Acesta este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința Civilă Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ C_______ (M_____)

Grefier M_____ M____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent R________ C______ G_______ și pe intimat I___ - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, intervenient Ș_________ C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În temeiul art. 131 al. 1 C__ instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față.

În baza art. 255 NCPC , încuviințează proba cu înscrisuri , considerându-le pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.

Se resping ca nefiind utile soluționării cauzei proba cu interogatoriul și proba testimonială cu martori solicitată de petent, întrucât deși s-a solicitat expres petentului, acesta nu a precizat teza probatorie pentru fiecare probă și reține cauza în pronunțare .

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de fata:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.06.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul R________ C______ G_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul DGPMB-Brigada rutieră, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/10.06.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii în esență, petentul a arătat, că la data de 03.03.2015 conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe Calea D________, dinspre Piața D________ spre ____________________, a fost accidentat ușor de autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX.

Petentul arată că, autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX staționa pe banda 1 care era destinată virajului la dreapta, iar semaforul destinat acestei benzi funcționa pe culoarea verde intermitent, astfel petentul dorind să efectueze virajul la dreapta a început manevra de ocolire a autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX prin partea stângă, iar la momentul la care a ajuns în dreptul acestuia a semnalizat dreapta și a început efectuarea virajului, moment în care celălalt șofer crezând probabil că s-a pus culoarea verde pentru deplasarea înainte a demarat neasigurându-se la plecarea de pe loc.

În continuare petentul susține că s-a produs o coliziune minoră soldată cu zgârieturi, însă deși a făcut semne șoferului autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX să se oprească, acesta din urmă și-a continuat drumul.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal petentul susține că acesta nu conține mențiunile sale privind intenția de a încheia la fața locului accidentului eventuala Constatare amiabilă, iar fapta contravențională nu este descrisă în conformitate cu prevederile art.16 din OG 2/2001.

În drept, cererea a fost motivată față de dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.3-5)

Cererea a fost legal timbrată.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, susținând că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.

Odată cu întâmpinarea, intimatul a depus actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f.23-25).

La data de 09.10.2015 s-a dispus introducerea în cauză a celuilalt șofer implicat în accident și a celor doi asigurători.

În ședința publică din data 10.12.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și a respins ca nefiind utile soluționării cauzei proba testimonială și proba cu interogatoriul.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Petentul a fost sancționat întrucât din declarația șoferilor implicați în evenimentul rutier a rezultat faptul că la data de 03.03.2015 petentul conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX care la rândul său nu a respectat semnificația indicatorului obligatoriu la dreapta, iar ulterior nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la poliție pentru a declara accidentul.

Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/10.06.2015, în baza art.54 alin.1 și art.79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum total de 780 lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiții trebuia să fie invocată de petent și totodată acesta trebuia să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei mențiuni în procesul-verbal și că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii).

În cauză, instanța reține că, în procesul verbal contestat sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ.

Astfel, în cadrul procesului-verbal instanța reține că s-a procedat în mod corect la descrierea faptei contravenționale, urmând a fi respinse ca neîntemeiate susținerile petentului privind lipsa mențiunilor privind intenția petentului de a încheia constatarea amiabilă, întrucât în situația în care celălalt șofer implicat în evenimentul rutier nu s-ar fi oprit la solicitarea petentului în sarcina acestuia din urmă exista obligația prezentării la sediul poliției în termen de 24 de ore pentru declararea accidentului.

În privința temeiniciei actului atacat, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul-verbal este conformă realității pentru următoarele considerente.

Veridicitatea faptei este confirmată de declarațiile celor doi șoferi implicați în evenimentul rutier (f.23-24) din care rezultă că petentul a început manevra de ocolire a autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX prin partea stângă, iar la momentul la care a ajuns în dreptul acestuia a efectuat virajul la dreapta prin fața autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, iar datorită neasigurării la schimbarea direcției de mers a intrat în coliziune cu acesta.

De asemenea, din declarația petentului și descrierea evenimentului în cadrul plângerii contravenționale, reiese faptul că acesta deși a observat urmele coliziunii nu s-a prezentat la sediul poliției în termen de 24 de ore pentru a declara accidentul.

În continuare, instanța reține că, potrivit art. 249 C__, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În acest sens, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petentul având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.

Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, însă acesta nu a administrat probe din care să reiasă o altă situație de fapt.

În acest sens, instanța reține că deși petentul a fost citat cu mențiunea de a indica expres teza probatorie a probelor solicitate a fi încuviințate (f.17), precum și numele și adresa martorului solicitat a fi ascultat, acesta nu s- a conformat obligațiilor puse în vedere.

Având în vedere situația de fapt reținute și prevederile legale aplicabile în cauză, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.54 alin.1 din OUG 195/2002 care sancționează neîndeplinirea obligației șoferului de a se asigura de faptul că poate să realizeze schimbarea direcției de mers, manevra de ieșire sau de intrare dintr-un rând de vehicule staționare, manevra de trecere de pe o bandă pe alta sau de virare la dreapta sau la stânga și a contravenției prevăzute de și art.79 alin.1 lit.b care sancționează neîndeplinirea obligației șoferului de a se prezenta la poliție în 24 de ore pentru a declara accidentul.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea circulației rutiere în condiții de siguranță. Astfel, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 780 lei respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date reținute în procesul-verbal, respectiv fapta contravențională a condus la producerea unor pagube materiale autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că procesul – verbal ________ nr.xxxxxxx/10.06.2015 este legal și temeinic întocmit și pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, menținând actul atacat, precum și sancțiunile aplicate prin acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, privind pe petent R________ C______ G_______ , cu domiciliul în sector 6, București, _____________________. 71, ____________, ______________ și pe intimat I___ - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9-15 , intervenient Ș_________ C______, cu domiciliul în sector 3, București, __________________________.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

RED.C.A.06.01.2016

TEH.M.M. 17.12.2015 /5 ex + 3 ____________________________________>