ROMANIA
TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 17 decembrie 2014
Președinte : C______ Șianțiu
Judecător : E______ I______
Grefier : C_______ S_______
S-a luat în examinare apelul declarat de petenta R________ S_____ S_____, împotriva sentinței civile nr. 3710 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Se constată că s-a depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței la data de 15.12.2014, de către apelantă, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.
Constată că prin sentința civilă nr. 3710 din 10 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea formulată de petenta R________ S_____ S_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___ împotriva procesului verbal de contravenție CP xxxxxxx/22.03.2013 al intimatului.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ________ xxxxxxx/22.03.2013 al intimatului I____________ de Poliție Județean A___, petenta a fost sancționată contravențional.
S-a reținut în sarcina petentei încălcarea dispozițiilor art.121/1 din HG 1391/2006 (depășirea cu 51 km /h a vitezei maxime admise pe acel sector de drum).
Sub aspectul legalității, procesul verbal s-a constatat a fi încheiat cu respectarea prevederilor legale imperative, cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța a reținut că în mod neîntemeiat se contestă.
S-a reținut că împotriva petentei au fost produse probe, respectiv fotografiile radar, care susțin prin ele însele legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, fiind dovedit astfel că petenta a depășit viteza legală cu 51 km pe oră.
Petenta a pus în discuție precizia înregistrării vitezei sale de deplasare de aparatul radar al intimatului însă această punere în discuție nu este întemeiată de vreme ce intimatul a depus la dosar Buletinul de verificare metrologică al aparatului radar xxxxxxx/19.03.2013.
Concordant cu cele ce preced în temeiul art 34 din OG 2/2001 instanța a menținut procesul verbal de contravenție în ființă ca fiind temeinic și legal, respingând plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta R________ S_____ S_____ solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal întocmit de intimat.
În motivare a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât fapta reținută în sa în fapt nu există, nefiind cu putință să ruleze cu o viteză atât de mare nici măcar în afara localităților.
A arătat că, deși a solicitat în probațiune administrarea planșelor fotografice radar, dovada că acest aparat este atestat metrologic, și nu în ultimul rând dovada că agentul rutier avea calitatea de a opera aparatul radar, acestea nu au fost administrate.
În drept a invocat prevederile OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței civile a primei instanțe ca temeinică și legală.
În motivare a arătat că fapta petentei a existat și a fost încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, iar judecătorul fondului printr-o corectă și completă apreciere a probelor a analizat punctual toate probele și în concret toate cererile petentei și în mod justificat a respins acțiunea acesteia, motivat de lipsa probatoriului adecvat cauzei, hotărârea cuprinzând în mod complet argumentele pentru care aceasta a fost respinsă.
În drept a invocat prevederile art. 201, 205 și art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.
În acest sens just a reținut judecătoria raportat la lucrările dosarului primei instanțe și se reține și de către instanța de apel, în condițiile în care este provocată o nouă judecată asupra fondului, că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește toate cerințele imperative reglementate la art. 17 din OG nr. 2/2001 și că în orice caz fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost descrisă într-o măsură suficientă care să permită judecătorului să examineze respectivul act juridic sancționator potrivit cu prevederile art. 34 alin. 1 din același act normativ sus menționat, că pe altă parte nulitatea relativă invocată poate fi reținută numai condiționat de dovedirea de către petentă a unei vătămări cauzate acestuia de neinserarea unor mențiuni astfel sancționabile, ceea ce nu este cazul în speță unde o atare vătămare nu a fost probată cu succes de către parte.
Pe de altă parte, privitor la aspectele de fond ale cauzei, instanța de fond a reținut corect prin hotărârea judecătorească pronunțată că mențiunile inserate în procesul verbal contestate în fața sa privitoare la faptă și autorul acesteia au fost dovedite într-o măsură suficientă de către intimat, planșele foto depuse la dosar în anexă la referatul cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea contravențională probând cu succes că la data și ora menționate autoturismul condus de către petent a săvârșit contravenția ce i se impută, adică deplasarea cu viteza maximă de 101 km/h în localitate și în zona de limitare a vitezei maxime de deplasare la 50 km/h, înregistrarea fiind efectuată cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic conform art. 6 alin. 1 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 republicată, montat fiind echipamentul de supraveghere video a traficului rutier și de măsurare a vitezei de deplasare pe autospeciala de serviciu care a acționat din mers.
De altfel, este lesne de observat că petenta sancționată contravențional a recunoscut săvârșirea abaterii încă de la momentul constatării și sancționării faptei contravenționale, semnând procesul verbal aferent atât la rubrica de luare la cunoștință de cuprinsul acestuia și la cea vizând înștiințarea de plată și pentru a treia oară și la rubrica „alte mențiuni” , arătându-se că „nu sunt de făcut obiecțiuni”.
Mai mult decât atât, este știut că aparatul radar realizează autotestarea la fiecare punere în funcțiune, în lipsa acesteia nefiind posibilă determinarea vitezei de deplasare a autovehiculelor și că în orice caz principiul „in dubio pro reo” nu trebuie înțeles în sensul că există dubiu ori de câte ori se contestă starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiindcă în acest caz prezumția de legalitate a acestuia ar fi înlăturată într-un mod discreționar ceea ce nu poate fi primit și prin urmare nu pot fi primite criticile și susținerile pe care petenta le-a făcut prin motivele sale de apel în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar cererile formulate.
Așadar, hotărârea judecătorească realizează finalmente prin cele tranșate justul echilibru care trebuie să existe între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și veridicitate a actului juridic sancționator iar prin menținerea procesului verbal contestat în fața sa, judecătorul primai instanțe s-a pronunțat în condițiile legii și cu luarea în calcul a gravității mizei fără a se pune problema nesocotirii drepturilor la apărare ale petentei sancționate contravențional.
Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta R________ S_____ S_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Timișoara _________________ jud T____, împotriva sentinței civile nr. 3710 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2014.
Președinte Judecător
C______ Șianțiu E______ I______
Grefier
C_______ S_______
Se comunică:
Apelantei R________ S_____ S_____- domiciliată în Timișoara _________________ jud T____
Intimatului - I____________ de Poliție al Județului A___ - cu sediul în A___ _________________-19 jud A___
Red. C.Ș./Tehred. D.B./ 22.12.2014
4 ex/2 _______________
Prima instanță – D____ L______ C_____