hotărârii recurate, tribunalul apreciază că este inoportună analiza celorlalte critici, soluția corectă fiind cea de trimitere spre rejudecare în vederea administrării unui probatoriu suficient și convingător.

Așa fiind, în baza art. 312 C.pr.civ., admite recursul declarat de ___________________ B_____, împotriva sentinței civile nr. 3927/2012 a Judecătoriei Călărași, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 312 C.pr.civ.

Admite recursul declarat de ___________________ B_____ împotriva sentinței civile nr. 3927/2012 a Judecătoriei Călărași, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.

Președinte, A_____ H____	Judecător, G_______ T_____	Judecător, N_______ D______
	Grefier, R_____ G_______ D_______

Red. H.A./23.01.2013

J.f. D.L.

Dact. D.R.

Ex.2/24.01.2013