R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 516

Ședința publică din data de 15.05.2015

PREȘEDINTE – P______ C_____ M______

JUDECĂTOR – R____ C_________ M_______ F____

GREFIER – A________ C_______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în numele AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, jud. Prahova, CUI xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ___________________ - insolvență, cu sediul în Târgoviște, ___________________________________, jud. Dâmbovița și punct de lucru în com. Mănești, ________________________, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata - petemtă, reprezentată de avocat P______ E____ – M______, lipsă fiind apelanta – intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul apelantei – petente învederează că nu are alte probe de administrat, în afara celor administrate la instanța de fond.

Tribunalul ia act de faptul că intimata – petentă nu are alte probe de administrat, în afara celor administrate la instanța de fond.

Apărătorul intimatei – petente învederează că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul intimatei – petente solicită respingerea apelului declarat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că societatea și-a îndeplinit obligația și a emis bonuri fiscale care conțin toate datele obligatorii menționate în textul de lege invocat, respectiv art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep.; fără cheltuieli de judecată.

Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.02.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petenta ___________________ a formulat, în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională a Finanțelor Publice (fosta G____ Financiară Prahova), plângere împotriva procesului verbal _______ nr. xxxxxxx/02.02.2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal contestat și exonerarea petentei de plata amenzii.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 02.02.2013, în urma controlului efectuat la magazinul din Ploiești, Halele Centrale de doi reprezentanți ai intimatei, a fost sancționată cu amenda de 3000 de lei prin procesul verbal _______ nr. xxxxxxx din 02.02.2013.

S-a susținut că procesul-verbal este netemeinic și nelegal întrucât bonurile fiscale conțin toate datele obligatorii menționate de art. 4 alin. 1 OUG 28/1999.

S-a mai precizat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât adresa societății este Târgoviște, ___________________________ IPJ, _____________________ și nu județul Prahova, așa cum e menționat în procesul-verbal contestat.

Intimata a precizat că a respectat întocmai dispozițiile legale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999 republicată.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În dovedirea cererii, petenta a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal _______, nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013 (filele 10-11 dosar fond); aviz de însoțire a mărfii (fila 12 dosar fond).

Intimata a depus întâmpinare (filele 32-36 dosar fond), prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic.

Intimata a arătat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74 din 26.06.2013 s-a reorganizat Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF- ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care s-a desființat (la data de 31.10.2013).

S-a mai arătat că, potrivit aceluiași act normativ, pentru litigiile aflate se rolul instanțelor, indiferent de faza de judecată, ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acesteia.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat următoarele:

Sub aspectul legalității, respectiv cu privire la indicarea greșită a județului Prahova în loc de județul Dâmbovița, a arătat că procesul verbal nu este lovit de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.

A mai arătat că lipsa altor mențiuni decât cele prevăzute de art. 17 și art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 nu poate atrage nulitatea absolută a procesului verbal, ci eventual nulitatea relativă.

S-a învederat că, prin indicarea eronată a județului în care petenta își are sediul, nu i s-a cauzat acesteia vreo vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată, iar petenta nu a probat o astfel de vătămare.

În privința temeiniciei procesului-verbal, s-a arătat că denumirea bunului livrat ca element al bonului fiscal, urmărește realizarea cerințelor de informare a cumpărătorului, posibilitatea identificării mărfii vândute și ocrotirea garanțiilor legale cumpărătorului.

A susținut că, atât timp cât în relația comercială nu se poate stabili cu certitudine care este obiectul vânzării, este evident că persoana care achiziționează bunuri va fi văduvită de garanțiile legale, putându-se tăgădui de către vânzător felul mărfi comercializate și însușirile acesteia.

Indicarea corectă a denumirilor produselor vândute reprezintă și o cheie utilă de verificare de către organele de control a aprovizionărilor, livrărilor și pe cale de consecință a stocurilor unui produs, iar o indicare generică a mărfurilor livrate poate permite petentei să se sustragă de la mai multe categorii răspundere ce ar putea lua naștere în sarcina acesteia.

S-a arătat că fapta săvârșită de petentă și reținută în procesul-verbal constă în emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute de art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999, respectiv denumirea bunului livrat.

În descrierea faptei s-a reținut cu titlu de exemplu, situația bonurilor fiscale nr. 14/02.2013, nr. 5/02.02.2013 sau nr. 42/02.02.2013, în cuprinsul cărora sunt menționare denumiri generice precum „ organe de porc” sau „porc” ale unor produse comercializate, denumiri care nu conferă minimul de elemente necesare identificării produsului și garantării drepturilor cumpărătorului de a fi informat.

S-a mai învederat că denumirile prescurtate din cuprinsul bonurilor nu sunt în consens cu dispozițiile legale cu privire la elementele ce trebuie conținute de bonul fiscal, întrucât acestea nu pot conduce la identificarea produsului și realizarea scopului pentru care a fost prevăzută norma.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 28/1999 și OG 2/2001.

S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosarul cauzei următoarele : procesul verbal _______ nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013 (filele 48-49 dosar); proces-verbal din data de 02.02.2013 (fila 49 dosar fond).

Petenta a depus note scrise prin care a solicitat admiterea plângerii.

La solicitarea instanței, petenta a depus la dosarul cauzei avizul de însoțire a mărfii nr. xxxxx din 31.10.2013, copii de pe bonurile fiscale (filele 80-86 dosar fond).

Instanța, în baza dispozițiilor art. 255 rap. la art. 258 C pr.civ. a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Fața de dispozițiile art.19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74 din 26.06.2013 instanța a constatat că Agenția Națională a Finanțelor Publice este succesoarea în drepturi a intimatei G____ Financiară Prahova).

Prin sentința civilă nr. xxxxx/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în urma probatoriului administrat, s-a admis plângerea formulată de petenta ___________________, în contradictoriu cu Agenția Națională a Finanțelor Publice (fosta G____ Financiară Prahova), s-a anulat procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013 și s-a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 3000 de lei aplicată prin procesul verbal _______ nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, judecătoria a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013 petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 3000 de lei, reținându-se că petenta a emis bonuri fiscale fără să conțină toate mențiunile prevăzute de art.4 alin. 1 din OUG 28/1999, respectiv la data controlului s-a constatat că petenta desfășura activitate de comerț cu amănuntul cu preparate din carne prin boxa situată în interiorul Halelor Central Ploiești, iar din verificarea rolei martor a aparatului de marcat electronic, s-a constatat că unele bonuri fiscale emise nu conțin denumirea fiecărui produs livrat, menționându-se cu titlu exemplu organe de porc (produsele reprezentând: ficat, rinichi, splină - bon fiscal nr.14/02.02.2013, bon fiscal nr. 49/02.02.2013, sau porc - bon fiscal nr. 42/02.02.2013, cti.pr.grosi – bon fiscal nr. 36/02.02.2013 etc). .

În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 4 alin.1 din OUG 28 din 25 martie 1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale: „bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și _____________ ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul”.

Potrivit art. 10 lit.c din OUG 28/1999 constituie contravenție: emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999.

Conform art. 17. din OG 2/2001 : „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Nulitatea se constata și din oficiu”.

Art. 16 alin. 1 și 6 din OG 2/2001: “procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

În situația în care contravenientul este persoana juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă”.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției _______ nr. xxxxxxx din 02.02.2013, instanța de fond a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă, referitor la indicarea eronata a adresei acesteia, respectiv indicarea județului Prahova, în loc de județul Dâmbovița, prima instanță a constatat că această eroare nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere că în procesul-verbal sunt indicate datele de identificare ale petentei, inclusiv codul unic de înregistrare, numărul de înregistrare în registrul comerțului, elemente care permit identificarea petentei.

Astfel, nu există niciun element care să conducă la ideea că există vreo diferență între petenta și persoana menționată în procesul verbal contestat.

Cu privire la acest aspect, instanța de fond a avut în vedere și faptul că această neregularitatea poate conduce la anularea procesului-verbal numai în măsura în care s-a produs petentei o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, vătămare care nu a fost dovedită de petentă.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a apreciat că, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care situația de fapt reținuta este confirmata de celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( A_____ vs România), instanța de fond a constatat că domeniul contravențional poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 din CEDO, în latura sa penală.

Pe cale de consecință trebuie respectate garanțiile procedurale specifice în domeniul penal, garanții printre care se numără cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanța de fond a reținut că situația de fapt relatată în procesul-verbal de contravenție este conformă.

Astfel, în bonul fiscal nr. 14 din 02.20.2013 și bonul fiscal apare denumirea produsului vândut ca fiind organe de porc, în bonul fiscal nr. 42 din 02.02.2013- porc; bonul fiscal nr. 36 din 02.02.2012 cti.pr.grosi.

Rezultă astfel că petenta a folosit denumiri generice sau prescurtate pentru produsele livrate.

Instanța de fond a apreciat că fapta descrisă mai sus nu se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. c din OUG 28/1999, pentru considerentele expuse în continuare:

Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.10 lit.c din OUG nr. 28/1999 constituie contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin 1, iar art. 4 alin. 1 din același act normativ stabilește că bonul fiscal trebuie să cuprindă printre alte elemente și denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat.

Prima instanță a constatat faptul că art.10 lit. c din OUG nr. 28 se mărginește să arate faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără să definească acest termen și fără să precizeze în mod detaliat ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completa a produsului.

Instanța de fond a apreciat că pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor persoanelor și pentru a se evita orice măsură arbitrală ar trebui ca OUG nr. 28/1999 să fie conformă cu cerințele prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește noțiunea de lege din punct de vedere material.

Astfel, pentru a exista o lege în sensul convenției este necesar ca aceasta să întrunească în mod cumulativ două condiții: să fie accesibilă și previzibilă.

Instanța de fond a constatat că OUG nr. 28/1999 întrunește condiția de a fi accesibilă, fiind publicată în Monitorul Oficial, orice persoană interesată putând avea acces la textul actului normativ menționat.

În ceea ce privește condiția previzibilității, instanța de fond a reținut că aceasta semnifică formularea legii în astfel de termeni și condiții încât să poată fi anticipate efectele pe care le produce.

Prin urmare, pentru a fi conformă cu cerințele impuse de Convenție, dispozițiile art. 10 lit. c din OUG nr. 28/1999 trebuie să fie redactate cu suficientă precizie, astfel încât condițiile în care se poate realiza sancționarea contravenționala să poată fi prevăzute în limite rezonabile, iar persoana interesată să-și poată dirija comportamentul în cunoștință de cauză.

În cauză, instanța de fond a remarcat faptul că nici 10 lit. c din OUG nr. 8/1999 și nici art. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 nu explica în mod clar și concis ceea ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt mențiunile obligatorii care trebuie inserate în bonul fiscal astfel încât să fim prezența unei denumiri complete a produsului livrat sau serviciului prestat.

În atare condiții, în lipsa unor explicații concrete, nu se poate aprecia că fapta petentei de a insera denumiri generice sau prescurtate în cuprinsul bonului fiscal se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 10 lit.c din OUG nr. 28/1999.

Instanța de fond a apreciat că petenta, chiar dacă este un profesionist, trebuie să beneficieze de posibilitatea de a prevedea în mod efectiv consecințele faptelor sale, de a cunoaște care fapte sunt permise și care sunt interzise, ce elemente trebuie să fie inserate în cuprinsul bonului fiscal pentru a fi respectate prevederile art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999.

Pentru motivele expuse instanța de fond a apreciat că față de modul de redactare a dispozițiilor legale mai sus enunțate inserarea pe bonul fiscal a denumirii generice a produsului sau a unor prescurtări este suficientă și nu se poate aprecia că folosirea unor denumiri prescurtate sau generice coincide cu situația în care denumirea produsului lipsește din conținutul bonului fiscal.

Instanța de fond nu a reținut argumentele invocată de intimată, referitoare la pericolul social al faptei și la necesitatea protecției consumatorilor, atâta timp cât modalitatea de reglementare a dispozițiilor legale mai sus arătate nu permite petentei să prevadă modul în care trebuie întocmit un bon fiscal din punctul de vedere al denumirii produsului livrat.

Pentru considerentele de mai sus și constatând că fapta petentei așa cum este descrisă în procesul verbal de contravenție nu este prevăzută de dispozițiile art.10 lit.c din OUG nr. 28/1999, a admis plângerea formulată de petenta ___________________ în contradictoriu cu Agenția Națională a Finanțelor Publice (fosta G____ Financiară Prahova), a anulat procesul-verbal de contravenție numărul _______, nr. xxxxxxx din data de 02.02.2013 și a dispus exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 3000 lei, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel, în termen legal intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în numele AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

In motivare, a aratat ca, art. 4 din OUG nr. 28/1999 enumera mentiunile obligatorii si minimale pe care trebuie sa le cuprinda bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal, iar din necesitatea inscrierii denumirii fiecarui bun livrat se desprinde fara echivoc intentia legiuitorului de a se insera nu doar denumirea generica a produselor ci chiar denumirea bunului refectiv livrat, astfel cum figureaza in factura de aprovizionare.

Apelanta intimata a mentionat ca scopul mentionarii denumirii produsului este acela al descurajarii fenomenului de evaziune fiscala prin posibilitatea compararii ulterioare a intrarilor si a iesirilor de marfa, ca urmare a individualizarii complete a bunurilor, atat in documentele de intrare cat si in cele de iesire din gestiune.

De asemenea, a considerat ca denumirea bunului livrat ca element al bonului fiscal urmareste realizarea cerintelor de informare a cumparatorului, posibilitatea identificarii marfii vandute si ocrotirea garantiilor legale ale cumparatorului.

Apelanta intimata a Invederat ca, atat timp cat nu se poate stabili cu certitudine care este obiectul vanzarii, este evident ca si clientul va fi vaduvit de garantiile legale, putandu-se tagadui de catre vanzator felul marfii vandute si insusirile acesteia. Aceeasi ratiune opereaza si in situatia indicarii unor denumiri generice ale bunurilor vandute. Nu exista argumente pentru care s-ar putea accepta ca un client care a cumparat de la societatea sa produsul „ porc „ nu are a se teme despre drepturile sale in situatia in care produsul ar fi necorespunzator si l-ar prejudicia pe acesta in vreun fel.

In acelasi timp, apelanta intimata a aratat ca indicarea corecta a denumirilor produselor vandute reprezinta o cheie utila de verificare de catre organele de control a aprovizionarilor, livrarilor, si, pe cale de consecinta, a stocurilor unui produs, astfel ca, per a contrario, indicand o denumire generica a marfurilor livrate, petenta sepoate sustrage mai multor categorii de raspundere ce ar putea lua nastere in sarcina acesteia, in anumite conditii.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate in sensul respingerii plangerii contraventionale si mentinerii procesului-verbal de contraventie .

In drept, au fost invocate disp. art. 466-470 C.p.civ. .

Intimata petenta nu a formulat intampinare insa s-a prezentat in fata instantei de apel la termenul de judecata din data de 15.05.2015, prin aparator ales, si a solicitat respingerea apelului declarat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că societatea și-a îndeplinit obligația și a emis bonuri fiscale care conțin toate datele obligatorii menționate în textul de lege invocat, respectiv art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep. .

Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx intocmit la data de 02.02.2013 intimata petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 3000 de lei, pentru savarsirea faptei contraventionale constand in aceea ca a emis bonuri fiscale fără să conțină toate mențiunile prevăzute de art. 4 alin. 1 din O.U.G. 28/1999, respectiv la data controlului s-a constatat că intimata petenta desfășura activitate de comerț cu amănuntul cu preparate din carne prin boxa situată în interiorul Halelor Central Ploiești, iar din verificarea rolei martor a aparatului de marcat electronic, s-a constatat că unele bonuri fiscale emise nu conțin denumirea fiecărui produs livrat, menționându-se cu titlu exemplu organe de porc ( produsele reprezentând: ficat, rinichi, splină - bon fiscal nr.14/02.02.2013, bon fiscal nr. 49/02.02.2013, sau porc - bon fiscal nr. 42/02.02.2013, cti.pr.grosi – bon fiscal nr. 36/02.02.2013 etc. ). .

În drept, instanța de apel retine că art. 4 alin.1 din O.U.G. nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede ca : „ bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și _____________ ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul ”.

De asemenea, conform art. 10 lit.c din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenție: emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999.

In fapt, Tribunalul retine ca, în cuprinsul bonului fiscal nr. 14 din 02.20.2013 apare denumirea produsului vândut ca fiind organe de porc, în bonul fiscal nr. 42 din 02.02.2013- porc iar in bonul fiscal nr. 36 din 02.02.2012 cti.pr.grosi, nefiind astfel folosita aceeasi denumire a produsului, in mod complet si corect in toate bonurile emise de societatea intimata.

Tribunalul retine astfel ca, in mod eronat, prima instanta a retinut că fapta descrisă mai sus nu se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. c din OUG 28/1999, apreciind că art. 10 lit. c din OUG nr. 28/1999 se mărginește să arate faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără să definească acest termen și fără să precizeze în mod detaliat ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completa a produsului.

Din analiza textului legal incident in cauza, Tribunalul constata ca acesta face referire la notiunea de „ denumire „ , norma de lege fiind suficient de accesibila si previzibila, fara a fi necesara o definire a acestui termen. Astfel, folosirea unor denumiri prescurtate sau generice nu coincide cu insasi denumirea produsului in conținutul bonului fiscal.

Art. 4 din OUG nr. 28/1999 enumera printre mentiunile obligatorii si minimale pe care trebuie sa le cuprinda bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal si denumirea fiecarui bun livrat, astfel cum figureaza in factura de aprovizionare ( nu generic sau prescurtat ), scopul urmarit de legiuitor fiind acela al descurajarii fenomenului de evaziune fiscala prin posibilitatea compararii ulterioare a intrarilor si a iesirilor de marfa, ca urmare a individualizarii complete a bunurilor, atat in documentele de intrare cat si in cele de iesire din gestiune.

Totodata, inscrierea denumirii bunului livrat in cuprinsul bonului fiscal are drept scop informarea cumparatorului cu privire la identificarii marfii vandute, in caz contrar, neputandu-se stabili cu certitudine care este obiectul vanzarii, putandu-se contesta de catre vanzator felul marfii vandute si insusirile acesteia.

Nu in ultimul rand, indicarea corecta a denumirilor produselor vandute in cuprinsul bonului fiscal reprezinta un instrument util de verificare de catre organele de control a aprovizionarilor, livrarilor, si, pe cale de consecinta, a stocurilor unui produs .

Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în numele AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ___________________ – insolventa, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca nefondată plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în numele AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, jud. Prahova, CUI xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ___________________ - insolvență, cu sediul în Târgoviște, ____________________________, _____________________ și punct de lucru în com. Mănești, ________________________, jud. Prahova.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.

Președinte,Judecător,

P______ C_____ MihaelaRușan C_________ M_______ F____

Grefier,

A________ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. RCMF./tehnored. AC

4 ex./xxxxxxxxxxx

d.f. nr. XXXXXXXX/2014 - Judecătoria Ploiești

j.f. Șimon R_____ O___