Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1974/2015

Ședința publică de la 14 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A__ M____ N_________

Judecător: C_______ C____

Grefier: E____ S_____

Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta P.F.A. Z_____ I. I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Gorj, având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul revizuentei, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea de revizuire este la primul termen de judecată, este netimbrată, precum și faptul că în cauza doamna judecător B_________ L_______ a formulat cerere de abținere care a fost admisă prin încheierea nr. 44/12.10.2015, după care,

Revizuentul depune la dosarul cauzei chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și concluzii scrise.

Nemaifiind alte aspecte de lămurit, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.

Reprezentantul revizuentei învederează că cererea de revizuire a fost formulată în termen, iar pe fondul cauzei solicită admiterea cererii de revizuire.

TRIBUNALUL

Asupra revizuirii de față:

Prin decizia civilă nr. 952 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, a fost admis apelul declarat de apelantul intimat Inspecția Muncii - I____________ T_________ de Muncă Gorj, împotriva sentinței civile nr. 624 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă P.F.A. Z_____ I. I____ și s-a dispus schimbarea sentinței în tot în sensul respingerii plângerii.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, tribunalul îl reține ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de apel a reținut în mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege având în vedere că acesta cuprinde toate elementele reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care pot fi constatate și de instanță din oficiu.

Referitor la temeinicia procesului - verbal de contravenție, tribunalul a constatat că instanța de fond pe baza unui probatoriu amplu, concludent și judicios administrat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și în deplină concordanță cu starea de fapt menționată de agentul constatator, constând în aceea că în data de 11.11.2013, orele 13,30, a fost găsit la punctul de lucru al petentei numitul B_______ I__ C______, care desfășura activități lucrative în beneficiul acesteia, fără a avea încheiat contract individual de muncă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 16 alin. 1 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Pentru a reține această stare de fapt, instanța de apel a constatat că din probele administrate în cauză, a rezultat pe deplin săvârșirea de către petentă a contravenției reținute în sarcina sa.

Tribunalul a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, aceasta deoarece potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul a reținut de asemenea că în cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție existentă în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

De asemenea, prin decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României, Curtea a reamintit că în materia circulației rutiere prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului - verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției, atâta timp cât sistemul de drept conține garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Interpretând dispozițiile art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, tribunalul a reținut că procesul - verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Reapreciind probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că starea de fapt menționată de agentul constatator și confirmată de instanța de fond este corespunzătoare realității în sensul că într-adevăr petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Este adevărat că în cauză au fost audiați doi martori propuși de petentă care au susținut că aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, însă declarațiile acestora sunt combătute pe deplin de declarația olografă dată de numitul B_______ I__ C______ în prezența agentului constatator, care se coroborează pe deplin cu planșele foto depuse de intimată la dosar, din care rezultă fără echivoc faptul că acesta era îmbrăcat în salopetă și desfășura activități lucrative la punctul de lucru al petentei.

D____ urmare, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt ca și agentul constatator, petenta nereușind să facă dovada unei stări de fapt contrare și să răstoarne astfel prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Tribunalul a constatat că deși instanța de fond nu a stabilit o altă stare de fapt față de starea de fapt reținută de agentul constatator a făcut în mod eronat aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Sancțiunea pecuniară aplicată petentei intimate prin procesul - verbal de contravenție supus controlului judecătoresc pentru care s-a hotărât înlocuirea cu sancțiunea avertismentului prin sentința recurată s-a apreciat însă de tribunal că respectă exigența de proporționalitate impusă de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, pericolul social al faptei trebuind analizat nu doar prin prisma persoanei făptuitorului, a circumstanțelor de ordin subiectiv sau obiectiv, a condițiilor de comitere a faptei, ci și prin raportare la urmările produse, la frecvența și multitudinea săvârșirii acestui tip de contravenție.

Este cunoscut faptul că întreaga legislație a muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios și echitabil, precum și apărarea deopotrivă a intereselor legitime atât ale angajaților cât și ale salariaților.

Desfășurarea raporturilor juridice de muncă se efectuează în condiții anume reglementate, în deplină cunoștință a drepturilor și îndatoririlor părților. Siguranța și stabilitatea acestor raporturi prezintă interes general pentru întreaga societate și interes particular atât pentru angajatori, cât și pentru salariați.

Un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerințe îl reprezintă contractul individual de muncă care nu a putut fi prezentat de către recurenta petentă la momentul controlului inopinat fără să poată aduce argumente legale în acest sens sau să invoce vreo cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale.

Nerespectarea actelor normative din acest domeniu ce au ca scop reglementarea raporturilor de muncă ale legalității și stabilității acestor raporturi, a drepturilor și a îndatoririlor corelative ale angajatorilor și salariaților prezintă un grad de pericol social concret ridicat pentru ca în acest mod orice libertate își pierde legitimitatea și tinde să se convertească în anarhie.

Este adevărat că legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract la sancționarea faptelor prevăzute ca și contravenții, însă la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus nu se poate reține că pericolul social concret al faptei contravenționale a fost unul diminuat, cu atât mai mult cu cât petenta nici ulterior controlului nu a încheiat contract individual de muncă persoanei în cauză.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că circumstanțele concrete de comitere a faptei nu permiteau, în absența dovedirii unei stări de fapt contrare, înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate care așa cum s-a arătat anterior, respectă exigența de proporționalitate, scopul măsurii fiind nu doar preventiv educativ, dar și represiv sub aspect pecuniar, tocmai pentru a preîntâmpina comiterea pe viitor a acestui tip de fapte.

Față de considerentele ce preced și constatând că instanța de fond a făcut o eronată aplicarea a dispozițiilor legale în vigoare, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică, tribunalul a admis apelul declarat și dispus schimbarea în tot sentinței atacate, în sensul că a respins plângerea contravențională.

Împotriva acestei decizii civile nr. 952 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, a formulat cerere de revizuire petenta P.F.A. Z_____ I. I____, solicitând admiterea cererii de revizuire, suspendarea în tot a executării hotărârii supuse revizuirii și rejudecarea cauzei cu administrarea de noi probe sau anularea hotărârii atacate în temeiul art. 406 C. pr. civ. și pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivare, revizuentul a învederat că prin sentința atacată s-a admis apelul declarat de I.T.M., s-a schimbat în tot sentința în sensul că respingerii plângerii, motiv pentru care a formulat prezenta cerere.

Acesta a mai precizat că solicită revizuirea acestei sentințe, întrucât a apărut o nouă situație și anume că persoana pentru care a fost amendat de către intimatul I.T.M. era angajată la o altă unitate, afirmație ce va fi dovedită cu adresa de Oficiul Forțelor de Muncă.

De asemenea, s-a mai menționat că există neconcordanțe în reținerea faptelor în sensul că nu a recunoscut niciodată că persoana pentru care a fost amendat ar fi lucrat la el.

Revizuentul a motivat că nici cele reținute de către instanță, cum că în urma controlului inopinat de către I.T.M. – procesul – verbal a fost încheiat de Poliția municipiului Motru, ci dimpotrivă, acesta a fost încheiat tot de I.T.M., dar prin abuz.

Potrivit prevederilor legale, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare (cu excepția motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ.) și nesuspensivă de executare (potrivit art. 512 C. pr. civ.)

Așadar, revizuirea nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăți întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul căii de atac.

Potrivit unei alte opinii, revizuirea se justifică, de regulă, prin aceea că involuntar instanța a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport de materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări apărute ulterior pronunțării hotărârii.

Dispozițiile art. 513 alin. 1 C. pr. civ. stipulează că soluționarea cererii privind revizuirea se face în concordanță cu dispozițiile procedurale aplicabile în cauză în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. pr. civ.

În cadrul procedurii prealabile, intimatul I____________ T_________ de Muncă Gorj nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire formulată pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către revizuentă, instanța reține următoarele:

Revizuenta P.F. Z_____ I____ a învederat prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 952/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. XXXXXXXXXXX că a apărut o nouă stare a situației și anume faptul că persoana pentru care a fost amendat de către I.T.M., dar care nu a fost niciodată angajată la el era angajat la altă unitate, probă pe care o va face cu adresă la Oficiul Forțelor de Muncă.

În susținerea cererii, revizuentul s-a prevalat de faptul că există neconcordanțe în reținerea faptelor în sensul că nu a recunoscut niciodată că această persoană ar fi lucrat la el, iar atitudinea sa sinceră a constat în a spune adevărul.

Tribunalul constată însă că atașat cererii de revizuire nu a fost atașat nici un înscris și că inclusiv prin concluziile scrise revizuentul invocă apărări de fond.

Pentru a putea fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se întemeieze pe un înscris probatoriu nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; acesta trebuie să aibă caracter determinant și să fie prezentat de partea care exercită revizuirea, neputând pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, se reține că prezentarea unui înscris nou în condițiile enunțate reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, cale extraordinară de atac, urmând a se dispune respingerea acesteia în temeiul art. 513 alin. 3 și art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., ca inadmisibilă.

Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța asupra cererii de revizuire, printr-o decizie definitivă, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate este rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta P.F.A. Z_____ I. I____, cu sediul în mun. Motru, ______________________, ______________, _____________, jud. Gorj, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Gorj, cu sediul în mun. Târgu - J__, _____________________. 154, jud. Gorj, ca inadmisibilă.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.

Judecător, Judecător,

A__ M____ N_________ C_______ C____

Grefier,

E____ S_____

Red. A.M.N./Tehn. E.S.

4 ex./30 octombrie 2015