Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1035 A

Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : R_____ M______ I______

Judecător : L_____ M_______

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelantul E__ F____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 1539/15.07.2015 a Judecătoriei Slobozia, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/13.03.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelant av. A___ M________, lipsind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul a fost declarat în termen, timbrat și motivat, apelantul solicitând și judecarea cauzei în lipsă. Intimatul a depus întâmpinare.

Întrebat fiind, apărătorul apelantului învederează că nu are excepții de invocat sau cereri de formulat.

Tribunalul, în temeiul art. 476(2) din Nodul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că în apel nu s-au solicitat alte probe, față de caracterul devolutiv al apelului, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.

Apărătorul apelantul solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea contravențională formulată de petent.

Așa cum a precizat și cum a depus și la dosarul cauzei jurisprudență cu titlu informativ, contravenția reținută în procesul verbal, faptul că ar fi trecut prin intersecție pe culoarea roșie a semaforului, nu a fost însoțită de nici un fel de probă. Practic este vorba de o simplă constatare a organului constatator, făcută cu propriile simțuri, trecută în procesul verbal, dar care nu se coroborează cu nici o altă proba a dosarului. În acest sens a depus sentința civila nr.3510/02.11.2011 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Slobozia, prin care, într-o situație similară, organul constatator nu a putut proba în mod temeinic săvârșirea contravenției printr-o planșă foto, declarații de martori, astfel că plângerea a fost admisă. Jurisprudența CEDO caracterizează contravenția ca fiind o acuzație penală, petentului fiindu-i recunoscută prezumția de nevinovăție, astfel încât el nu este nevoit să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor pentru răsturnarea acestei prezumții revenind organului constatator, or , în cauza de față, organul constatator nu a depus nici un fel de probă : planșă foto, declarație de martor,înregistrare video, care să demonstreze vinovăția.

Față de aceste susțineri, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față:

La data de 17.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. XXXXXXXXXXXXX plângerea contravențională formulată de petentul E__ F____, cu domiciliul în Slobozia, Blvd. Unirii, ____________, ___________________ în contradictoriu cu I____________ de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul în Slobozia, _______________________. 13-15, jud. Ialomița, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, prin care a solicitat anularea procesului verbal menționat.

Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 1539/15.07.2015 Judecătoria Slobozia a respins plângerea formulată de petent.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx petentul E__ F____ a fost sancționat cu 4 puncte-amendă în cuantum de 390 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât la data de 13.03.2015, a condus autoturismul marca Citroen cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe blvd. Unirii, dinspre Gară către Spital și ajungând la intersecția cu blvd. Chimiei a efectuat virajul la stângă și a circulat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat in funcțiune, faptă ce este prevăzută de art. 52 alin. 1 din RA OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.

Față de data formulării plângerii și data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Potrivit prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001, cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța de fond, analizând conținutul procesului-verbal contestat de petent, a constatat că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de prevederile art.16 din același act normativ, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.

De altfel, instanța a reținut faptul că nici petentul nu a formulat critici privind legalitatea procesului-verbal contestat.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal instanța a avut în vedere că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr și face dovada asupra situației de fapt si a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 249 C. pr.civ. civ.: ”cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.’’

Procesul-verbal nu este un simplu act de acuzare întrucât el conține și constatarea faptei, făcută de agentul constatator și sancțiunea aplicabilă contravenientului. În măsura în care nu este contestat în termen, procesul-verbal devine titlu executoriu, conform art. 37 din OG 2/2001. Din această perspectivă procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În această ordine de idei trebuie arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Instanța a apreciat că trebuie făcută distincție între procesele-verbale care cuprind constatări personale ale agentului constatator, în cazul cărora sarcina probei revine contestatorilor, aceștia fiind obligați să răstoarne prezumția de autenticitate și temeinice a procesului-verbal și procesele-verbale întocmite cu ajutorul unor mijloace tehnice, caz în care proba revine celui care a întocmit procesul-verbal respective.

Petentului îi revenea astfel sarcina probei, având în vedere că procesul-verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agentului constatator care l-a încheiat, având astfel forță probantă prin el însuși și constituind o probă de vinovăție până la momentul la care se face proba contrară.

În drept, potrivit art. 52 alin. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006, actualizată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

Totodată, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni ( 4 sau 5 puncte-amendă potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ) si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Instanța, din coroborarea probelor aflate la dosarul cauzei, respectiv : procesul-verbal contestat cu raportul agentului constatator, a reținut faptul că petentul a condus autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ către Spital și ajungând la intersecția cu _______________________ virajul la stângă și a circulat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat in funcțiune.

Instanța a mai avut în vedere și faptul că față de împrejurările concrete ale cauzei, petentului îi revenea sarcina dovedirii netemeiniciei procesului-verbal contestat, însă acesta nu a reușit să facă dovada contrară cu niciun mijloc de probă, instanța de fond constatând că procesul-verbal contestat a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea a fost în mod corect individualizată.

Faptele prevăzute de legislația rutieră prezintă grad ridicat de pericol social, date fiind consecințele pe care le pot avea. Nerespectarea culorii roșii a semaforului poate avea drept urmare lezarea integrității fizice sau chiar decesul persoanelor implicate, iar conducătorii auto trebuie să aibă un comportament responsabil în trafic pentru a se evita astfel de evenimente.

Mai mult decât atât, fapta a fost săvârșită la ora 08:01 dimineață, când traficul este intens, fiind ora la care, de regulă, oamenii se îndreaptă spre locul de muncă, spre școală, etc.

Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că sancțiunea a fost în mod corect individualizată, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru sancționarea faptei în raportul de gradul de pericol social ridicat și de natură a încuraja petentul să săvârșească și pe viitor fapte similare.

Împotriva acestei soluții a declarat apel petentul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând rejudecarea cauzei, admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, petentul arată că reținerea contravenției în procesul verbal, constând în faptul că ar fi trecut prin intersecție pe culoarea roșie a semaforului, nu a fost însoțită de nici un fel de probă. Practic este vorba de o simplă constatare a organului constatator, făcută cu propriile simțuri, trecută în procesul verbal, dar care nu se coroborează cu nici o altă proba a dosarului. În acest sens a depus sentința civila nr. 3510/02.11.2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Slobozia, prin care, într-o situație similară, organul constatator nu a putut proba în mod temeinic săvârșirea contravenției printr-o planșă foto, declarații de martori, astfel că plângerea a fost admisă.

Jurisprudența CEDO caracterizează contravenția ca fiind o acuzație penală, petentului fiindu-i recunoscută prezumția de nevinovăție, astfel încât el nu este nevoit să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor pentru răsturnarea acestei prezumții revenind organului constatator, or , în cauza de față, organul constatator nu a depus nici un fel de probă: planșă foto, declarație de martor, înregistrare video, care să demonstreze vinovăția.

Față de aceste susțineri, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Tribunalul, analizând hotărârea ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de apel privind greșita apreciere a probelor și a forței probante a constatărilor agentului constatator nu este fondat.

Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.

Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege, cel care contestă acest act administrativ oficial trebuind să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a analizat aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Curtea a concluzionat în sensul că amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art.6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.

Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.

În speța de față, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de contestatorul apelant care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora.

În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Apelantul contestator nu a probat existența unei alte stări de fapt, însă invocă existența unei spețe asemănătoare cu a sa în care s-a pronunțat o soluție contrară celei care face obiectul prezentului apel.

Considerentele și soluția pronunțată în sentința nr.3510 din 02.11.2011 nu se pot impune în prezența speță deoarece situația de fapt este alta.

În acea sentință constatarea contravenției nu a fost făcută personal de către agentul constatator ci prin mijloace tehnice omologate însă când s-a solicitat probele, respectiv înregistrarea video în baza căreia s-a constatat contravenția și s-a întocmit procesul verbal de contravenție, intimatul nu a depus acele probe astfel că în lipsa lor instanța a dispus anularea procesului verbal de contravenție.

Reținând așadar că apelantul contestator nu a adus un minim de indicii din care să rezulte că situația de fapt reținută procesul verbal de contravenție nu ar corespunde realității, în mod corect instanța de fond a apreciat plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată și a respins-o, menținând procesul verbal ca fiind legal întocmit.

Cum criticile din apel nu sunt fondate, pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefundat, urmând ca în baza art.480 alin.1 să-l respingă.

Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul contestator E__ F____, cu domiciliul în Slobozia, ___________________, _____________, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1539 din 15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Noiembrie 2015 .

Președinte, R_____ M______ I______		Judecător, L_____ M_______
	Grefier, D______ C________

Red. IRM/Tehnored. CD/ 4 ex/ 11.12.2015

Judec.fond SAM / Judec. Slobozia