R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 286/2016

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M_____ N______

GREFIER R___-N______ B__

Pe rol se află judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul C____ I___ G_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PABX NR. xxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei A___ I____, la data de 20.01.2016 o adresă de răspuns din partea intimatului, având anexată o altă adresă a intimatului, împreună cu fișa de cazier auto a petentului.

Fiind primul termen de judecată, instanța constată că, în cauză, s-au făcut verificări potrivit art. 43 C.pr.civ. privind inexistența cazului de incompatibilitate al judecătorului.

Instanța în temeiul art. 131 C.pr.civ. procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale și, în baza art. 94 alin.1 pct.1 lit. a C.pr.civ. raportat la art. 114 C.pr.civ. pune în discuție competența de soluționare a cauzei.

Petentul arată că Judecătoria A___ I____ este competentă să judece prezenta cauză.

Instanța constată că, față de obiectul litigiului dedus judecății și raportat la prevederile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța pune în discuție durata estimativă necesară cercetării prezentului proces.

Petentul apreciază durata necesară cercetării prezentului proces la un termen de judecată.

Instanța apreciază durata necesară cercetării prezentului proces la 14 zile, după care acordă cuvântul pe probe.

Petentul depune la dosar note de ședință, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar.

În deliberare, cu privire la probatoriile solicitate de părți, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ. va încuviința pentru petent proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar, iar pentru intimat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar, apreciindu-le admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 05 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei A___ I____, petentul C____ I___ G_______ cu domiciliul în loc. Teiuș, __________________ jud. A___ CNP xxxxxxxxxxxxx a chemat în judecată intimata I____________ Județean de Poliție A___ solicitând instanței anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx din data de 22.09.2015.

În fapt, petentul a arătat că în aproprierea trecerii de pietoni erau persoane care însă nu-și manifestau intenția de a traversa și astfel contravenția nu există.

În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: act identitate (f. 10), proces verbal (f. 9), dovada achitării taxei judiciare de timbru (f. 18)

La data de 17 noiembrie 2015, în cadrul proceduri reglementate de art. 201 Cod procedură civilă, intimata I____________ Județean de Poliție A___, în temeiul art. 205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție ca temeinic și legal.

Intimata a arătat că la data de 22.09.2015, agentul constatator în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier a constatat în mod direct cum petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor.

Intimata a mai arătat că agentul constatator a procedat la oprirea autovehiculului și a identificat persoana conducatorului autovehiculului respectiv pe dl S________ C_________ căruia i s-a adus la cunoștință abaterea contravențională săvârșită.

În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus: raportul agentului constatator din 17.09.2015 (f. 25).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. 3 lit) c din OUG 195/2002 republicată.

Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal __________ nr. xxxxxx din data de 22.09.2015 (f. 9), petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit) c din OUG 195/2002 republicată, că la data de 22.09.2015, în jurul orelor 18¹⁷ a condus autoturismul BMW 320 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ 2 iar la trecerea pentru pietoni din dreptul magazinului Dacia nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversează regulamentar ________________________________>Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.

În privința elementelor care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, leguitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”.

Agentul constatator a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției cu respectarea dispozițiilor art 17 din O.G. nr. 2/2001 și în consecință, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Instanța va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne și a jurisprudenței CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale respectiv prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.

Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale la care se adaugă suspendarea dreptului de circulație se include în sfera „acuzației în materie penală” (cauza c. I___ P__ împotriva României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.

Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 republicată „constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:.....c) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor”

Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Instanța reține că petentul a invocat în apărarea dumnealui faptul că nu a săvârșit contravenția.

Instanța, având în vedere aceste aspecte invocate de petent, reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor constatări directe ale agentului constatator, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza A_____ c. România (par. 54), faptul că în materie contravențională trebuie să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.

În primul rând, instanța reține gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.

În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.

În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.

În concluzie, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului. Astfel, agentul constatator prin raportul depus la dosarul cauzei a prezentat în mod detaliat modul de săvârșire al contravenției precum și cauzele care au condus la lipsa unei înregistrări video a contravenției.

În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse însă acesta nu a administrat nicio probă în acest sens.

Curtea EDO a statuat în mod repetat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P__ împotriva României pct. 31 precum și A_____ împotriva României pct. 60).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza G_______ c. România, , că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului respectiv că petentul, la data de 22.09.2015, în jurul orelor 18¹⁷ a condus autoturismul BMW 320 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ 2 iar la trecerea pentru pietoni din dreptul magazinului Dacia nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversează regulamentar ________________________________ urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a traficului rutier, și urmările care s-ar fi putut produce (vătămarea fizică a unui pieton), instanța consideră că sancțiunile aplicate respectiv amendă, corespunde gradului de pericol social al faptelor.

În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

În speță, instanța constată că petentul, deși a observat angajarea în traversarea străzii a pietonilor, și-a continuat deplasarea ceea ce arată că acesta nu cunoaște regulile primordiale ale conducerii unui autovehicul pe drumurile publice respectiv ”prioritatea acordată pietonilor” și astfel conduita acestuia implică un pericol social sporit ce nu poate avea ca efect înlocuirea sancțiunii amenzii.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul C____ I___ G_______ cu domiciliul în loc. Teiuș, __________________ jud. A___ CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție A___ cu sediul în A___ I____, ___________________ nr. 1, jud. A___ împotriva procesului verbal __________ nr. xxxxxx din data de 22.09.2015 ca neîntemeiată.

Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei A___ I____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE GREFIER

N______ M_____ IONELBAN R___ N______

Red. N.M.I./Tehnored. B.R.N/18.02.2015/2ex.