R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 864/2015

Ședința publică din data de 03 Decembrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER I____ D____ M_____

S-au luat în examinare apelurile declarate de apelantul A____ I___ și I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

Apelul s-a judecat în fond la data de 19 noiembrie 2015, concluziile reprezentanților apelantului fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 3 decembrie 2015.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul A____ I___ în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, intimatul M____ I____ G_____ și societățile de asigurări A____ A________ Agenția Cluj- N_____ și E______ R______ ASIGURARE REASIGURARE SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 01.09.2013, ora 07.00, agentul constatator din cadrul Poliției P____ R____ a întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx prin care petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în sumă de 320 lei precum și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 108 alin. 1 lit.b, pct.4 din OUG nr.195/2002.

S-a reținut că la data de 01.09.2013, ora 05.25, pe DN17 E 58 în C____ Mihăiești, petentul a condus autotractorul cu remorcă cu numere de înmatriculare XXXXXXXXX + XXXXXXXX, în localitatea C____ Mihăiești în direcția Beclean-D__, cu care nu a păstrat distanța corespunzătoare în mers față de autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula în față, acroșându-l în partea din spate și proiectându-l în șanț.

Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat în termen legal prezenta plângere contravențională, contestând actul sancționator atât sub aspectul legalității acestuia cât și sub aspectul temeiniciei celor reținute cu privire fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct.4 din OUG nr.195/2002.

Analizând cauza prin prisma legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța, cercetând motivele invocate prin plângerea contravențională, instanța a constatat că acestea sunt întemeiate, sens în care va admite plângerea, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele dosarului, rezultă că la data de 01.09.2013, ora 05.25, pe DN 17, undeva pe raza localității C____ Mihăiești, la ieșire din localitate a avut loc un accident de circulație care s-a soldat doar cu pagube materiale, respectiv au fost avariate cele două autoturisme implicate în accident.

Instanța a constatat că poliția locală ajunsă la fața locului nu a cercetat cauzele și împrejurările producerii accidentului, stabilind doar pe baza declarațiilor celor doi conducători auto că vinovat de producerea accidentului se face șoferul autotrenului care nu a respectat distanța corespunzătoare în mers față de autoturismul care circula în față. Descrierea faptei este lacunară, în primul rând pentru că nu a fost identificat exact locul săvârșirii contravenției, respectiv km de pe DN 17, existând dubii dacă accidentul s-a produs în localitatea C____ Mihăiești sau în afara ei, împrejurare care ar fi avut relevanță pentru a se stabili dacă cei doi conducători auto au circulat cu viteză regulamentară.

De asemenea, nu există nici un alt element care să particularizeze fapta, agentul constatator mulțumindu-se să reproducă textual fapta descrisă în norma de incriminare, fără să indice cum a ajuns la concluzia că petentul nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autoturismul din fața sa.

În realitate, în lipsă de orice cercetare a stării de fapt, organul de poliție a ales cea mai plauzibilă și la îndemână explicație pentru producerea accidentului, ori circumstanțele producerii accidentului pot fi multiple, una dintre ele putând fi și cea invocată de către petent.

Analizând declarația martorului S_________ M_____ instanța a reținut că există dubii serioase în ce privește starea de fapt așa cum a fost aceasta consemnată de organul constatator.

Astfel, martorului menționat a declarat că în timp ce se deplasa cu autoturismul din localitatea Bistrița, spre Cluj-N_____, în jurul orei 04.00, în localitatea C____ Mihăești, a fost depășit de un autoturism marca Mercedes, iar după 5 km a observat că acest autoturism a virat brusc la stânga pentru a evita coliziunea cu un alt autoturism, care era staționat lângă axul drumului, cu fața către localitatea D__, fără lumini de avarie puse în funcțiune, doar capota portbagajului ridicată pe care se afla un triunghi reflectorizant. La întoarcerea sa din localitatea Cluj N_____, în jurul orelor 05.30-06.00 a observat același autoturism în șanțul din partea stg. a drumului aproximativ în dreptul aceluiași loc în care se afla staționat atunci când se îndrepta spre Cluj.

Din declarația martorului S_________ M_____ rezultă că autoturismul lovit de petent nu circula regulamentar ci era staționat pe carosabil din cauza unor defecțiuni tehnice, defecțiuni care se deduc și din împrejurarea confirmată că autoturismul Audi avea portbagajul deschis cu un triunghi reflectorizant.

Pe de altă parte, din declarația petentului, dată în fața organului constatator după producerea accidentul, reiese că acesta nu a observat autoturismul din fața sa, fiind „orbit” de farurile mașinilor care circulau în sens invers. Întrucât nu s-a stabilit locul faptei, nu se pot aprecia nici condițiile de vizibilitate ( drum în linie dreaptă sau după curbă), și dacă petentul ar fi putut observa din timp că autoturismul din fața sa era în staționare, sau eventual circula cu viteză redusă, așa cum afirmă intimatul.

În schimb declarațiile intimatului M____ I____ date cu aceiași ocazie ar fi trebuit să ridice unele semne de întrebare agentului constatator, dat fiind că acesta a afirmat că se afla în mașină în momentul impactului și a reușit să sară din mașina în mers, înainte ca aceasta să fie proiectată în șanț, și cu toate acestea nu a avut nici un fel de leziuni, intimatul fiind preocupat exclusiv de avariile produse autoturismului și nu de starea sa de sănătate.

În ce privește declarațiile, martorul G_____ G______ M____, care a relatat că în dimineața respectivă la sunat intimatul la ora 04.45 și i-a spus că a plecat din Reteag spre D__, iar după 15-20 minute la sunat din nou spunându-i că a avut un accident, respectiv că a fost lovit de un TIR, instanța a apreciat că nu sunt relevante, întrucât este puțin probabil ca martorul să-și amintească cu exactitate de minute, momentul la care a fost sunat de către intimat, cu mai bine de un an în urmă.

Prin urmare, în ce privește temeinicia procesului verbal, probatoriul administrat în cauză nu confirmă cele consemnate în cuprinsul acestuia. În consecință, raportat la faptul că în cauză nu s-a probat starea de fapt reținută în actul sancționator, existând dubii asupra celor constatate de către organul sancționator, dubii care îi profită petentului potrivit principiului in dubio pro reo, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat nu a fost întocmit cu reținerea în prealabil a unei stări de fapt conforme cu realitatea.

Instanța a reținut că petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „contravenientului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Ori, în cauză este pus sub semnul întrebării chiar modul în care agentul a constatat săvârșirea faptei, instanța apreciind că nu s-a făcut nici o cercetare cu privire la producerea accidentului, iar din declarațiile celor doi conducători auto nu rezultă obligatoriu că vinovat de producerea accidentului este petentul care nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autovehiculul care circula regulamentar în fața sa.

Pe de altă parte, se constată că descrierea faptei așa cum a fost făcută este pur formală și nu corespunde exigențelor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001, astfel că instanța este împiedicată să efectueze un control eficient și real asupra temeiniciei, și să stabilească cine se face vinovat de producerea accidentului și în ce măsură petentul este vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Pentru aceste motive s-a apreciat procesul verbal contestat ca fiind nelegal, iar în baza art.34 din OG 2/2001 a admis plângerea contravențională formulată.

Văzând și disp. art. 453 Cod pr.civ., raportat la soluția pronunțată, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâi a formulat apel, în termen legal, apelantul A____ I___ solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte sentința Judecătoriei Beclean și, pe cale de consecință, să se admită plângerea acestuia astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în apel și fond.

În motivare s-a arătat că, prin plângerea contravențională formulată, apelantul a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.09.2013, emis de către I____________ de Poliție al Județului Bistrița - Năsăud, Secția 5 P____ R____ și pe cale de consecință înlăturarea sancțiunii contravenționale aplicate (exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 320 lei și înlăturarea celor 3 puncte de penalizare), deoarece nu a săvârșit contravenția reținută de agentul constatator, restituirea sumei de 160 de lei, reprezentând jumătate din cuantumul total al amenzii, pe care a achitat-o în 48 de ore, ca urmare a anulării procesului verbal ________ nr. xxxxxxx și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru si onorar avocațial

Odată cu formularea plângerii contravenționale, apelantul a depus chitanța doveditoare privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 20 de lei.

Mai mult, în data de 03.02.2015, a formulat o adresă prin care a înaintat la dosarul cauzei înscrisurile dispuse de către instanță la termenul din 16.12.2014, precum și o copie certificată, conformă cu originalul, de pe chitanța aferentă onorariului de avocat în prezenta cauză, în cuantum de 800 de lei.

Ca atare, înainte de încheierea dezbaterilor pe fondul cauzei, apelantul a depus la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare privind efectuarea cheltuielilor de judecată, solicitate deja prin acțiunea introductivă de instanță. Sub nicio formă nu pot fi reținute concluziile instanței de fond, din cuprinsul dispozitivului sentinței, conform cărora apelantul nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată. Prin aceasta, instanța de fond a ales să ignore atât petitul trei al plângerii contravenționale, cât și înscrisurile doveditoare privind cheltuielile de judecată efectuate și solicitate în condițiile legii.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de faptul că apelantul a solicitat și a făcut dovada acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod Proc Civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

D____ urmare, instanța de fond trebuia să oblige în solidar pe intimatul I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud și pe intimatul M____ I____ G_____ la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului.

În privința omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra petitului doi al plângerii contravenționale, privind restituirea sumei de 160 de lei, acest aspect se impune cu necesitate, ca efect al repunerii apelantului în situația anterioară aplicării sancțiunii contravenționale, în urma anulării procesului verbal de sancționare. Această sumă deja achitată constituie o plată nedatorată realizată de către acesta, iar instanța de fond trebuia să dispună asupra restituirii acestei sume odată cu admiterea plângerii contravenționale. Punctul apelantului de vedere este acela că, odată cu admiterea plângerii contravenționale, instanța trebuie să se pronunțe și asupra acestui petit, nefiind suficientă sentința prin care se dispune anularea procesului - verbal de constatare a contravenției, pentru ca acesta să-și poată recupera suma achitată ca plată nedatorată.

In cazul în care organele fiscale nu vor restitui de bună voie această sumă de 160 de lei, apelantul va fi nevoit să solicite executarea silită, or în lipsa unui titlu executoriu în acest sens, demersul său ulterior ar fi inadmisibil.

În drept s-au invocat disp. art. 453 art. 466 și urm. Cod procedură civilă.

De asemenea împotriva sentinței civilă nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a formulat apel, în termen legal, apelantul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, solicitând admiterea apelului și, în consecință, anularea sentinței atacate, rejudecând, se solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de intimatul-petent și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.

În motivare, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică.

Astfel, instanța de fond și-a fundamentat hotărârea. în principal, pe faptul că din probele administrate a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat, mai exact faptul că autoturismul Audi ar fi fost staționat pe partea carosabilă fără a fi semnalizat corespunzător, astfel că nu a fost vorba de o nepăstrare a distanței în timpul mersului.

Totuși, la data producerii accidentului nu a fost deloc pusă în discuție posibilitatea ca autoturismul Audi să fie oprit/staționat pe partea carosabilă. Din declarațiile ambilor conducători auto a rezultat faptul că autoturismul Audi se deplasa pe partea carosabilă, cu viteză redusă. Așa cum a arătat și în întâmpinarea formulată la plângerea intimatului-petent, susținerea acestuia că autoturismul Audi ar fi fost oprit iar în urma coliziunii a fost proiectat înspre înainte pe o distanță de cea. 30 de m nu poate fi acceptată, pentru o astfel de proiectare fiind necesară o valoare a vitezei mult mai mare decât cea cu care rula autotrenul rutier condus de petent și care s-ar fi soldat cu pagube mult mai grave. Pe de altă parte, dacă autoturismul era în deplasare, în același sens dar cu viteză mult mai mică este plauzibilă dinamica descrisă de intimat, în sensul că acesta s-a mai deplasat înspre înainte, scăpat de sub control, intrând apoi în șanțul drumului.

Este cel puțin curios faptul că s-a reușit identificarea de către intimat al unui martor ocular al autoturismului Audi. Chiar dacă nu a fost martor ocular al accidentului, instanța de fond și-a fundamentat pe declarația acestuia concluzia cu privire la faptul că autoturismul Audi ar fi fost oprit în momentul impactului. Ori, este necesar a se lua în considerare, dincolo de îndoiala privind modul în care acesta a fost identificat și, prin urmare, sinceritatea acestuia și temeinicia celor susținute de vreme ce la data și ora accidentului nu se cunoștea niciun indiciu a prezenței sale în zona producerii accidentului, faptul că a indicat ora 04.00 ca fiind cea în care ar fi observat autoturismul Audi oprit pe partea carosabilă iar ora probabilă de producere a accidentului a fost după ora 05.00, ora sesizării prin intermediul apelului unic de urgență fiind 05.23. Este greu de crezut că autoturismul Audi a rămas pe partea carosabilă, în zona axului drumului așa cum se reține inclusiv de către instanța de fond, mai bine de o oră. Iar dacă acest lucru s-a întâmplat, este, de asemenea, curios faptul că în acest interval a fost observat de către participanții la trafic, inclusiv de către martorul propus de intimat însă intimatul nu 1-a putut observa.

Apoi, atâta vreme cât susținerile unui martor au fost îndepărtate pe considerentul că a trecut mult timp iar acesta nu și-ar fi putut aminti cele întâmplate, se apreciază că și susținerile celuilalt martor, care a declarat după același interval de timp să fie privite cu aceeași reținere.

Instanța de fond a apreciat că descrierea faptei nu este corespunzătoare. Totuși, din procesul verbal rezultă clar faptul că în data de 01.09.2013, la ora 5.25 în timp ce conducea autotractorul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 17 (E 58) în localitatea C____ Mihăiești, în direcția Beclean D__, intimatul nu a păstrat o distanță corespunzătoare în mers față de autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care circula în fața sa, acroșându-1 în partea din spate și proiectându-1 în șanț. Agentul constatator nu a avut în vedere doar declarațiile celor doi conducători auto, așa cum reține instanța de fond, ci s-a deplasat la fața locului, a observat locul producerii accidentului, urmele rămase în zona respectivă și avariile celor două autovehicule implicate. În urma acestor observații personale și raportat atât la avariile celor două autovehicule cât și la declarațiile conducătorilor auto, agentul constatator a reținut starea de fapt descrisă în procesul verbal.

În drept, s-au invocat disp. art. 95 alin. (2). art. 456. art. 459. art. 466 - 471 C.proc.civ., art. 23 alin. (2) și art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001.

Intimatul apelant A____ I___ a depus la dosar întâmpinare (f. 31-33), prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, pentru următoarele motive:

Apelantul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud apreciază că hotărârea Judecătoriei Beclean este netemeinică, deoarece instanța de fond și-ar fi fundamentat hotărârea pe faptul că, din probele administrate, a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat, nefiind vorba despre o nepăstrare a distanței în timpul mersului, deși la data producerii accidentului nu ar fi fost pusă în discuție posibilitatea ca autoturismul Audi să fie oprit/staționat pe partea carosabilă.

In susținerea acestui punct de vedere, apelantul arată că susținerea, în sensul că autoturismul Audi ar fi fost oprit, iar în urma coliziunii a fost proiectat circa 30 de m nu poate fi acceptată, fiind nevoie de o viteză mult mai mare a autotrenului condus de subsemnatul, cu consecința producerii unor pagube mult mai grave.

Totuși, prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, I.P.J. Bistrița - Năsăud a admis faptul că agentul constatator nu a constatat în mod direct, prin propriile simțuri, starea de fapt existentă la locul accidentului, ci și-a întemeiat concluziile reținute în procesul verbal de contravenție atacat strict pe declarațiile subsemnatului și a numitului M____ Josif G____.

Astfel cum a arătat încă din cuprinsul plângerii contravenționale, apelantul se afla într-o stare accentuată de oboseală, fapt care l-a determinat să semnez procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției fără a observa că la rubrica „alte mențiuni" agentul constatator a notat faptul că nu are obiecțiuni, aceasta în condițiile în care i-a arătat acestuia faptul că automobilul marca Audi era staționat pe carosabil și nesemnalizat corespunzător.

De altfel, la pagina 8 a Sentinței civile nr. 341/2015, instanța de fond reține în mod corect faptul că situația de fapt prezentată în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu poate fi cea reală, deoarece: „din declarațiile intimatului M____ I____ date cu aceiași ocazie ar fi trebuit să ridice unele semne de întrebare agentului constatator, dat fiind că acesta a afirmat că se afla în mașină în momentul impactului și a reușit să sară din mașină în mers, înainte ca aceasta să fie proiectată în șanț, și cu toate acestea nu a avut niciun fel de leziuni, intimatul fiind preocupat exclusiv de avariile produse autoturismului și nu de starea sa de sănătate."

Apelantul contestă, de asemenea, faptul că ar fi reușit să îl identifice pe martorul S_________ M_____, deși acesta nu a fost martor ocular al accidentului. Se pune la îndoială de către acest apelant, în mod explicit și nu doar sugerat, integritatea domnului S_________ M_____, deși acesta și-a făcut doar datoria civică și a venit din proprie inițiativă la Secția 5 Poliție P____ R____, unde l-a întâlnit.

De altfel, domnul S_________ era să acroșeze și el automobilul marca Audi, evitându-1 Ia limită, și a văzut în mod clar, în timp ce trecea pe lângă acesta, faptul că acesta era staționat și nu era semnalizat, iar conducătorul autoturismului se afla, tot pe partea carosabilă. Acest martor a reținut cu aproximație intervalul de timp în care a trecut pe lângă autoturismul Audi, respectiv în care a ajuns la postul de poliție, fapt determinat de plecarea sa spre aeroportul din Cluj-N_____ pentru a-și conduce rudele, respectiv întoarcerea sa de acolo, cum s-a reținut în declarația dată în fața instanței de fond.

Nu este deloc „curios" faptul că nu a observat autoturismul Audi staționat pe carosabil, deoarece, astfel cum s-a arătat prin plângerea formulată și cum a reținut și instanța de fond, a fost orbit la momentul impactului de farurile mașinilor care circulau din sens opus.

De asemenea, nu se poate reține argumentația apelantului I.P.J. Bistrița - Năsăud, în sensul că „atâta vreme cât susținerile unui martor au fost îndepărtate pe considerentul că a trecut mult timp, iar acest nu și-ar fi putut aminti cele întâmplate, apreciem că și susținerile celuilalt martor, care a declarat după același interval de timp, să fie privite cu aceeași reținere." Se arată că martorul S_________ M_____ a reținut intervale orare aproximative (ora 04.00, respectiv orele 05.30 - 06.00), determinate de momentul plecării și, respectiv, întoarcerii de la aeroportul din Cluj - N_____, aflat la aproximativ 80 de km de locul accidentului, pe când martorul G_____ G______ M____ a indicat cu pretinsă precizie ora 04.45 ca fiind ora apelului lui M____ I____ G_____.

În aceste condiții, soluția instanței de fond, care a reținut declarațiile martorului S_________ M_____, alegând totodată să înlăture declarațiile martorului G_____ G______ M____, ca nerelevante, este cea corectă.

In sfârșit, cu privire la motivul de apel prin care se susține că agentul constatator ar fi descris în mod suficient fapta, se solicită a fi respins ca nefondat.

Se arată în procesul - verbal atacat drumul național/european pe care se afla și direcția de deplasare, însă nu se indică exact porțiunea, sectorul de drum pe care accidentul s-a comis. Agentul Holcan Gristian menționează doar că acesta s-ar fi produs în localitatea C____ Mihăești, în direcția D__, însă acest fapt este nereal, accidentul producându-se în afara localității. De altfel, lipsa iluminatului stradal, specific unui sector de drum care traversează o localitate, a determinat neobservarea în timp util a autovehiculului Audi staționat și nesemnalizat.

Mai mult, instanța de fond reține în mod corect faptul că „descrierea faptei așa cum a fost făcută este pur formală și nu corespunde exigențelor art. 16, alin. (1) din OG. nr. 2/2001, astfel că instanța este împiedicată să efectueze un control eficient și real asupra temeiniciei, și să stabilească cine se face vinovat de producerea accidentului și în ce măsură petentul este vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa."

În drept s-au invocat art. 205, art. 453 Cod procedură civilă.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare (f. 42-43), prin care a arătat următoarele:

Deși agentul constatator nu a constatat în mod direct, nemijlocit săvârșirea contravenției, starea de fapt reținută în procesul-verbal reflectă într-o succesiune logică și succintă atât concluziile personale ale agentului constatator fundamentate pe urmele rămase în zona respectivă și avariile celor două autovehicule implicate, cât și evenimentele relatate de cei doi conducători auto în declarațiile date imediat după producerea accidentului. Starea de oboseală invocată de intimatul-petent poate justifica provocarea evenimentului, neconsemnarea eventualelor obiecțiuni, însă în niciun caz nu explică ceea ce relatează în cuprinsul declarației scrise unde acesta prezintă în mod detaliat împrejurările producerii accidentului care sunt asemănătoare cu cele ale celuilalt conducător.

Se menționează că nu integritatea martorului identificat ulterior a fost contestată, ci doar faptul că susținerile acestuia au fost reținute cu prioritate de către instanța de fond, fără a se proceda la o coroborare a probelor existente la dosarul cauzei.

In ceea ce privește descrierea faptei, se arată că, raportându-se la cele constatate la fața locului și la cele declarate de cei implicați în producerea accidentului, agentul constatator a procedat la descrierea contravenției pentru care intimatul-petent a fost sancționat, iar nu la o descriere globală a locului accidentului, ceea ce ar excede scopului constatării faptei contravenționale și ar coincide cu o cercetare la fața locului. În genere, descrierea faptei este necesară din perspectiva dreptului la apărare al contravenientului, în sensul că astfel este posibilă verificarea încadrării corecte a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, putându-se astfel verifica daca sancțiunea a fost individualizată corespunzător. In al doilea rând, numai așa contravenientul poate verifica realitatea celor consemnat și face obiecțiuni daca este sau nu cazul. Ori, în cauza pendinte se consideră că aceste deziderate au fost îndeplinite, întrucât așa cum rezultă clar din procesul verbal atacat, petentul nu a avut obiecțiuni cu privire la starea de fapt consemnată de agentul constatator la data respectivă, semnând în mod distinct acest aspect.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată, în limitele investirii, următoarele:

Astfel, în cadrul analizării apelului declarat de IPJ Bistrița-Năsăud, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut netemeinicia procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 01.09.2013, prin care în sarcina petentului A____ I___ s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că nu ar fi păstrat distanța corespunzătoare în mers față de autoturismul marca Audi având nr. înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în fața sa, acroșându-l în partea din spate și proiectându-l în șanț.

În acest sens, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt constatată și expusă de către agentul constatator), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.

În speță, faptul constatării săvârșirii contravenției s-a fundamentat, așa cum rezultă explicit din conținutul rapoartelor întocmite de agenții constatatori (f. 35, 37 dosar fond) și cum a reținut și prima instanță, pe declarațiile verbale ale celor doi conducători auto, săvârșirea faptei nefiind constatată în mod direct, prin propriile simțuri.

Așa cum corect a observat prima instanță, analiza probelor testimoniale administrate în cauză relevă ample contradicții cu privire la starea de fapt, aspectele ce rezultă din declarațiile martorilor (în special cele care vizează modul în care circula autoturismul Audi) neputând fi raportate la elemente ale stării de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, ca urmare a unei descrieri a stării de fapt insuficient detaliate. Astfel, judicios a conchis prima instanță că în prezența unei descrieri deficitare a stări de fapt, analiza aspectelor de fapt contradictorii care rezultă din declarațiile martorilor audiați în fața instanței relevă existența unui dubiu rezonabil cu privire la dinamica evenimentului rutier, dubiu care îi profită petentului sancționat contravențional

De altfel, și argumentația apelantului IPJ Bistrița-Năsăud cu privire la temeinicia stării de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat se fundamentează pe probabilități, fără a se releva elemente certe cu privire la vinovăția petentului în producerea accidentului, susținerile apelantului având mai mult caracter speculativ.

În atare condiții, dubiul reținut în favoarea petentului în acord cu principiul „in dubio pro reo” este apt a răsturna prezumția de veridicitate de care, în mod relativ, se bucură actul încheiat ca urmare a constatării săvârșirii faptei contravenționale, sens în care, legal și temeinic instanța de fond a procedat la anularea actului constatator al contravenției și a sancțiunii aplicate, tribunalul urmând ca, în baza art. 477 alin.1 și 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul IPJ Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 534/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

În ceea ce privește apelul declarat în cauză de petentul A____ I___, tribunalul, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea acestuia în privința cererii având ca obiect completarea sentinței cu dispoziția de restituire a amenzii contravenționale achitate de petent, excepție ce urmează a fi admisă în condițiile în care prevederile art. 445 C.pr.civ. reglementează obligativitatea procedurii instituite de art. 444 pentru completarea hotărârii în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul că aceasta poate fi solicitată instanței ca re a pronunțat hotărârea în același termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs, art. 445 C.pr.civ. prevăzând în mod expres că aceasta nu poate fi solicitată pe calea apelului sau recursului, cum este cazul în speță.

Relativ la critica formulată de același apelant în ceea ce privește modul de soluționare de către prima instanță a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că aceasta se fondează cât timp, deși în conținutul plângerii contravenționale s-a solicitat în mod expres de către petentul A____ I___ „obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial”, iar dovezile efectuării cheltuielilor erau depuse la dosarul cauzei (f. 27 dosar – chitanța în valoare de 20 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și respectiv f. 89 dosar – chitanță în valoare de 800 lei cu titlu de onorariu avocațial), apare ca neîntemeiată constatarea primei instanțe în sensul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Dimpotrivă, prima instanță trebuia să constate că petentul a solicitat cheltuieli de judecată și, făcând aplicarea art. 453 C.pr.civ., în raport cu soluția de admitere a plângerii contravenționale, era ținută la acordarea acestora în favoarea petentului.

Așadar, în aceste limite, tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., să admită apelul declarat de apelantul A____ I___ împotriva sentinței civile nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o va modifica în parte în sensul în care va obliga intimatul I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud să plătească petentului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Totodată, în temeiul acelorași prevederi ale art. 453 C.pr.civ., aplicabile și în apel conform art. 482 C.pr.civ., tribunalul, având în vedere criteriul culpei procesuale, va obliga intimatul-apelant I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud să plătească apelantului-intimat A____ I___ suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul Bistrița, ____________________. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații A____ I___, domiciliat în loc. Cluj-N_____, ___________________. 19, _________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, M____ I____ G_____, domiciliat în localitatea Reteag _______________________, ___________________________ Bistrița-Năsăud, A____ A________ Agenția Cluj-N_____ cu sediul în Cluj-N_____, _________________, _______________, și E______ R______ ASIGURARE REASIGURARE SA cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr.10, GlobalCity Bussiness Park, Clădirea O23, etaj 4, Jud. Ilfov.

Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și, în consecință, respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A____ I___ împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect completarea sentinței cu dispoziția de restituire a amenzii contravenționale achitate.

Admite apelul declarat de apelantul A____ I___ cu privire la cheltuielile de judecată și, în consecință:

Modifică sentința civilă nr. 341/2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în sensul că:

Obligă intimatul I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud să plătească petentului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Obligă intimatul-apelant I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud să plătească apelantului-intimat A____ I___ suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 03.12.2015, în condițiile art. 396 alin.2. Cod procedură civilă.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ L__________ T___ B____ I____ D____ M_____

Red/Dact:

M.A.P./HVA.

06.01.2016/2 ex

Jud. fond SOC