ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 333/A/2014DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 26 mai 2014

PreședinteSăbău D_____-judecător

Iftimuș A____ C______-președinte secție

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul I___ M____ C_______ împotriva sentinței civile nr. 5003/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că părțile au fost legal citate, apelantul solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5003/2013 a Judecătoriei D___ s-a respins plângerea formulată de petentul I___ M____ C_______ în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx/14.06.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr.xxxxxxx/14.06.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 300,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120/1/H,I din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 100/3/e din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 14.06.2013, în jurul orelor 12,08, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN76 km3, fiind filmat cu paratul radar montat pe auto MAI xxxxx și a efectuat o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului “depășirea interzisă”, zonă marcată cu marcaj longitudinal continuu ce desparte sensurile de drum.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal sunt menționate numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Totodată, se constată din cuprinsul aceluiași act că petentului i-au fost aduse la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, petentul consemnând personal obiecțiunile sale și semnând procesul verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată deci, la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile sale invocate în plângere, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația sa în sensul că nu a comis fapta reținută în sarcina sa.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic, din cuprinsul fotografiilor depuse la dosar, coroborate cu raportul agentului constatator și recunoașterea petentului din plângere, în care arată că a început depășirea cu aproximativ 10-15 m înainte de sfârșitul zonei de acțiune a depășirii interzise, rezultând comiterea faptei reținute în sarcina contestatorului din procesul verbal.

Instanța a apreciat că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară, deși sarcina probei revenea petentului conform art.249 Cod prc. Civ..

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Faptul că petentul minimalizează pericolul social al faptelor, conving instanța de atitudinea petentului față de normele rutiere și de modul în care acestea trebuie respectate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul I___ M____ C_______ solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal atacat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii de suspendare a permisului pentru o perioadă de 30 zile stabilită prin procesul-verbal cu sancțiunea avertisment.

În motivarea apelului s-a arătat că, depășirea s-a efectuat 10-15 m înaintea terminării liniei continue însă, după comunicarea de către instanța de judecată a fotografiilor efectuate de către agentul de poliție, s-a observat că linia continuă pe care a efectuat depășirea era pentru celălalt sens de mers, întrucât linia continuă pentru sensul de mers D___-B___ s-a terminat cu aproximativ 10-15 m mai repede, așa cum se poate observa din fotografia efectuată de către agentul de poliție la ora 12:28:09, astfel că este sigur că depășirea nu s-a efectuat pe linia continuă pe sensul său de mers.

Din fotografiile efectuate de către agentul de poliție rezultă că:

-în fotografia efectuată la ora 12:28:09, cisterna care era în față, ajunsese deja în dreptul semnului de încetare a restricțiilor, iar pe celălalt sens, de la B___ la D___, nu circula niciun vehicul;

-în fotografia efectuată la ora 12:28:12, deci după 3 secunde, această cisternă depășise deja semnul de încetare a restricțiilor și a intrat în depășirea biciclistului care apare în fotografia precedentă, tot cu trecere peste linia continuă de pe celălalt sens de mers;

-în fotografia efectuată la ora 12:28:23, deci după 14 secunde față de prima fotografie, a fost filmat apelantul în spatele cisternei.

În această perioadă timp de 14 secunde, la o viteză de 80 km/h, apelantul nu a putut parcurge o distanță de 311 m, prin urmare, după studierea acestor fotografii, este evident că depășirea s-a efectuat regulamentar și nu așa cum a fost reținut de către agentul de poliție în procesul-verbal întocmit la data de 14.06.2013, astfel că apelantul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

De asemenea mai arată că în autoturism, în partea dreaptă, pe scaunul din față, se afla și soția sa I___ S_____ I_____, care i-a spus că depășirea propriu-zisă s-a efectuat după terminarea liniei continue pe sensul său de mers.

Tot din fotografiile efectuate de către agentul de poliție, chiar din prima fotografie, așa cum a arătat, se poate observa, pe o porțiune de drum considerabilă, că din sensul opus nu circula niciun alt autovehicul, astfel că nu a existat niciun fel de pericol de a produce vreun eveniment rutier nedorit.

În cauza de față, în condițiile și în modul în care s-au desfășurat evenimentele din data de 14.06.2013, nu a existat posibilitatea de a fi pusă în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor și nici nu a fost influențată în mod negativ circulația pe drumul public.

Un alt aspect pe care apelantul dorește să-l sublinieze este faptul că instanța de fond a constatat că plângerea nu a fost motivată în drept, însă IPJ Hunedoara și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile legii abrogate, respectiv pe art. 115-118, art. 242 din Codul de procedură civilă care nu mai este în vigoare la data de 15.02.2013 și pe art. 1169 și art. 1171 din Codul civil care nu mai este în vigoare de la data de 01.10.2013.

În susținerea cererii și pentru completarea probatoriului, solicită încuviințarea audierii ca martor a soției sale I___ S_____ I_____, care în data de 14.06.2013 s-a aflat în autoturism și cunoaște modul în care s-au derulat evenimentele cu citarea acesteia la adresa indicată.

În drept s-au invocat art. 466, art. 468, art. 470, art.476, art. 480 al.2 Cod procedură civilă și OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal atacat cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120/1/h din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 reținându-se în sarcina acestuia că în data de 14.06.2013 a condus autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN76 km3 și a efectuat o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, zonă marcată cu marcaj longitudinal continuu ce desparte sensurile de drum.

Procesul-verbal atacat întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr.2/2001 și nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Cu privire la temeinicia actului de sancționare se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit.h din HG nr.1391/2006 apreciind corect probele administrate în prezenta cauză. Astfel în cauză s-a făcut dovada cu planșele foto (f.12-14) depuse la dosar.

Instanța de apel apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii dat fiind că aceasta respectă criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, în temeiul art. 34 al.2 din OG nr.2/2001, modificat și art. 480 Cod procedură civilă raportat la art. 32 al.2 din OG nr.2/2001 modificat, apelul petentului se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelantul petent I___ M____ C_______ împotriva sentinței civile nr. 5003/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 26.05.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

S____ DorinaIftimuș A____ C______

concediu odihnă

Președinte Tribunal

T______ C_____ M______

GREFIER,

B___ A______ E____

S.D./B.A.E.- red. 4 ex. – 22.07.2014

- jud. fond – Ș_____ D____-M______