Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE C_________ ADMINSITRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1221

Ședința publică din data de: 02.10.2015

Completul de judecată compus din:

Președinte: A________ F____

Judecător: O____ M____

Grefier: C_______ V______

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul J_____ M______, cu domiciliul în mun. Slobozia Bradului, _________________________ V______, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____, cu sediul în mun. B____, _______________________-10, jud. B____, împotriva sentinței civile nr. 642/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra prezentului apel:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat la data de 03.03.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXX petentul J_____ M______ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____ prin care a fost sancționat contravențional cu 10 puncte amendă contravențională în cuantum de 975 lei și căruia i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.135 lit.h si art.147 pct.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționate de art.100 alin.3 lit.b si art.100 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 19.02.2015 se deplasa pe _____________________________ Rm. Sarat și în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, marca VW PASSAT, in jurul orei 16.15 a ajuns in dreptul semaforului la intersecția spre piata orașului, dorind să meargă spre piață, a semnalizat intenția de a vira la stânga, a virat și la aproximativ 100 m a fost oprit de agentul constatator U________ din cadrul Biroului Rutier Rm. Sarat care i-a adus la cunoștință petentului că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton după ce a virat la stânga.

Petentul a mai precizat că nu a săvărșit fapta reținută in procesul verbal de contravenție, in traversarea drumului public nu era angajat niciun pieton, tânărul care era oprit pe trotuar nu avea intenția de a traversa și la acel drum public nu este un loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător pentru traversarea de către pietoni a drumului public.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 si Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, art. 6 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol la CEDO.

În susținerea plângerii, petentul a depus în copie xerox certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal ________, nr. xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____, dovada ________, nr. xxxxxxx/19.02.2015 si cartea de identitate ________, nr. xxxxxx (filele 5-7), solicitând audierea martorei S_____ O___-N____.

La data de 06.04.2015 I____________ Județean de Poliție B____ a depus întâmpinare, solicitand respingerea plângerii ca netemeinică si nelegală.

In motivarea întâmpinarii intimatul a arătat că la data de 19.02.2015 agentul de politie care isi desfăsura conform planificarii activitatea de patrulare, supraveghere si control a traficului rutier cu autospeciala MAI xxxxx pe _______________________ orelor 16.19 a filmat si inregistrat cum autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX ce se deplasa pe ________________________ ___________________ efectuat manevra de viraj la stânga pe ________________ acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați pe sensul de mers al acestuia, in traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată si semnalizată corespunzător situat la intersecția celor doua străzi.

Intimatul a mai precizat că agentul de poliție a procedat la oprirea regulamentară a autovehiculului, iar dupa ce s-a prezentat si a solicitat documentele conducatorului auto a constatat că se numește J_____ M______, cu domiciliul în _____________________________________________________ V______.

Agentul de politie i-a adus la cunostinta petentului abaterea savarsită, a procedat la intocmirea procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx pentru incalcarea prevederilor art.135 lit.h si art.147 pct.1 din H.G. nr.1391/2006, aplicand, totodata si masura tehnico administrativa de retinere a permisului de conducere, eliberandu-se dovada inlocuitoare.

Intimatul a mai menționat că abaterea a fost filmată cu dispozitivul de supraveghere si control al traficului rutier montat pe autospeciala MAI xxxxx.

În sprijinul întâmpinării intimatul a anexat CD-ul cu înregistrarea abaterii, atestat operator radar și istoricul abaterilor auto ale petentului (filele 17-20).

În vederea soluționării plângerii, în temeiul prevederilor art. 255 raportat la art. 258 C. proc. civ., prima instanță a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respingând proba cu martora S_____ O___-N____ ca nefiind utilă, la dosar existând înregistrarea video a abaterii.

Prima instanță, prin sentința civilă nr.642/23.04.2015, a respins, ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul J_____ M______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____, petentul J_____ M______ a fost sancționat contravențional cu 10 puncte amendă contravențională în cuantum de 975 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.135 lit.h si art.147 pct.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționate de art.100 alin.3 lit.b si art.100 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia fapta de a fi condus, la data de 19.02.2015, ora 16.19 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________ a efectuat manevra de viraj la stânga pe _______________ acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară pe sensul sau de mers, trecerea pentru pietoni fiind marcată si semnalizată corespunzător.

Totodată, nu a avut asupra sa actul de identitate, cartea de identitate si certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus.

Procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____ a fost semnat de către petent, iar la rubrica corespunzătoare obiecțiunilor s-a menționat că nu are.

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Față de acestea, prima instanță a constatat că plângerea contravențională formulată de petentul J_____ M______ a fost introdusă la data de 03.03.2015, în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat prin înmânare la data de 19.02.2015.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, referitor la sarcina probei, prima instanță s-a raportat la principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia data în Cauza H______ și alții c. României din data de 13 martie 2012. Curtea a reiterat că prevederile art. 6 parag. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții. Art. 6 parag. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, în raport de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (Cauza N_______ G_______ vs. România din 03.04.2012).

Prin raportare la jurisprudența menționată anterior, prima instanță a apreciat că sarcina probei revine petentului din prezenta cauză, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, în condițiile în care probele propuse de organul constatator și administrate de instanță sunt apte să convingă instanța în privința existenței faptei contravenționale și a vinovăției petentului, în afara oricărui dubiu rezonabil. Acest principiu, aplicabil în prezenta cauză, este rezonabil și proporțional în raport cu prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, ca efect al garanțiilor art. 6 din CEDO, incidente în cauză, deoarece deplasarea (inversarea) sarcinii probei de la intimat către petent este posibilă în condițiile în care probatoriul propus de intimat și administrat de instanță are aptitudinea reală și efectivă de a produce acest rezultat.

Astfel, la momentul sesizării instanței cu plângerea contravențională, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție integrală, iar în mod implicit sarcina probei nu îi incumbă acestuia, ci intimatului, care prin propunerea unui probatoriu care să fundamenteze constatările din procesul-verbal contestat dincolo de orice îndoială rezonabilă, determină deplasarea sarcinii probei în sfera petentului, pentru ca ulterior acest prim efect să determine unul mult mai energic, respectiv invalidarea prezumției de nevinovăție care a acționat în favoarea petentului, în măsura în care acesta nu reușește să contraprobeze, deși sarcina probei îi revenea.

S-a mai reținut că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a acuzării. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să-l facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în Cauza A_____ c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de vinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

În urma vizionarii CD-ului pus la dispozitie de intimat prima instanță a constatat că fapta retinuta in sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____ corespunde realitatii.

Astfel, la data de la data de 19.02.2015, ora 16.19 petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________ a efectuat manevra de viraj la stânga pe ________________ acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară pe sensul sau de mers, trecerea pentru pietoni fiind marcată si semnalizată corespunzător.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că petentul din prezenta cauză nu a reusit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, în condițiile în care probele administrate de instanță sunt apte să convingă instanța în privința existenței faptei contravenționale și a vinovăției petentului, în afara oricărui dubiu rezonabil, în speță fiind aplicabile dispozitiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanță a constatat legalitatea si temeinicia acesteia, avand in vedere gradul de pericol social concret al faptei contravenționale savârșite de petent pe care instanța îl evaluează ca fiind unul semnificativ.

În acest sens, prima instanță a mai constatat că evaluarea gravității faptei contravenționale trebuie să se realizeze în funcție de circumstanțele reale și personale în care aceasta a fost săvârșită. În operațiunea de individualizare a sancțiunii, instanța se va raporta la faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați pe sensul de mers al acestuia, in traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni marcată si semnalizată corespunzător, existand un pericol potențial atât pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a petentului, cât și a pietonilor, prin crearea unor conditii favorabile producerii unui accident de circulație, avand in vedere faptul că neacordarea de prioritate reprezintă una din cauzele principale în producerea accidentelor rutiere grave.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată, în cuantumul menționat, a fost în mod just și legal individualizată, fiind într-un raport de proporționalitate cu pericolul social concret al faptei având în vedere ansamblul împrejurărilor în care a fost comisă de către petent.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel petentul J_____ M______.

În motivarea apelului, petentul a arătat în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță, din vizionarea filmului, nu a observat că în momentul când a ajuns în dreptul trecerii nimeni nu și-a manifestat dorința de a trece, minorul punând piciorul pe trecere când era deja cu mașina pe trecere, nepunându-i viața în pericol.

Tribunalul, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data de 19.02.2015, încheiat de I.J.P. B____, petentul J_____ M______ a fost sancționat contravențional cu 10 puncte amendă contravențională în cuantum de 975 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.135 lit.h si art.147 pct.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționate de art.100 alin.3 lit.b si art.100 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia fapta de a fi condus, la data de 19.02.2015, ora 16.19 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________ a efectuat manevra de viraj la stânga pe _______________ acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară pe sensul sau de mers, trecerea pentru pietoni fiind marcată si semnalizată corespunzător.

Totodată, nu a avut asupra sa actul de identitate, cartea de identitate si certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus.

După cum în mod corect a reținut și prima instanță, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, acesta cuprinzând mențiunile a căror lipsă este sancționată de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, cu nulitatea absolută.

De asemenea, se constată că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de către apelant și a aplicat sancțiuni legale.

Susținerile apelantului, nu sunt de natură a răsturna prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție încheiat și nici de natură a înlătura răspunderea contravențională a apelantului în condițiile în care din vizionarea CD-ului atașat la dosar se poate observa cu certitudine săvârșirea contravenției de către petent.

Având în vedere cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art.480 al.1 C.pr.civ., urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de către petentul J_____ M______, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____ împotriva sentinței civile nr.642/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul J_____ M______, cu domiciliul în mun. Slobozia Bradului, _________________________ V______, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____, cu sediul în mun. B____, _______________________-10, jud. B____, împotriva sentinței civile nr. 642/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2015.

Președinte, Judecător,

A________ F____ O____ M____

Grefier,

V______ C_______

Red. /Tehnored. AF/ 4 ex/ 09.11.2015

Dosar fond: XXXXXXXXXXXX

Instanța de fond:Judecătoria Râmnicu Sărat

Jud.fond:I____ R_______